CEALALTĂ BASARABIE // Fotografa îndrăgostită de Liverpool

O vacanță la Liverpool i-a schimbat mult viața Natei Price-Moraru. S-a îndrăgostit din prima clipă de orașul care avea să devină pentru ea „acasă” și unde avea să-l cunoască pe Tom, soţul ei. Fotografia i-a unit și tot fotografia a fost biletului ei norocos pe tărâm englez, căci originalitatea lucrărilor sale o deosebesc de colegii de breaslă britanici.

A început să facă fotografie încă din adolescenţă. Avea 15 ani şi era în ograda bunicii sale când a imortalizat într-o poză o frunză uscată pe o masă de lemn. În acea zi a luat naştere pasiunea sa pentru arta fotografică. După o perioadă în care a surprins în fotografiile sale frumuseţea naturii, Nata a început să fotografieze chipuri umane.
Chiar dacă are un masterat în Informatică aplicată, basarabeanca nu a renunţat la pasiunea sa nici măcar în anii de facultate, când a început să lucreze fotografă.

Lucrări altfel

„Fotografiez așa cum simt. Chiar mă bucur că nu am niciun fel de pregătire în acest domeniu şi că nu am avut ocazia să fur meserie de la alţii, poate de asta mi se spune că lucrările mele nu-s ca ale celorlalţi, că stilul meu e diferit de cel al colegilor mei de breaslă”, afirmă chișinăuianca din Anglia.
Cât a locuit în R. Moldova, Nata a colaborat cu mai multe reviste și era invitată să facă fotografii pe la diferite evenimente organizate de ambasade sau pe la teatre, astfel câștiga şi nişte bani. Nu mulți, precizează ea, dar suficient cât să se întrețină.
„La noi, dacă mă invita cineva la vreun eveniment, mi se spunea să nu uit să-mi iau şi aparatul de fotografiat, iar pentru munca mea urma să fiu răsplătită cu o bere ori cu o cafea. În Anglia una ca asta e inadmisibil! Pentru că un fotograf nu trăieşte cu bere, are şi el nevoie de bani”, ne-a declarat tânăra fotografă.

A avut noroc

Și, continuându-și gândul, spune că în Anglia sunt reviste la care se face muncă de voluntariat, însă nimeni nu te invită la evenimente doar ca să fotografiezi gratis.
Nata susține că în Moldova nu-i ușor să trăiești din artă, ea însă a avut mai mult noroc ca alţii, căci locuia cu părinții și nu dădea bani pe chirie. Ar fi putut să câștige mai mult, însă a preferat să facă doar imagini de calitate, originale.
Mereu a refuzat ofertele de a face fotografie de nuntă, pentru că pozele pe care le vedea îi păreau false. Dar cu vreo șapte ani în urmă a făcut o excepţie pentru un prieten. „Am acceptat să le fac fotografiile de nuntă, iar ei s-au arătat încântaţi de rezultatul muncii mele. Atunci mi-am dat seama că pot să fotografiez și astfel de evenimente, doar că în stilul meu. De atunci, când mi se propune să fotografiez vreo nuntă, le arăt potenţialilor clienţi ce am în portofoliu. Un singur cuplu de moldoveni a refuzat serviciile mele când mi-au văzut lucrările, în Anglia însă nimeni nu mi-a spus „nu” până acum. Şi nu a trebuit să caut clienţi, căci cea mai bună publicitate e cea pe care mi-o fac nuntaşii când îşi primesc pozele”, ne mai spune basarabeanca.

Stilul ei, apreciat de englezi

Și în Anglia continuă să fotografieze așa cum simte. Stilul ei e apreciat de britanici, iar basarabeanca se consideră norocoasă că fotografia îi e şi hobby, şi sursă de venit. Afirmă că și-a găsit stilul fără să-l fi căutat, căci atunci când nu mai voia să continue discuția cu cineva, scotea aparatul de fotografiat și se ascundea în spatele lui.
Până acum, lucrări de-ale Natei au fost expuse în oraşe din R.Moldova, România, Franţa și Italia, însă fotografa nu exclude faptul că într-o bună zi va organiza o expoziție personală.

Aparatul de fotografiat îi este prieten

Primul aparat de fotografiat cu care a lucrat era unul împrumutat de la fratele său, iar cu timpul și le-a cumpărat pe ale ei. Și astăzi le păstrează pe toate într-un dulap rezervat lor. „Şi fiecare, la vremea lui, mi-a fost unicul prieten”, adaugă ea.
Nata consideră că pentru a face poze bune nu ai absolută nevoie de-un aparat de fotografiat de ultimă generaţie, căci şi cu telefonul mobil poţi obţine imagini bune dacă ştii când să apeși pe buton.

Despre Liverpool

Nu planifica să emigreze, dar acum cinci ani, când a mers să viziteze Liverpoolul pentru prima dată, s-a îndrăgostit de acel oraș și a decis să rămână acolo. Au atras-o oamenii deschişi şi prietenoși și nu s-a simţit niciodată singură printre ei.
„Zilnic găseşti oameni cu care poți interacționa și care îți pot deveni prieteni pe viață. Îi întâlneşti fie în stradă, fie în vreo cafenea, fie prin cluburi. Deci nu mi-a fost greu să mă integrez aici, iar unicii care-mi lipsesc sunt părinții și bunica mea”, spune chișinăuianca.

Când s-a mutat la Liverpool, Nata a făcut muncă de voluntariat: „Am lucrat pe la diverse evenimente şi pentru reviste de muzică, iar unii dintre cei care mi-au apreciat stilul mi-au propus ulterior colaborare. Acum, din lipsă de timp, şi se întâmplă să refuz unele oferte de muncă. Prefer să fiu liber profesionist pentru că mi-e mai bine aşa. Aici se câștigă bine din fotografie – pentru o oră de muncă primesc de patru ori mai mult decât e plata minimă pe care o câştigă un angajat pentru aceeaşi perioadă de timp”, ne mai povestește fotografa.

De ce nu-i este dor de Moldova

Nu demult, Nata și soțul ei, Tom, s-au mutat într-un sătuc de lângă Liverpool şi a încheiat colaborările pe care le avea cu unele cluburi din oraş. Acum preferă să realizeze şedințe foto pentru trupe, să lucreze cu revistele de muzică și să facă fotografie de nuntă.
Pe 25 septembrie, basarabeanca s-a căsătorit, iar pe soțul ei tot fotografia i l-a adus în cale.
Nata afirmă că nu-i lipseşte baștină, pentru că o mâhnește tot ce se petrece în Moldova. În schimb, duce dorul viei bunicăi și a merelor din grădină.

Își răsfaţă soțul cu bucate moldovenești

Soțul ei adoră bucatele noastre tradiționale, iar pregătirea mămăligăi îi pare atât de distractivă, încât ultima dată când a văzut-o pe soția lui cum o învârtea cu melesteul, a vrut să încerce şi el.
De o jumătate de an, cei doi au devenit vegani, însă Nata continuă să-l surprindă pe Tom cu mâncăruri moldovenești: borș cu sfeclă roșie, sarmale, ardei umpluți cu ciuperci și plăcinte cu varză și cartof.
Şi-a luat cu ea în Anglia un ulcior cu inscripţia „Moldova”, de care a agățat un tricolor, iar acum şi-ar dori să aibă în casă şi un covor confecţionat la războiul de ţesut.
„Soțului meu i-a plăcut Moldova, oamenii și mâncarea, nu şi arhitectura sovietică. Vom reveni acasă în iunie 2018, cand e nunta celei mai bune prietene ale mele. Tom, care a mai fost la o nuntă moldovenească, mi-a spus că-i pare foarte ciudat dansul colacilor. Când ne-am căsătorit, el îşi făcea griji că nu va putea pronunţa numele meu de familie, Moraru, din cauza „r”-ului pe care englezii îl pronunţă altfel. Mă bucur când ne vin oaspeţi din Moldova, pentru ei ușa casei noastre va fi mereu deschisă”, ne-a mai spus Nata la finalul discuției.

Lena NEGRU