CEALALTĂ BASARABIE // „Printre străini ne simţim mai protejaţi ca acasă”

Fiul e student, iar mama – masterandă la Universitatea din Bologna

Nadia Popovici, originară din Şoldăneşti, este una din profesorii care au luat calea străinătăţii după o experienţă de 14 ani în domeniul pedagogiei. A plecat în 2007 în Italia lăsându-şi copilul de nouă ani acasă, în grija surorii. A înfruntat o mulţime de dificultăţi în procesul de adaptare la noile condiţii de viaţă şi de muncă. În prezent, îşi face studiile de masterat în ştiinţe sociale la Universitatea din Bologna. Săptămâna trecută, a venit pentru câteva zile acasă ca să voteze, mânată de speranţa și dorința ca lucrurile în Moldova să se schimbe în bine.

Fire energică şi sociabilă, ne întâlnim cu protagonista noastră la Chişinău. Are o agendă încărcată deoarece a venit doar pentru câteva zile în R. Moldova. Şi-a vizitat familia la Şoldăneşti şi casa de la Floreni, Anenii Noi, localitate unde a muncit în ultimii ani înainte de a pleca în Italia. Şi-a găsit baştina la fel de tristă şi dezolată – drumuri proaste, localităţi semipustii, pensionari mai amărâţi şi deprimaţi din cauza despărţirii de oamenii dragi, plecaţi peste hotare în căutarea unui loc de muncă.

Despărţită de copil

Nadia a plecat în 2007, pe căi clandestine, împinsă de disperare, din cauza salariului mic de profesor şi sărăcie. „Locuiam într-un apartament din Floreni, aveam copil, eram la limita sărăciei. Salariul de 2000 de lei nu ne ajungea până la sfârşitul lunii. Împrumutam, ne împotmoleam în datorii, îmi era foarte greu”, îşi aminteşte tânăra.

Cu inima strânsă, într-o zi şi-a luat rămas bun de la copil şi, ajutată de părinţii unei eleve, a ajuns în Italia, unde s-a angajat îngrijitoare a unei bătrâne care suferea de Alzheimer, o boală despre care mai că nu ştia nimic. Munca 24 din 24 de ore şi despărţirea de familie şi copil au făcut-o să cadă în depresie. „Pe atunci nu puteam folosi skipe-ul ori alte programe de internet. Vorbeam cu copilul zilnic la telefon, făceam lecţiile împreună. Îmi lipsea enorm. Puteam să-mi cumpăr un apartament cu banii pe care i-am cheltuit pentru telefon, dar nu regret nicio clipă că cel puţin aşa am reuşit să păstrez legătura strânsă cu băiatul. Este important ca relaţia dintre copil şi părinţi să nu se răcească. Azi dacă ar fi să încep totul de la capăt, n-aş fi plecat atât de devreme, aş mai fi aşteptat să crească. Am scăpat o parte importantă din copilăria şi adolescenţa lui. E un gol care nu poate fi acoperit cu nimic”.

După o despărţire de şase ani, fiul Adrian, elev la Liceul „Nicolae Iorga” din Chişinău, i s-a alăturat în Italia. Aici a învăţat limba, s-a înscris la colegiu, iar acum este student în anul I la Universitatea din Bologna, alături de mama sa, care îşi face studiile de master la aceeaşi instituţie.

Voce activă a comunităţii din Bologna

Nadia este la curent cu tot ce se întâmplă acasă, fiind o voce activă a comunităţii basarabenilor din Bologna. Au protestat împotriva furtului miliardului, care a dus faima Moldovei, cea mai săracă ţară din Europa, în toată lumea. „Este incredibil că nu se face nimic pentru recuperarea banilor furaţi. În Italia, ca şi în orice alt stat din Europa, oamenii se simt protejaţi de instituţiile statului. Ce face la noi însă PG, poliţia, judecătorii? Mai mult ca atât, un penal ca Şor, care figurează în raportul Kroll, la un moment dat şi-a lansat partidul cu concerte în Italia în speranţa că ne-ar putea convinge să-l votăm la următoarele alegeri. Am protestat.

Este cinic să crezi că poţi cumpăra cu concerte nişte oameni care au lăsat casele şi familiile din cauza corupţiei, iresponsabilităţii, incapacităţii de a guverna a politicienilor. Din păcate, RM nu a avut parte de lideri oneşti, oamenii au fost iar şi iar dezamăgiţi de corupţia tot mai mare şi trădările acestora. Promiteau una, iar după alegeri făceau alta”, afirmă revoltată profesoara.

Protagonista noastră vine de 2- 3 ori pe an acasă, unde o aşteaptă familia. Ar vrea să se întoarcă atât ea, cât şi copilul în R. Moldova. Îi e frică însă că nu s-ar putea readapta în condiţiile actuale, fie şi pentru un salariu mai mare.

„În Italia oamenii sunt mai protejaţi. Preţurile la unele medicamente poate sunt un pic mai mari, dar sunt de calitate. Pensionarii au parte de o asigurare mai bună, de acces la servicii medicale de calitate, pe când la noi omul la 70 de ani nu mai vrea să meargă la medic, că ar fi în etate. Deşi ei sunt la vârsta când au dreptul la servicii medicale gratuite până la adânci bătrâneţi. Autorităţile trebuie să aibă grijă de ei, după ce au muncit o viaţă, nu să le fure ultimele rezerve acumulate de-a lungul anilor, prin intermediul băncilor”, mai spune Nadia.

În Italia, şi produsele alimentare sunt de o calitate mai bună. Totodată, dacă te confrunţi cu o injustiţie, te poţi încrede în poliţie, procuror, judecător. „Şi în statele europene poate există corupţie. Dar aceasta are loc la nivel înalt şi, dacă este descoperită, politicianul se retrage imediat şi cu mare scandal din funcţie. În Moldova corupţia s-a infiltrat în toate domeniile. Procurorul, poliţia nu-şi fac datoria decât dacă primesc indicaţii. Se face tot mai resimţită autocraţia. Presa dezvăluie tot felul de scheme de corupţie, dar din păcate nimeni nu reacţionează.”.

Nadia Popovici a decis să voteze acasă, în speranţa că votul ei contează şi că în parlament vor accede politicieni noi, care vor contribui la eliberarea instituţiilor statului şi la combaterea corupţiei. „Azi tot mai mulţi moldoveni pleacă cu familia peste hotare pentru că acolo se simt mai protejaţi. Chiar dacă nu am cetăţenie italiană, mă simt liberă la Bologna. ”, conchide Nadia.

La despărţire, e plină de speranţă că dragostea şi dorul de casă ale conaţionalilor noştri vor contribui, inclusiv prin vot şi implicare civică, la readucerea statului în albia normalităţii. „Vreau să votez acasă, ca să avem unde ne întoarce. Vreau să avem o guvernare care să asigure protecţia drepturilor noastre şi să ne redea siguranţa zilei de mâine”, ne-a mai spus Nadia.