CEALALTĂ BASARABIE // „Dacă ai pâine, deja ești binecuvântat”

Interviu cu Tatiana Rusu Jizdan, iniţiatoarea campaniei „Adoptă un bătrân”

Circa 160 de bătrâni din șase localități din Republica Moldova sunt asigurați zilnic cu pâine, uneori și cu alte produse alimentare. De asemenea, 20 de persoane în etate au beneficiat și de lemne de foc în această iarnă. Ajutorul este oferit bătrânilor din partea conaționalilor noștri care muncesc în mai multe state ale lumii. Acțiunea a fost inițiată de Tatiana Rusu Jizdan, originară din satul Geamăna, raionul Anenii Noi. Tânăra s-a născut într-o familie de oameni muncitori și onești. Nu se consideră eroină pentru acțiunile pe care le face, pentru că știe cum se mănâncă și se câștigă „pâinea bunătății”. A făcut studii în România, la Liceul Pedagogic „N. Iorga” din Botoșani, obținând diplomă de învățător pentru clasele primare și preșcolare. A fost nevoită să ia calea străinătății din cauza salariului de mizerie pe care-l primea în calitate de educatoare la o grădiniță din capitală. Azi încearcă să-și construiască viitorul în Germania. 

– Dragă Tatiana, ești inițiatoarea campaniei „Adoptă un bătrân” , prin intermediul căreia le dăruiești lumină și încredere în ziua de mâine unor bătrâni care se bucură că au măcar o pâine pe masă. Cum ţi-a venit această idee?

Am văzut o postare pe facebook care informa societatea că Asociația Obștească „Prezicere divină” a deschis o brutărie ale cărei venituri aveau menirea să susțină un centru de ocrotire a femeilor abuzate. Atunci am decis să cumpăr zilnic câte cinci pâini pentru bătrânii singuratici din satul Ciuciuleni, Hâncești. Am rugat-o pe președinta asociației obștești, Valentina Geamănă, să transmită pâinea bătrânilor singuratici din sat. I-am mărturisit despre acest fapt și unei conaționale stabilite în Germania. Ea a decis să achite zece pâini zilnic pentru bătrânii din aceeași localitate. După postarea fotografiilor, cu livrarea pâinii pentru bătrâni pe rețelele de socializare, mai multă lume a început să reacționeze și să se implice. Au reacționat basarabeni din Germania, Marea Britanie, Italia, Irlanda, România, Dubai, SUA. Astfel campania s-a extins în mai multe sate din republică.

– Este prima ta acțiune cu impact social?

Implicarea mea în viața socială din R. Moldova nu a început anul trecut. Cu un deceniu în urmă, împreună cu câteva prietene, am pregătit masa de Paști pentru zece bătrâni din satul de baștină. Apoi, o altă acțiune de caritate a fost făcută peste vreo doi ani, când activam în calitate de educator la grădiniță. Atunci am organizat Caravana de Crăciun pentru satul nostru împreună cu consăteanca Nina Răilean. Am împărțit 50 de cadouri copiilor.

Aflându-mă în Germania, am fost rugată să ajut o familie care o ducea greu. O simplă postare pe un site de socializare a dat roade și moldovenii din Germania au reacționat cu rapiditate. Mi-am dat seama că lumea de aici e receptivă și, împreună cu alți conaționali, putem ajuta în R. Moldova mai multă lume aflată în dificultate. Postările pe site-urile de socializare fac minuni, dar să faci caritate nu e deloc ușor. Necesită mult timp. Știu cum e să umbli prin sate, să ai o plăcintă în geantă și să te întorci tot cu ea acasă, pentru că ceea ce vezi prin sate îți taie pofta de mâncare.

– De ce anume această pătură a societății ai decis că trebuie ajutată?

Totdeauna am crezut că bătrânii noștri sunt cei mai abandonați. Într-un comentariu pe facebook mi s-a reproșat de ce ajut bătrânii – „ei și-au trăit viața. Mai bine ajutați copiii!”. Această categorie socială a ajuns să fie ignorată și lăsată în voia sorții. Proiectul nostru are ca scop oferirea unei pâini pe masă, zilnic.

– De ce oferiţi anume pâine?

Pentru că dacă ai pâine, deja ești binecuvântat și nu te mai consideri sărac. De asemenea, oferim periodic din donații și produse alimentare. Iarna, am dat lemne de foc pentru douăzeci de bătrâni. Aportul nostru nu este mare, însă are menirea de a încuraja oamenii în etate și a le demonstra că nu sunt dați uitării.

– Câți bătrâni din R. Moldova sunt susținuți prin această inițiativă și cine face parte din ea?

În prezent, ajutăm 161 de bătrâni din satele Boșcana, Izbiște, Hârtopul Mare din raionul Criuleni, s. Cobâlnea din r. Șoldănești, s. Baxani din r. Soroca și s. Ciuciuleni din r. Hâncești. În acțiune sunt implicate peste 100 de persoane. Acestea sunt autoritățile publice locale în colaborare cu donatori de peste hotare – moldoveni din diferite colțuri ale lumii și din țară, doi cetățeni din România și un spaniol.

– De ce ai ales Germania? La ce nivel cunoști limba germană, tradițiile germanilor?

Eu prefer să zic că mai degrabă Germania m-a ales pe mine. După un eșec total în R. Moldova, am venit aici la propunerea unei prietene care era deja în Germania. Eu de abia acum încerc să mă integrez mai bine în societatea germană. Merg la școală pentru a învăța limba, frecventez comunități care au rolul de a integra emigranții în societatea germană. Limba germană o cunosc la nivel de începător pentru că am lucrat într-un local grecesc unde vorbeam în rusă sau engleză. Primii doi ani am muncit foarte mult și nu m-am integrat activ în viața socială. Am prieteni germani. Sunt extraordinari. De obicei, se zice că sunt oameni reci, însă cei pe care îi cunosc eu te doboară cu zâmbetul și amabilitatea lor.

– Ce oferă statul german unui emigrant?

Statul german te „înfiază” și îți dă totul pentru a te dezvolta, dar și cere mult de la tine. E vorba de onestitate, seriozitate, respectarea legilor și a oamenilor.

– În ce relații eşti cu basarabenii din Germania?

Cunosc mulți conaționali de-ai noștri stabiliți aici. Cred că fiecare este înconjurat de ceea ce emană. Întotdeauna am fost sociabilă și am încercat să las loc de „bună ziua” cu toată lumea. Desigur, nu întotdeauna cu reușite.

– Se spune că trebuie să treacă măcar un secol ca Republica Moldova să ajungă statul german. Ce părere ai?

Nu știu cum era în R. Moldova acum un secol, dar știu despre reconstruirea miraculoasă a Germaniei după cel de-Al Doilea Război Mondial. La noi trebuie schimbat conceptul „de dezvoltare” ca să facem măcar câțiva pași în educația omului. E prea multă brutalitate și prea puține principii și valori. Lăsând dezastrul de acum, încerc să privesc și să cred în frumos. Și vreau să cred că voi putea reveni acasă chiar și peste ani și ani. Sper ca atunci să-mi fie alături și fratele din Rusia, prietenii din Franța și nașii din Italia. Îi vreau pe toți acasă, împliniți și fericiți.

– În planurile de viitor sunt și gânduri de întoarcere în R. Moldova?

În planurile soțului sunt gânduri de întoarcere. El este din România și a vizitat Basarabia doar la sărbători, când sunt multe luminițe și voie bună. Eu mă gândesc la viitorul nostru, al viitorilor copii și sunt cam sceptică.

Interviu realizat de Victoria Popa

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa

Victoria Popa

Ultimele articole de Victoria Popa (vezi toate)