Cealaltă Basarabie // „Sunt mereu cu doru-n inimă”

Acasă avea de toate: un job bine plătit și o carieră frumoasă în televiziune, dar acum trei ani a decis să emigreze în Irlanda, mânată de un soi de curiozitate, dar și de dorinţa de a-i fi alături celui care, între timp, i-a devenit soț. Astăzi, basarabeanca ne vorbeşte despre experiența sa și ne spune dacă intenționează să revină la baștină sau ba.

Este originară din Chișinău, dar s-a născut în Germania, țară în care pe atunci muncea tatăl ei, militar de profesie. Când s-au mutat cu toţii în Moldova, Irina era doar un copil, dar îşi aminteşte bine cât de supărată era pe părinții ei pentru că nu rămas în Germania.

„Le reproşam că ar fi trebuit că facă tot posibilul ca să putem rămâne acolo, unde am fi avut o altă viață, mai bună. Acum, că sunt în Irlanda, mă bate gândul câteodată să mă întorc acasă, dar mă gândesc la copilul meu – nu vreau ca el, vreodată, să ne reproşeze că nu l-am lăsat să crească într-o ţară mai bună. Am ajuns să-i înțeleg pe părinții mei: dorul de casă este de nedescris și nu ți-l potolește nimeni”, își începe povestea Irina Galbură.

În televiziune tot din curiozitate a ajuns

De mică a visat să lucreze în televiziune, însă, fiind o fire artistică, îşi dorea să facă şi actorie. Iniţial avea de gând să studieze Artele la Iași, dar părinţii nu au fost de acord ca ea să se mute atât de departe de ei, așa că Irina a dat admiterea la Chişinău, la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea Management artistic.

Din curiozitate însă, a ajuns să facă televiziune. Voia să-şi vadă realizat visul din copilărie, iar Jurnal Trust Media i l-a îndeplinit.
„Timp de șase ani, am lucrat la Jurnal TV. A fost o experiență foarte interesantă, pentru că am crescut împreună cu membrii echipei noastre. Nu toți făcusem jurnalismul, însă meseria am deprins-o din mers. Mi-i dor de colegii mei, de televiziune, însă, din păcate, am rămas doar cu emoțiile și amintirile acelor ani”, spune ea.

În străinătate nu e totul roz

Când am întrebat-o de ce a ales să plece în străinătate, Irina ne-a răspuns că aceeași întrebare i-a adresat-o în urmă cu două zile și un taximetrist. Nu a știut ce să-i răspundă, pentru că, dacă stă să se gândească, acasă avea de toate și o ducea bine din punct de vedere financiar, însă era curioasă să afle cum e să trăiești într-o țară străină.

„De mică voiam să plec din Moldova, iar cu colectivul Ansamblului de dans „Fantezia” , din care am făcut parte, am avut ocazia să călătoresc mult. Dar după ce m-am mutat în Irlanda m-am convins că în străinătate nu e atât de roz totul, că una e turismul şi alta migraţia. Am ales Irlanda pentru că este o țară anglofonă, dar și pentru că soțul meu, muzician de profesie, are un job aici”, ne mai spune Irina Galbură.

Irlanda, țara pe care trebuie să înveți s-o iubești

„Insula de smarald” a întâmpinat-o cu ploi, frig și vânt. Spune că Irlanda este țara pe care trebuie să înveți să o iubești, iar ea, care e de trei ani acolo, abia acum a simte că a început să se adapteze.
Condițiile meteo nu i-au plăcut de la bun început și nu-i sunt pe plac nici acum. Îi schimb adoră libertatea pe care o resimte acolo.

„Irlandezii nu au niciun fel de complexe, mamele nu-și corcolesc copiii, iar sistemul de sănătate de aici este incomparabil cu cel moldovenesc. Totuşi, mă gândesc că nu vom rămâne în Irlanda pentru totdeauna, că s-ar putea să ne mutăm în altă țară ori, în cel mai rău caz, să ne întoarcem acasă, în Moldova”, susține ea.

În urmă cu un an și opt luni, Irina a devenit mămică de băiat. Între timp, a lansat pe Facebook o pagină dedicată mămicilor din diasporă, pe care basarabeanca le încurajează să facă sport alături de bebelușii lor. Şi numărul celor care dau „like” postărilor ei e în continuă creştere.

Dorul de părinți

Cu toate că încearcă să-și croiască un drum departe de casă, basarabeanca noastră tânjește după cei dragi care au rămas în Moldova. „Sunt mereu cu doru-n inimă”, recunoaşte ea.
De când i s-a născut fiul, Irina înțelege și mai bine de ce mama ei plânge de fiecare dată când o petrece în Irlanda. Tânăra vine în Moldova de două ori pe an, pentru că-i este dor de părinți, dar și pentru că este implicată în organizarea unor festivaluri alături de Klumea, co-fondatoare a căreia e Nata Albot.

De când se află în străinătate, în familia ei nu prea se vorbește despre ceea ce se petrece în R. Moldova. Pentru că atunci când iau vorbă de asta, li se face greu pe suflet.
„Da, noi suntem într-o ţară care îşi respectă cetăţenii, dar acasă ne-au rămas părinții, rudele și bunicii. În Irlanda, de câte ori vedem o bătrână care coboară din maşină și intră în magazin, de unde-și cumpără tot ce vrea, ne amintim de bunica noastră, care încearcă să adune bani pentru lemne de iarnă și-o pâine pe zi. Asta ne întristează cel mai mult”, afirmă basarabeanca.

Diferenţe între Irlanda şi R.Moldova

Irina afirmă că irlandezii pe care i-a cunoscut ea sunt prietenoși și foarte amabili.
„În Europa, lumea este fericită. Nu-şi face griji că n-o să-şi poată plăti facturile ori că nu vor avea ce le pune copiilor pe masă. Din punct de vedere psihologic, acest lucru e foarte important, căci când nu ai grija zilei de mâine, ai chef să le zâmbești până şi necunoscuţilor. Nu ca în Moldova, unde lumea îşi arată nemulţumirea, cu motiv şi fără. Și în străinătate recunoşti uşor un moldovean după chipul posomorât”, ne mai povestește ea.

Viaţa în Irlanda e scumpă, mai ales când vine vorba de chirie și mâncare. Partea bună e că, dacă cetăţeanul rămâne fără job și fără casă, statul are grijă de el, oferindu-i un ajutor social.

De fiecare dată când Irina părăseşte R.Moldova, mama ei are grijă să-i pună în bagaje carne sănătoasă pentru micuţul Matei și ciocolate pentru ea.

La final de discuție, Irina ne-a spus că își dorește să devină iar studentă, de data aceasta în Irlanda, dar preferă să mai aştepte până când băiatul ei va fi un pic mai mărişor.

Lena NEGRU