Cealaltă Basarabie// Fostă profesoară și-a lansat o afacere cu drone

Timp de 15 ani a predat limba franceză la școala din sat, iar în luna august va face 19 ani de când a ales să ia drumul străinătății. Maria Caprian se află în Franța, țara în care și-a întâlnit actualul soț, francez de origine, și țara în care, datorită ambiției sale, a devenit directoare a propriei companii de drone. Afacerea sa este una profitabilă și se bucură de popularitate, iar într-un interviu pentru JURNAL de Chișinău doamna profesoară își spune frumoasa poveste de succes.

Maria Caprian are 53 de ani, este fostă profesoară, iar la momentul de față are o viață frumoasă în străinătate, devenind directoarea propriei companii de drone.

S-a născut pe malul Nistrului, mai exact în sat. Jora de Mijloc, r. Orhei. A studiat la Facultatea de limbi străine la Universitatea din Bălți și a revenit să lucreze în calitate de profesoară de limba franceză la școala din satul natal. A predat timp de 15 ani, iar în ultimii patru ani a deținut și funcția de directoare a școlii. În 2000 însă, a ales să emigreze în Franța, țară în care se află de aproape 19 ani.

 A absolvit studiile cu mențiune

„Eram în clasa a IV-a când am început să studiez limba franceză. Atunci profesoara mi-a spus că eu voi deveni profesoară, lucru care s-a și întâmplat.

Am terminat studiile cu menţiune și am avut posibilitatea să-mi aleg un loc de serviciu mai bun, însă am vrut să revin acasă pentru că mama decedase, iar tata rămăsese singur. În plus și la școală era un loc de muncă. Mi-a plăcut foarte mult profesia mea: mă înțelegeam foarte bine cu copiii și cu părinții. Am fost și directoare a școlii, am realizat numeroase proiecte, iar când am anunțat că plec, toți au rămas șocați. Am doi fii și am început să mă gândesc la viitorul lor, iar cum s-a ivit posibilitatea, am lăsat școala”, își începe istoria fosta profesoară de limba franceză.

O decizie analizată vreme de doi ani

Decizia de a emigra a analizat-o minuțios timp de doi ani. Își zicea întruna că a adus pe lume doi băieți frumoși și sănătoși cărora voia să le ofere o viață mai bună.

Muncea foarte mult pentru salariul pe care-l avea, iar de multe ori îl primea cu întârziere. Atunci și-a spus că trebuie să-și croiască într-o altă țară un viitor fără griji atât pentru ea, cât și pentru copiii ei.

„Nu eram plătiți la justa noastră valoare”, precizează ea.

În primul an de aflare în Franța și-a zis că nu-i pare deloc rău pentru pasul făcut. Atunci băieții ei aveau 10 și respectiv 12 ani. Nu i-a luat din start cu ea pentru că nu știa cum îi va fi acolo, însă, cu timpul, i-a adus lângă ea. Astăzi, cei doi locuiesc în Franța, unde s-au căsătorit și i-au dăruit mamei lor câte un nepot.

Cu toții locuiesc în același orășel, la cinci și zece minute distanță unul de celălalt. „Sunt foarte fericită din partea copiilor”, adaugă mândra mamă și bunică.

 A lucrat într-o familie de avocați

În Franța, țara în care nu cunoștea pe nimeni, timp de o săptămână și-a găsit primul job. Lucra într-o familie de avocați unde trebuia să aibă grijă de o fetiță și de un băiețel.

„Trebuia să merg să-i iau de la școală, să facem lecțiile împreună și să le dau să mănânce. Aproape un an am lucrat în această familie. Aș fi putut să lucrez la ei mai mult, însă aveam unele probleme de sănătate. Când am venit din Moldova, aveam pietre la rinichiul drept și alte complicații la el, iar medicii de acasă puneau problema să mi-l scoată. De frică, nu doream asta și am zis că o să apară altă posibilitate. Întâmplător, coborând pe scări în timp ce mă aflam acasă la această familie de francezi, am alunecat și uite că mi-au fost provocate dureri atât de mari că nu mai puteam lucra.

Cu ajutorul acestor avocați am ajuns la Spitalul Armatei care era aproape de noi și care îi primea pe civilii din raza spitalului în regim de urgență. Așa am ajuns acolo! Imediat, m-au internat și m-au operat peste câteva zile, iar profesorul care m-a operat mi-a spus că rinichiul operat lucrează doar 15% și, dacă peste jumătate de an nu-și revine, să știu că ei au făcut tot posibilul ca să-l salveze. Și uite că peste jumătate de an, rinichiul meu și-a revenit. Uite așa mi-am restabilit sănătatea acolo. N-am lucrat timp de două luni, însă aveam dreptul la șomaj și nu am fost afectată din punct de vedere financiar”, ne povestește Maria Caprian.

 Despre celelalte joburi

După ce și-a restabilit sănătatea, basarabeanca noastră și-a găsit de lucru la o altă familie unde de această dată trebuia să aibă grijă doar de un copil. Își dorea să lucreze mai puțin pentru că a început să studieze prin corespondență, înscriindu-se la Facultatea de Comerț Internațional. În timpul liber mai făcea traduceri pentru o comunitate de emigranți și și-a găsit încă un job la o fostă dansatoare al cărei fiu este unul din cei mai mari publiciști din lume.

„La ea lucram mai mult seara: îi făceam de mâncare, cumpărăturile și o duceam la toate întâlnirile pe care le avea. Am lucrat mult timp la ea, până mi-am găsit un job într-o societate de drone. Ei căutau o persoană care vorbea mai multe limbi și uite că m-au angajat pentru început pentru două zile pe săptămână. Mă ocupam de documente, iar mai apoi am ajuns să mă ocup și de administrație, și de problemele juridice. Eu și acum lucrez pentru ei două zile pe săptămână”, ne declară fosta profesoară de franceză.

 Cum a ajuns să-și deschidă afacerea cu drone

Cunoștea foarte bine cu ce se mănâncă o afacere cu drone și uite că într-o bună zi și-a zis să-și încerce norocul în această sferă. Și norocul a fost de partea ei. În decembrie 2016, a dat startul pentru care s-a pregătit vreo doi ani și și-a lansat propria companie de drone la care în prezent lucrează cinci persoane. Spune că timp de trei ani este foarte mândră de tot ce a realizat. Și mai mult decât atât: se pot lăuda cu o dronă inventată chiar de ei, care se bucură de succes.

„Darul meu este acela de a comunica cu oamenii. Atunci când trebuie să aleg un lucrător, nu-l caut pe cel mai bun pentru că ei sunt luați de companiile mari, însă eu caut o persoană cu care să mă pot înțelege și care să nu se uite la oră ca să plece acasă. Să fie setoasă de a se îmbunătăți profesional și de a fi mereu în căutare. Am încredere în echipa mea.

Când m-am decis să-mi deschid propria companie, i-am spus soțului că-mi dau un an, timp în care nu am primit salariu de la societatea mea. Am zis că timp de un an am să văd dacă pot ori nu să merg pe acest drum. După un an, când am făcut bilanțul, am rămas foarte mulțumită, eram sigură că pot să continui. După un an, am ajuns să-mi iau și eu salariul (n.a. – zâmbește).

Compania mea are multe drone, unele fiind inventate de noi. Avem 11 drone cu care facem misiuni și care se vând bine”, ne mai povestește Maria Caprian.

 Și soțul ei are afacere cu drone

Despre ea și soțul ei, francez de origine, susține că „sunt doi nebuni după lucru”. Când a venit în Franța, era divorțată, iar în 2003 l-a cunoscut pe Michel, actualul ei soț, care este președintele primei societăţi de drone pentru care a lucrat. Astăzi sunt ambii președinți, doar că la companii diferite. Susține că nu sunt concurenți și că se completează reciproc.

„În 2004, am început să ne facem ochi dulci, în 2006, am trecut cu traiul la el, iar în 2008 ne-am căsătorit civil, ca în 2012 să ne căsătorim religios, el devenind ortodox”, ne spune basarabeanca noastră.

La finalul discuției ne-a mărturisit că nu poate să spună că nu o să mai revină în R. Moldova. Chiar dacă are și cetățenie franceză, se declară o mare patriotă. Își vizitează baștina de cel puțin o dată pe an, unde mai pui că și soțului ei îi place foarte mult să se afle în Moldova.

Lena Aftenii