Cealaltă Basarabie // „Mă bucur când fetiţa mea spune că ar vrea să se întoarcă acasă, în Moldova”

Interviu cu Aliona Purci, jurnalistă, masterandă a Facultăţii de Litere şi Filosofie, din cadrul Universităţii din Padova

– Dragă Aliona, când și în ce împrejurări ai ajuns în Italia, ce clişee, stereotipuri trebuie să depăşească un migrant odată ajuns în această ţară?

În mare parte, cetăţenii noştri stabiliţi peste hotare se integrează cu succes. Mulţi s-au afirmat în diferite domenii şi sunt personalităţi recunoscute în ţările de reşedinţă, mai puţin, din păcate, sunt apreciaţi acasă. În viziunea mea, anume ei sunt ambasadorii de imagine ai R. Moldova, obţinând succese în cele mai diferite domenii şi ţări ale lumii. Am plecat din R. Moldova în 2007. A fost o alegere dificilă. Eram conştientă că îmi va lipsi familia, tata, fraţii, dar şi prietenii. În Italia mă aştepta mama, aflată aici la muncă. Datorită ei, altor rude, am reuşit să mă integrez relativ uşor. Important e să cunoşti limba şi cultura ţării gazdă.

Acasă am absolvit facultatea de jurnalism şi desigur îmi doream mult să activez şi aici în calitate de jurnalistă. Întâmplător, am aflat de ziarul „Gazeta Basarabiei” şi le-am trimis primul interviu, care a fost acceptat. Deja sunt şapte ani de când fac parte din această echipă. Totodată, îmi fac studiile la cursul de masterat în Strategii de Comunicare la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Padova. Desigur, au fost şi greutăţi, dar până la urmă s-a dovedit a fi o experienţă utilă. Mă ajută mult fetiţa mea, pe care uneori am fost nevoită să o iau cu mine şi la ore. Dar am încercat să demonstrez că se poate, oriunde şi oricând, doar trebuie să doreşti acest lucru.

– Eşti implicată activ în viaţa Diasporei române din Italia, inclusiv în proiectul „În prim plan – Femeia”. Ce te-a frapat în cazul femeilor migrante din R. Moldova, care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă acestea?

Majoritatea femeilor care au decis să plece la muncă peste hotare au luat această decizie din cauza dificultăţilor financiare în care s-au pomenit familiile lor. În urma despărţirii îndelungate, relaţiile de familie suferă. După câţiva ani petrecuţi la muncă în Italia, nu mai e la fel de armonioasă nici relaţia multora dintre ele cu copiii. Cu atât mai dramatică este situaţia acestor femei, cu cât nici ţara gazdă nu este prea primitoare. Majoritatea lor acceptă locuri de muncă necalificate, muncesc peste programul de muncă, uneori având doar o zi de odihnă, alteori fiind private şi de acest drept, doar ca să poată trimite un ban acasă.

Dar există şi cazuri în care femeile s-au integrat cu succes. Şi-au adus aici familia şi, treptat, au reuşit să se afirme în plan profesional. Realizăm proiectul „În prim plan – Femeia”, în colaborare cu Ecaterina Deleu, doctorandă a Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM. Scopul proiectului este de a promova imaginea obiectivă, lipsită de clişee şi prejudecăţi, a femeilor migrante în mass-media. Ne-am propus să identificăm stereotipurile utilizate de mass-media şi societate la adresa lor. Am avut mai multe seminare la care au participat peste 50 de femei, în Padova şi Milano. Totodată, am organizat două runde de consultări cu femeile întoarse acasă, la Cahul şi Soroca, la care au fost abordate aspecte ce țin de situația migranților întorși în ţară, a copiilor reveniţi împreună cu părinții lor, dificultățile cu care se confruntă la deschiderea şi gestionarea unor mici afaceri. Am încercat să atragem reprezentanţii autorităților locale şi ai instituțiilor de învăţământ în procesul de integrare a acestor familii.

– Din acest proiect, dar şi după un deceniu de aflare în Italia, ce crezi că ar putea învăţa femeile din R. Moldova de la femeile din Italia, şi invers?

Cert e că fiecare femeie are farmecul ei. Dar consider că femeile din R. Moldova ar trebui să se respecte şi să-şi acorde mai mult timp, pentru a-şi păstra inclusiv sănătatea şi echilibrul interior.

– Ce te-a surprins în obiceiurile italienilor, deprinderi care ar fi utile şi în societatea noastră?

La început mi-a plăcut mult arta culinară italiană. Italienii sunt foarte grijulii faţă de propria sănătate, consumă în mare parte produse proaspete şi sănătoase. În acelaşi timp, mi-a atras atenţia modul în care sunt colectate şi sortate aici deşeurile menajere. Copiii învaţă încă de la grădiniţă cum se face sortarea. Totuşi, trebuie să remarc, nu este totul perfect nici în Italia. Există şi aici birocraţie atât în şcoli, spitale, cât şi în alte instituţii publice.

– Eşti conectată la evenimentele social-politice de acasă, ce te bucură, ce te îngrijorează cel mai mult?

Urmăresc permanent evenimentele de la Chişinău. Observ că conaţionalii noştri care au trăit un timp peste hotare, au văzut cum funcţionează democraţia, justiţia, vor ca aceste valori să fie implementate şi acasă. Până la urmă, ei reprezintă una din speranţele supravieţuirii statului nostru. În discuţii cu conaţionalii de la Padova observ că îi frământă problema pensiilor şi a asigurării medicale, în eventualitatea întoarcerii la baştină. Cei care încă nu au ajuns la vârsta pensionară au temeri legate de readaptarea la condiţiile actuale din RM, că nu-şi vor găsi un loc de muncă, că se vor confrunta iar cu problema corupţiei şi a instabilităţii politice, economice din RM.

– Cum ar putea deveni atractivă R. Moldova, inclusiv pentru cetăţenii săi?

Atunci când fiecare persoană va deveni un cetăţean responsabil – respectiv, statul îi va asigura condiţii mai bune de trai. Eu sper că mulţi din cei plecaţi vor dori să se întoarcă în ţară, să dezvolte afaceri şi să le asigure copiilor lor un viitor mai bun. Personal, vin acasă de câteva ori pe an, iar fetiţa mea, care vorbeşte perfect limba română, îşi petrece fiecare vară la bunei, la ţară. Ne este dor de Moldova şi acest dor parcă se mai atenuează când scriu istorii despre migranţii noştri şi despre locurile noastre de baştină.

– Ce e bine şi ce e rău, în viziunea ta, în procesul migraţiei cetăţenilor din RM?

Unul din fenomenele negative tot mai mult constatate în ultima perioadă este legat de abandonul copiilor minori de către părinţii migranţi, fenomen care contribuie la creşterea delincvenței juvenile. Astfel, numărul „copiilor orfani cu părinţi în viaţă”, cum sunt numiţi aceştia, este în creştere. Efectele acestui fenomen nu pot fi resimţite imediat, dar cred că se vor manifesta pe termen mediu şi lung.

Desigur că emigrarea moldovenilor are şi un efect pozitiv, cum ar fi experienţa pe care o acumulează în afara ţării, cunoaşterea noilor culturi şi, nu în ultimul rând, îmbunătăţirea situaţiei economice a migranţilor şi a familiilor acestora de acasă.

– Ce înseamnă pentru tine „acasă”, în ce măsură te simţi acasă în Italia?

Niciodată nu m-am simţit în Italia acasă. Acasă pentru mine este în satul Scorţeni, raionul Teleneşti, acolo unde îmi sunt azi părinţii şi rudele. Le duc dorul. Mă bucur când fetiţa mea spune că ar vrea să se întoarcă acasă, în Moldova, cu toate că este născută în Italia şi casa ei ar trebui să fie aici. Mă bucur ca un copil pentru fiecare reuşită a ei şi ne facem deja planuri pentru vacanţa de la ţară din acest an.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu