Cealaltă Basarabie // Doina îi învaţă chineza pe spanioli

Visa să ajungă traducătoare, dar, dacă cineva i-ar fi spus acum zece ani că va preda chineza spaniolilor la Universitatea din Valencia, ar fi crezut că glumeşte. Este vorba de Doina Istrati, o tânără din satul Slobozia-Dușca, Criuleni, care a cunoscut o ascensiune uimitoare începând cu luna aprilie 2009. După ce a parcurs o traiectorie geografică şi culturală impresionantă, Doina le urează tinerilor din R. Moldova să nu-şi înăbuşe curiozitatea, să înveţe să devină cetăţeni ai lumii, mereu deschişi faţă de alte culturi şi popoare.

După absolvirea Liceului „Boris Dânga” din or. Criuleni, Doina Istrati s-a înscris la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea de Stat din  Moldova. Pe lângă limba engleza, a ales să învețe la sugestia unei prietene limba chineză ca limbă opţională. Spre surprinderea ei, a început să însuşească uşor această limbă. „Făceam naveta de la Slobozia-Duşca la Chişinău. Ţin minte cum, pe drum, scoteam un caiet din geantă şi până la universitate învăţam să scriu hieroglife. Ceea ce iniţial părea o glumă, s-a transformat într-o pasiune”, îşi aminteşte tânăra. În aprilie 2009, în anul II de facultate, le-a trecut pragul un grup de profesori chinezi care le-au propus studenţilor să se înscrie la un program de schimb internațional şi anume la un curs intensiv de limbă chineză, care urma să aibă loc timp de nouă luni la Universitatea Pedagogică din Lanzhou, provincia Gansu din China.
„Acasă le-am spus părinților despre această ofertă. Nu planificam să merg în China, aveam un prieten, aveam alte planuri. Părinții însă, după ce m-au ascultat, mi-au spus: «Vei merge!». Au mobilizat rudele, au început să mă sune mătuşile, bunica, unii oameni care nici nu aveau numărul meu de telefon, ca să-mi spună, printre altele, cât e de important să accept bursa în China. Până la urmă, am acceptat.”

 

Singuri, în mijlocul lumii

Doina a făcut parte dintr-un grup de zece tineri care în august 2009 au luat avionul spre Istanbul, pentru ca de acolo să zboare spre Beijing. Era primul zbor în viața ei, dar şi acela cu ghinion. După decolare avionul a înregistrat o defecțiune tehnică. A făcut șapte cercuri deasupra Mării Negre, ca să consume combustibilul şi să poată reveni la Istanbul. Au ajuns la destinaţie cu multe dificultăţi şi cu o întârziere de o zi.

„Spre Universitatea din Lanzhou am pornit noaptea cu autocarul. Eram obosiţi, nu ştiam unde mergem. Ne-au dus la cămin. A doua zi, ne-am trezit în mijlocul unui oraş străin din centrul Chinei, lumea de acolo nu vorbea engleza, așa cum ne așteptasem. Noi abia dacă legam câteva cuvinte în chineză. Nu pricepeam nici măcar cum să trecem strada ca să ajungem la magazinul de vis-a vis să procurăm ceva de ale gurii”, îşi aminteşte Doina. Primele trei luni au fost cele mai dificile. Studenţii moldoveni se deplasau cu dicţionarul prin oraş, se duceau la restaurant, cereau meniul, mergeau la cămin, îl traduceau, apoi se întorceau la restaurant şi făceau comanda. „Era o experienţă pentru care nu eram pregătiţi. Dar i-am făcut faţă pentru că eram mulţi şi ne susţineam reciproc”.
Înainte de anul nou chinezesc, studenţii au fost preveniţi de profesori să-şi facă rezerve de apă şi produse alimentare. N-au ţinut cont de avertisment. „Anul nou chinezesc a fost un şoc. Lumea din oraş a plecat în sate, la rude. Toate magazinele, restaurantele s-au închis. Pe durata a două săptămâni am putut cumpăra doar nişte hamburgere de la vânzătorii ambulanţi şi nişte fructe”.

„O facultate a vieţii”

Peste trei luni, fiind în stradă, Doina a conştientizat pentru prima oară că înţelege ce vorbesc oamenii din jur. A fost ca o revelaţie! După nouă luni, localnicii îi făceau complimente că vorbeşte chineza „ca la televizor”. În 2011, tinerii s-au întors în R. Moldova. Doina a absolvit facultatea de limbi străine. Tot aici i-a găsit o scrisoare transmisă prin intermediul Institutului Confucius, deschis în 2009 la Chişinău, în care Universitatea din Lanzhou le propunea să-şi continue studiile de masterat la universitatea chineză. „Un grup de fete am acceptat să ne întoarcem în China. Am mai făcut un an de studiere a limbii chineze, apoi – un master în politici internaţionale. Planificam să mă angajez traducătoare la Ambasada Chinei din R. Moldova, unde erau doar translatori din chineză în limba rusă”.

Nunta în Moldova

După absolvirea studiilor de masterat, Doina s-a angajat la o întreprindere din China. A făcut cunoştinţă cu viitorul ei soţ, Daniel, originar din or. Valencia, Spania. Şi-au înregistrat căsătoria în Spania, iar în 2017 s-au întors pentru a face nunta în R. Moldova. „Era imposibil să aducem toate rudele lui în Moldova ori să mergem cu toate rudele mele în Spania, de aceea am organizat două ceremonii. În Spania a fost ca o recepţie cu puțini invitaţi. În R. Moldova am refuzat să avem moderator la nuntă şi alte elemente care ni s-au părut inutile, ca să avem o sărbătoare de suflet. Mai erau vreo zece spanioli la nuntă. Au plâns când bunica mi-a citit poezia scrisă de ea în limba română. Mi-au spus că pentru a o înţelege, nu e nevoie să ştii limba. Mi-a venit colectivul de dansatori din care am făcut parte şi eu. M-au invitat la dans. După nuntă soţul, dar și alți prieteni de-ai lui mi-au spus că ar fi de acord să locuiască un timp în R. Moldova.”

După opt ani de aflare în China, Doina s-a mutat în oraşul de baştină al soţului. „M-am obişnuit atât de mult în China, că am început să gândesc şi chiar să vorbesc prin somn în limba chineză. Prietenii mei chinezi îmi spuneau că în adâncul sufletului sunt chinezoaică. Străinii în China, de regulă, se simt superiori, sunt mai bine plătiţi şi chinezii îi idolatrizează. Eu am ales să fiu deschisă, să leg cât mai multe contacte pentru a-i înţelege mai bine. Am învăţat limba chineză nu pentru mine, ci pentru a deveni o punte de legătură între ei şi alte culturi. Mi-a fost foarte greu să încep viaţa de la început în Spania. La dorul de Moldova s-a adăugat dorul de China”, ne spune Doina precizând că a adoptat şi câteva obiceiuri din această ţară.
„M-am obişnuit să beau apă fierbinte în timpul meselor sau când mă simt rău; să evit să răspund cu „nu” categoric, pentru că niciodată nu știi ce îţi aduce ziua de mâine. Și cel mai important este că, dacă am reuşit să însuşesc o hieroglifă chinezească şi aceasta îmi apare ca un ansamblu semantic, fonetic și ortografic, atunci nimic în lume nu mai e imposibil”, mai spune tânăra.

Lector la Universitatea din Valencia

Acum, Doina activează în calitate de lector, predă limba chineză la Institutul Confucius din cadrul Universității din Valencia. Totodată, studiază un curs intensiv de limba spaniolă. În fiecare an, petrece vacanţa de vară la Slobozia-Duşca. Regretă că nu se prea observă schimbări în bine în R. Moldova. „E nevoie de o transformare în primul rând a mentalităţii oamenilor, să manifeste mai multă deschidere spre cultura altor popoare, spre noi experienţe, să nu le fie frică să iasă din zona de confort”, spune ea.

După doi ani de aflare în Spania, cei doi soţi nu exclud că într-o zi vor alege să trăiască şi să muncească în altă ţară, să cunoască noi tradiţii, noi culturi. Până una, alta ei redescoperă bucătăria tradiţională spaniolă şi pe cea din R. Moldova. „Soţul meu e foarte pretenţios la mâncarea pe care nu o cunoaşte. În China nu accepta să mănânce multe din bucatele tradiţionale. De Paşti am pregătit un miel copt la cuptor şi ouă roşii. A rămas uimit. Apoi am făcut sarmale. Mi-a spus: „Ştii, şi acestea sunt gustoase”. Acum se miră de tocăniţa de varză cu cartofi. Mi-a zis: „Cât e de gustos, în viaţa mea nu m-am gândit la o astfel de combinaţie. El preferă să gătească paella de orez, la care eu nu mă prea pricep”.

La final, Doina le-a urat tinerilor din R. Moldova să nu-şi înăbuşe curiozitatea, să înveţe să devină cetăţeni ai lumii, mereu deschişi faţă de alte culturi şi popoare.

The following two tabs change content below.
Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu