CEALALTĂ BASARABIE // Un sac de scrisori pentru doamna profesoară

 

A călătorit peste 5.000 de km, din Irlanda până la Chişinău, pentru a participa la protestul organizat de opoziţie în scuarul Parlamentului în iulie curent, precum şi pe 17 septembrie, voind să-şi exprime nemulţumirea faţă de situaţia dezastruoasă de acasă şi că, după mai bine de două luni de la modificarea sistemului electoral, cetăţenii aflaţi peste hotare încă nu înţeleg cum vor vota la viitoarele alegeri. Este vorba de Silvia Bârcă, originară din Otac, Rezina, stabilită de 15 ani în Irlanda.

Silvia Bârcă a plecat din R. Moldova în 2002. A lucrat timp de 22 de ani profesoară la gimnaziul din satul Cigârleni, Ialoveni. Este coautor al manualului de limba română pentru clasa a II-a şi, în ultimii ani, a predat copiilor în baza programului „Pas cu Pas”. Şi-a iubit nespus de mult profesia, dar salariul mic şi condiţiile dificile de trai au determinat-o să ia calea străinătăţii. „Am învăţat şapte generaţii de copii, de care sunt mândră. Acum am în fiecare sat din Moldova şi în fiecare ţară câte o casă unde aş fi primită cu braţele deschise. În Irlanda m-am adaptat dificil. Nu ştiam niciun cuvânt în engleză. În primii ani de aflare aici, cronometram timpul cu orele pe care le făceam la şcoală: acum e ora 9:00, s-a terminat prima lecţie; e ora zece, elevii sunt la a doua lecţie; astăzi e 1 septembrie, început de an şcolar. Mă rugam să îndrăgesc ceea ce fac. Slăbisem cu 19 kg din cauza dorului de casă şi a depresiei”, relatează ea.

Scrisori de la copii

Spre deosebire de nervozitatea din societatea de acasă, în Irlanda a găsit un mediu calm, irlandezii sunt oameni cu tact, dacă ceva nu înţelegi, îţi explică cu multă răbdare, şi acest fapt a ajutat-o să se adapteze mai uşor. Iniţial, a lucrat la un hotel din suburbia oraşului Limerick. Aţi putea cu greu să vă imaginaţi ce a însemnat pentru o profesoară, care şi-a dedicat timp de 22 de ani de viaţă elevilor, să nu vadă timp de opt luni niciun copil! „Hotelul aparţinea aeroportului şi era într-un câmp. Veneau turişti, dar abia peste opt luni, într-o zi, a venit o familie de culoare cu un băieţel de vreo cinci ani. M-am bucurat atât de mult să-l văd încât părinţii lui s-au speriat şi s-au ferit de mine”, îşi aminteşte cu o oarecare tristeţe în glas profesoara.

O ajutau să se adapteze scrisorile pe care le primea de la foştii elevi. „Au fost zile în care primeam una, două scrisori, dar erau zile când primeam cinci-şase scrisori. Cei de la recepţie se mirau. Am primit un sac de scrisori, cu desene, ilustraţii de la copii, pe care le port mai bine de 15 ani după mine. Toţi care le vedeau mă întrebau ce o să fac cu ele. Un copil dintr-o familie de basarabeni chiar a venit şi m-a rugat să îi arăt o scrisoare, căci el nu a scris niciodată răvaşe”.

Oraş asaltat de cetăţeni din Moldova

După un an, Silvia Bârcă s-a mutat cu serviciul la o fabrică în oraşul Nenagh din Irlanda. Dacă la început erau doar nouă moldoveni în acest oraş, acum numărul lor a crescut de câteva ori. La alegerile prezidenţiale au închiriat un autobuz pentru 43 de persoane, care au mers la secţia de votare din Dublin. „Foarte mulţi vrem să ne întoarcem acasă. Tatăl unui băieţel mi-a spus că a fost recent în vacanţă cu copilul. Băieţelului i-a plăcut foarte mult în Moldova. După o dispută cu bunicul său, în care i s-a părut că acesta a greşit ceva, i-a spus: „Bunicule, dacă nu vei fi ascultător, te vom lua cu noi în Irlanda. Pentru copil, asta era o pedeapsă”. Profesoara ne mai spune că o parte din sufletul ei a rămas pe pragul casei părinteşti, acolo unde timp de mai mulţi ani o aştepta mama ei, Claudia.

„Bunicule, dacă nu vei fi ascultător, te vom lua cu noi în Irlanda. Pentru copil, asta era o pedeapsă”. Profesoara ne mai spune că o parte din sufletul ei a rămas pe pragul casei părinteşti, acolo unde timp de mai mulţi ani o aştepta mama ei, Claudia.

„Nu-i voi ierta guvernării niciodată această despărţire. Recunosc, am plecat benevol, dar silită de circumstanţe, pentru că nu aveam o altă soluţie pentru o existenţă normală. Un profesor nu-şi cumpără azi şi nici nu-şi poate construi o casă din salariu, nu-şi poate permite o călătorie în vacanţă. N-am fost cel mai cuminte copil, dar am avut o relaţie specială cu mama mea. Copiilor pe care i-am învăţat le spun cât au mamă, telefonaţi-i în fiecare zi şi spuneţi-i că o iubiţi. Îmbrăţişaţi-o! Peste hotare mamele nu sunt atât de chinuite, muncite. Mi-a rămas în suflet ca icoană chipul mamei, aşa cum m-a petrecut ultima oară. Am urcat în maşină şi am văzut-o prin geamul din spate cum se cutremura de plâns. La următoarea vizită, am găsit-o deja în comă. Mă aştepta, m-a auzit, a vrut să deschidă ochii şi, înainte de mă părăsi, a început să lăcrimeze. Da, depărtarea doare, cu atât mai mult cu cât la ea se adaugă pierderea oamenilor dragi. Acum, căci e plecată în altă lume, am un dor imens, nestăvilit de mama…”.

A traversat 5.000 de km pentru a se face auzită

Silvia Bârcă este o voce activă a comunităţii moldovenilor din Irlanda. A protestat în repetate rânduri alături de moldovenii din Dublin faţă de furtul miliardului, faţă de modul în care a fost organizat cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale şi faţă de schimbarea sistemului electoral. A organizat proteste şi în Nenagh. „Dorim să ne întoarcem acasă. Oricât de bine ar fi, banul nu poate înlocui baştina unde te-ai născut, unde îţi sunt rădăcinile. Suntem oripilaţi de corupţia şi de furtul miliardului despre care, în ultima perioadă, nu se prea vorbeşte, de parcă nici n-ar fi avut loc. În Irlanda, au vrut să majoreze taxele pentru apă, o sumă modică. Au protestat doi oameni. Autorităţile au dezbătut problema şi, până la urmă, această taxă a fost anulată. În timp ce în Moldova ies mii de oameni în stradă, inclusiv peste hotare, guvernarea se preface că nu ne aude. Într-un stat cu adevărat democratic atitudinea unor astfel de politicieni este dur taxată la alegeri. Dar acum au adoptat un sistem de vot încât nu-i clar nici cum vom vota”, spune Silvia Bârcă.

Profesoara a venit din Irlanda pentru a participa la protestul din 30 iulie organizat de partidele de opoziţie, PAS şi PPDA, apoi a venit pentru trei zile la protestul din 17 septembrie. Principalul gând pe care a vrut să îl aducă la cunoştinţa conaţionalilor noştri a fost: „Vrem să ne întoarcem acasă!”. „Urmăresc ştirile. Cert e că sistemul mixt va afecta atât partidele de opoziţie, cât şi diaspora. Dorim să avem o secţie de votare în oraşul în care locuim şi în care suntem foarte mulţi moldoveni. Nu văd de ce vocea noastră nu s-ar face auzită. Am plecat mulţi, dar cu gândul şi sufletul suntem acasă”, a mai spus profesoara.