CEALALTĂ BASARABIE // „Natura este patria și Dumnezeu pentru mine”

Interviu cu Aliona Jones, consultant în domeniul agriculturii, Marea Britanie

Aliona Jones şi soţul ei

Aliona Jones (40 de ani) este originară din Telenești. A ajuns să lucreze în Marea Britanie prin intermediul unei companii engleze din domeniul agriculturii. Acolo l-a întâlnit pe Greg, soțul ei, care i-a facilitat adaptarea. După cinci ani de trai acolo, susține că se simte ca acasă oriunde pentru că „luna plină este splendidă oriunde. Totul este la fel atât cât te fixezi pe asemănări”. Trăiește cu amintirea părinților care nu mai sunt în viață. În casa sa din Alderwasley, Derbyshire, păstrează cu sfințenie două icoane, o cruce de la tatăl său și o batistă de la mama sa.

– Stimată Aliona Jones, povestește-mi cum ai ajuns în Marea Britanie. 

În Marea Britanie mă aflu de cinci ani. Până atunci fusesem în Anglia de două ori, la invitația companiei pentru care lucram în acel moment. După care mi s-a oferit posibilitatea de a semna un contract de muncă pentru un an. Am decis să rămân și se pare că Marea Britanie devine casa și patria mea adoptivă.

Voi menționa succint experienţa mea profesională. Am studiat biologie și chimie la facultate în Chișinău. După absolvire, în 1999, am încercat să-mi găsesc de muncă în R. Moldova și, după ce am picat cu brio câteva tentative de a mă angaja, după mai multe dezamăgiri, mi-am luat inima în dinți și am aplicat la studii de masterat în România. Am fost acceptată și am plecat în una din experiențele cu adevărat formatoare de viață. Timp de șapte ani m-am aflat în România. Am făcut masteratul la Craiova, apoi doctoratul la Iași într-un domeniu de care sunt extrem de pasionată – agricultura. Mi-a plăcut enorm experiența din România. A fost o școală intensă, de calitate excepțională. Am întâlnit oameni distinși, nu exagerez, am învățat cine sunt, mi-am cercetat limitele, m-am redefinit. După studii m-am întors în R. Moldova și am lucrat câțiva ani într-o companie agricolă. A fost o experiență foarte bună. Întotdeauna am crezut că vânzările și activitățile comerciale nu sunt pentru mine, dar mi-a plăcut enorm. Am învățat că a vinde ceea ce le trebuie oamenilor îți aduce o mare bucurie.

Zâmbetul e zâmbet și valorează mult. Am învățat să primesc diversitatea speciei umane la pachet complet sau, cel puţin, să nu-mi scot rigla mintală și să măsor orice văd – cât de deștept, cât de prost, cât de slab, cât de verde, cât de gay, cât de citit e cutare sau cutare.

De la oamenii din companie am învățat ce este spiritul antreprenorial și lucrul în echipă. După compania agricolă din RM, a urmat lucrul într-o companie engleză. Devenise deja o normalitate pentru mine să schimb ceva la fiecare patru ani. Compania cu capital englez voia să deschidă o uzină de extras ulei din semințe de struguri la noi în R. Moldova. Nu s-a reușit să se pună ideea în practică din cauza mai multor hopuri, cerințe și hârtii, iar antreprenorul englez nu a putut accepta să investească și să contribuie la dezvoltarea economiei unui stat unde economia e la pământ și, în loc să fie susținut, i s-au pus piedici. Era dezamăgit. În final, proiectul prin care a vrut să dezvolte o afacere în R. Moldova nu a mers, iar eu am primit o ofertă de lucru în Marea Britanie.

– Dragă Aliona, ce ar avea de învățat cetățenii noștri de la europeni?

Nu îmi place să dau sfaturi, pot doar să împărtășesc din experiența mea. Eu am învățat că în viață oriunde mergi cască ochii și ascultă, observă, învață și concentrează-te pe asemănări, nu pe deosebiri. În definitiv, toți suntem oameni, doar că avem experiențe și oportunități diferite. Am învățat a zâmbi mai mult. Multă lume va sări repede ca să eticheteze tipul de zâmbet; sincer, nesincer, fals și alte caracotii. Zâmbetul e zâmbet și valorează mult. Am învățat să primesc diversitatea speciei umane la pachet complet sau, cel puţin, să nu-mi scot rigla mintală și să măsor orice văd – cât de deștept, cât de prost, cât de slab, cât de verde, cât de gay, cât de citit e cutare sau cutare.

– Care crezi că ar fi cheia succesului unui moldovean care ar vrea să ajungă în Anglia?

În prezent, lucrez pentru o organizaţie caritabilă, responsabilă pentru dezvoltarea profesională a agronomilor în Anglia. M-am angajat la această organizație pentru câteva luni după expirarea contractului cu compania care mă invitase inițial. Agricultura e un soi de virus – dacă îl contractezi, e pe viață. Îmi place enorm ce fac și pot spune că am avut întotdeauna acest noroc – să fac ceea ce-mi place.

Procesul de căutare a acestui loc de muncă a fost rezultatul unei strategii. Timp de șase luni am cercetat minuțios și intens sectorul, am stat acasă și am cercetat pe internet ce companii agricole există, ce calificări, ce profesii sunt căutate, care dintre joburi mi se potrivește mai mult. În timp ce eram acasă, găteam, călcam sau făceam curat, ascultam înregistrări de la conferințe, prezentări comerciale. Tot atunci am învățat vocabularul sectorului agricol și am aplicat pentru sute de joburi. Primul refuz a fost cel mai dureros, apoi a urmat al doilea, am avut și reacţii mai bune. Al treizecilea refuz devenise deja o normalitate. Am avut 13 invitații la interviu și ultimul a fost cu succes.

– Cum te-ai încadrat în societatea engleză și ce calități sunt de apreciat la englezi?

M-am încadrat ușor în societatea engleză. După câteva săptămâni de ședere în Anglia, l-am întâlnit pe Greg, soțul meu, care mi-a facilitat adaptarea. Este țara iubitului și prietenului meu cel mai bun. Cheia succesului în Marea Britanie este ca și în alte țări unde există un sistem social care funcţionează. Trebuie să știi ce vrei, ce poți și să nu-ți fie frică să încerci să obții ceea ce-ți dorești cu adevărat. Englezii sunt prietenoși, deschiși, curajoși, cu spiritul umorului dezvoltat. Diversitatea din Anglia este atât de fascinantă, o călătorie cu metroul londonez face ca o minte încuiată să explodeze – te copleşeşte varietatea manifestărilor, culorilor, gustului, mirosului, limbile vorbite. Îmi place că zâmbesc. Nu voi uita dimineața în care am decis să număr zâmbetele pe care le-am primit în drumul meu, de la gazdă până la serviciu, cu un popas pe la bazin.

Natura este patria și Dumnezeu pentru mine. Atât cât sunt în natură sunt acasă, pădurea miroase aproximativ la fel, dimineața devreme în luna mai este frumoasă oriunde, luna plină este splendidă oriunde, furnicile aleargă la fel, găinile se leagănă și scurmă în aceeași manieră. Totul este la fel atât cât te fixezi pe asemănări.

Deci am început să le număr începând cu ora 6:20 până la 8:40, când am ajuns la lucru. În total, au fost 16 zâmbete: șoferul de autobuz, două bătrânele matinale și tare simpatice, personalul de la bazin și câteva persoane de pe stradă. Un zâmbet la fiecare nouă minute. Și chiar dacă crezi că cel ce îl oferea nu e sincer, cel ce primește zâmbetul are opțiunea de a-l primi și de a se bucura sau de a refuza și judeca. Eu prefer prima variantă.

Englezii iubesc natura și sunt pasionați de fluturi si albine, regenerarea florilor de câmp. La ei narcisele cresc pe toate drumurile, nimeni nu vinde și, cel mai important, nu cumpără ghiocei. Apreciez ca sunt caritabili. Este o trăsătură națională să donezi, să ajuţi. Îmi place că fac drumeții și plimbări scurte de tip sportiv; aici toţi le practică – şi mic, și mare, și bogat, și sărac. Și cel mai important este că sunt pozitivi. Câteva din cunoștințele mele au trecut prin experiențe terifiante de luptă cu cancerul, unele încă trec, dar toate, fără excepție, au făcut-o într-o manieră de invidiat, pozitiv, și cu suport enorm din partea colegilor, familiei și străinilor.

– Locuiești deja de ceva timp în Marea Britanie, ce lucruri ai de-acasă, din R. Moldova, care îţi amintesc de locul unde te-ai născut?

Am un bostan decorativ, care sper să țină, s-a uscat, îl am mai bine de un an, l-am cumpărat cu mama la sărbătoarea vinului 2015. Mama nu mai este. Am pierdut-o în vara acestui an. Bostanul îmi amintește de simțul umorului pe care îl avea. A râs de mine când l-am cumpărat. Am două icoane, o cruce pe care o purta tata, care nu mai este de șase ani, și o băsmăluță de-a mamei, atât.

– Te simți acasă oriunde sau aceasta rămâne a fi locul unde te-ai născut, un loc de neînlocuit?

Mă simt bine oriunde. Natura este patria și Dumnezeu pentru mine. Atât cât sunt în natură sunt acasă, pădurea miroase aproximativ la fel, dimineața devreme în luna mai este frumoasă oriunde, luna plină este splendidă oriunde, furnicile aleargă la fel, găinile se leagănă și scurmă în aceeași manieră. Totul este la fel atât cât te fixezi pe asemănări.

– Cât de des vii acasă și ce schimbări ai remarcat?

Veneam rar și, probabil, voi veni și mai rar. Nu mai am părinții în viață. Doare, dar asta e realitatea. Mă conectez cu ei prin natură. Am o parte din grădină care este biserica și cimitirul meu, am crinii și gherghinele care îmi amintesc de tata și gladiolele care mă leagă de mama. Soțul meu mi-a sugerat să schimbăm numele casei în „Moldova House” ca să mă facă să fiu la fel de fericită în inima Angliei.

– Ce crezi că ne lipsește nouă ca să reușim să trăim bine și cetățenii noștri să zâmbească pe străzi?

Oportunitate, sistem social și economic. Suntem un popor talentat, dar oportunitățile le găsim oriunde vreți, dar mai puțin în Moldova. Iar referitor la zâmbet, este simplu, trebuie să exersăm și să facem cât mai mult pentru a contribui la fericirea noastră.

– Ce mesaj ai avea pentru conaționalii noștri?

Să fie sănătoși și fericiți.

Interviu realizat de Victoria Popa