Cealaltă Basarabie // Mama în IE

În Irlanda, Natalia Luncaș-Ionel a reușit să adune mamele basarabence pe un blog și pe o pagină de Facebook

Are 28 de ani, s-a născut la Nisporeni, iar studiile universitare le-a făcut la Iași, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Din cauza anumitor circumstanțe din familie a revenit la Chișinău, unde a lucrat la Jurnal TV, după care a fost responsabilă de PR la o organizație non-guvernamentală. Au urmat câteva proiecte pentru ea, însă, acum doi ani, împreună cu soțul ei, a decis să emigreze în Irlanda. Au făcut acest pas pentru băiatul lor, Bogdan, care are trei ani și jumătate. Departe de casă, Natalia și Andrei se dezvoltă frumos, ambii lucrează în domeniile în care s-au format și își croiesc viitorul mult dorit.

Lena Negru-Aftenii

Natalia Luncaș-Ionel are studii în PR și publicitate, iar de curând, în Irlanda, a finalizat un curs de specializare în digital marketing, ajungând astfel să lucreze pentru o platformă de socializare.

În 2012 a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar planurile ei erau să rămână acolo, însă anumite circumstanțe din familie au determinat-o să revină acasă. În iulie același an a terminat studiile și s-a angajat la Jurnal TV.

După șapte luni a trebuit să ia o mică pauză ca mai apoi să lucreze în PR la o organizație non-guvernamentală, iar, în paralel, colabora cu un post de radio. Au urmat alte proiecte, apoi a ieșit în concediu de maternitate.

„Timp de doi ani am lucrat la Chișinău. Cred că acolo am reușit să descopăr partea de jurnalism și am văzut cum funcționează PR-ul acasă, pentru că la Iași tot în PR am activat. Am reușit să văd cum este să lucrezi la privat și la stat, fiind purtător de cuvânt la un minister din Moldova”, își începe istoria basarabeanca din Irlanda.

O speranță epuizată

Avea de mai demult gândul să emigreze, iar faptul că ea și soțul ei au plecat la studii în altă țară spune ceva. „Faptul că noi ne-am întors acasă înseamnă o speranță. Totodată, faptul că noi am plecat din nou de acasă înseamnă o speranță epuizată. Eu și Andrei ne-am cunoscut în timpul facultății. Locuiam la zece kilometri distanță, însă am făcut cunoștință la o mie, în Lugoj, în cadrul unui schimb școlar la liceu. La decizia finală de a pleca a contribuit foarte mult Bogdan, copilul nostru, care are acum trei ani și jumătate”, susține ea.

Simte că dacă ar fi rămas în R. Moldova, s-ar fi certat cu toți educatorii de la grădinița unde avea să meargă fiul ei. Motivul, spune ea, este unul foarte simplu: „Pentru tot felul de motive de a aduna bani și pentru corupția care există”.

„Decât să îmi înjur țara, prefer să-mi fie dor de ea”

„În momentul în care Bogdan avea 11 luni, lui i se părea foarte amuzant să strângă gunoaiele de pe stradă și să le ducă la coșul de gunoi. Era o chestie pe care noi l-am învățat în casă. În momentul în care am văzut că lui i se pare amuzant acest lucru, am realizat că toate gunoaiele de pe stradă nu se vor termina. Mi-am zis că pot să trăiesc oricât de mult în Moldova, pentru că o iubesc enorm. Dar decât să îmi înjur țara, prefer să-mi fie dor de ea. Și atunci am preferat să aleg altceva pentru copilul meu”, povestește Natalia.

În clipa în care Bogdan a mers la o grădiniță din Irlanda, s-a convins că anume pentru el a decis să emigreze. Bogdan este în grupă cu 10-15 copii și are două educatoare, despre atitudinea cărora basarabeanca are doar cuvinte de laudă.

„La prima grădiniță la care a mers Bogdan, în aceeași grupă cu el erau doi copii: unul cu deficiențe de auz și celălalt cu sindromul Down. Băiatul meu a învățat de la cel cu sindromul Down să fie perfecționist în ale pictatului și să nu-l vadă pe acel copil drept unul diferit. M-am dus la grădiniță și, ca o mamă curioasă, am stat să-mi „spionez” copilul și când l-am văzut cum comunică în limbajul semnelor cu copilul surdomut, m-am minunat. Am urât mereu să fac comparație între Moldova și Irlanda și vreau să se înțeleagă că nu am fugit din țara mea, pur și simplu, am ales un alt viitor decât ceea ce mi-ar fi putut oferi ea”, spune specialista în PR.

Este de doi ani în Irlanda, țară care i-a întâmpinat minunat, iar despre început nu poate spune că a fost „unt pe pâine”. Aproape că nu cunoșteau pe nimeni, însă, datorită abilităților de comunicare, tânăra familie și-a făcut în scurt timp prieteni. Am descoperit-o pe Natalia în urma unui material publicat pe pagina de Facebook „Mama în IE”. Așa avea să aflu că ea este autoarea acesteia și a blogului cu același nume. Fiind în Irlanda, a reușit să adune pe platformele ei de socializare mămicile care, la rândul lor, au emigrat din R. Moldova și cu care a legat o relație frumoasă.

Emigrarea nu este o tragedie

„Scopul meu nu a fost acela de a le aduna, ci de a le povesti despre modalitatea mea de a mă integra și faptul că în Irlanda este și bine, dar este și greu. Aș fi vrut ca mai multă lume să înțeleagă că emigrarea nu este o tragedie și că nu trebuie să plângem că am lăsat casa și părinții.”

„Moldova te așteaptă, însă tu ai o singură viață și ai posibilitatea să descoperi o altă țară. Am încercat să transmit acest gând pe blogul și pagina mea. Nu m-am așteptat să am atâtea reacții! Am și în privat mesaje primite de la mămici cu care vorbesc și care, datorită celor ce le-am scris eu, au reușit să vadă Irlanda cu alți ochi.”

„Împărtășind experiența mea, am văzut că multe persoane s-au regăsit în aceeași situație și așa a crescut comunitatea mămicilor în ie”, ne povestește basarabeanca care lucrează în departamentul digital marketing la o platformă de socializare din Irlanda.

A lăsat modestia la o parte și ne-a mărturisit cu mândrie că, la momentul de față, este foarte încântată de realizările ei și ale soțului ei. Au reușit să-și asigure o stabilitate financiară, ambii lucrează în domeniile în care s-au format, iar băiatul lor merge la o grădiniță de care sunt extrem de încântați.

Întrebată dacă vor să se stabilească cu traiul în Irlanda, fără pic de ezitare, Natalia ne-a răspuns: „Da! Cu siguranță, rămânem aici pentru încă mult timp. Suntem mulțumiți de ce am realizat până în acest moment în Țara Smaraldului. În plus, avem foarte multe oportunități de angajare pe viitor. Următorul nostru pas este să ne cumpărăm o casă”.

Cel mai mult suferă părinții

Timpul liber îl dedică obligatoriu familiei. Celor trei le place să facă plimbări prin parc fie pe jos, fie cu bicicletele. În zilele de weekend le place să gătească împreună, în special zeamă cu tăiței, sarmale și plăcinte. Toate ca la mama acasă.

În bagajul său pentru Irlanda și-a pus două lucruri care să îi aline dorul de casă: icoana și prosopul brodat de mama ei. Și dacă tot a pomenit de părinți, Natalia ne-a povestit că în urma plecării lor au de suferit cel mai mult cei care le-au dat viață.

„În fiecare zi, tatăl meu mergea în apartamentul nostru și se uita la fotografiile de pe pereți și plângea. Abia în momentul în care a venit la noi și ne-a văzut cum ne-am integrat aici, m-a îmbrățișat, m-a sărutat pe frunte și mi-a spus că se bucură de pasul pe care l-am făcut.”

„La anul planificăm să ne lăsăm copilul mai mult în vacanță la bunici, pentru că vrem ca să nu vadă Moldova ca pe o țară din care părinții lui au plecat, ci ca pe o țară în care el s-a născut și să fie mândru de originile sale”, își încheie povestea Natalia.

The following two tabs change content below.