Cealaltă Basarabie // Contribuie la promovarea imaginii RM în Japonia

Anetta Kawasaki, o tânără originară din or. Briceni, R. Moldova, este stabilită de cinci ani în Japonia. Este un promotor activ al culturii şi bucătăriei japoneze în R. Moldova şi a culturii, obiceiurilor şi bucătăriei noastre tradiţionale – în Japonia. Timp de şase ani a învăţat limba japoneză pe care a ajuns să o cunoască la nivelul întâi, adică cel universitar. Totuşi, recunoaşte ea, ca să înţelegi sentimentele japonezilor e nevoie de ceva mai mult decât cunoaşterea la cel mai înalt nivel a limbii, e nevoie, probabil, să trăieşti aici o viaţă.

Absolventă a Facultăţii de limbi străine a Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, Anetta a avut un job în calitate de traducător la o firmă de turism din Chişinău. Aici a făcut cunoştinţă cu viitorul soţ, care se afla într-o vizită la Chişinău. Ulterior, mai bine de un an au comunicat pe skipe, iar în 2013 a acceptat o invitaţie în Ţara Soarelui Răsare, unde a făcut cunoştinţă cu familia acestuia.

Un prim contact cu Japonia

Visa încă din şcoală să viziteze Japonia, fiind fascinată de cultura şi religia acestei ţări. A ales să înveţe la IRIM, pentru că universitatea le promitea viitorilor studenți opţiunea de a învăţa o a treia limbă, japoneza ori chineza. După admitere a aflat că nu poate fi iniţiat un astfel de curs deoarece nu există alţi doritori de a o învăţa. S-a înscris la un curs de studiere a limbii japoneze în cadrul fundaţiei pentru relaţii moldo-japoneze din R. Moldova. A continuat să o înveţe în Japonia, unde s-a căsătorit şi s-a mutat cu traiul în 2014. A fost ca o a doua facultate de studiere a unei limbi şi culturi străine, afirmă mai în glumă, mai în serios Anetta.

Primele contacte cu metropola Tokyo i-au lăsat impresii de neuitat. I-a plăcut atât atmosfera, arhitectura, monumentele naturale, cât şi oamenii cu care a comunicat. În fiecare an a mers să susţină testul la limba japoneză, cunoaşterea căreia i-ar fi facilitat integrarea şi angajarea în câmpul muncii. În 2015, a atins nivelul trei de cunoaştere a limbii, în 2017 – nivelul doi, egal cu cel liceal, iar în 2018 – nivelul întâi, universitar.

Contribuie la schimburi culturale

Actualmente, Anetta e angajată în calitate de fotograf la o firmă industrială. Recunoaşte că, fiind cetăţean străin, e cam dificil să te angajezi şi să te adaptezi la condiţiile de muncă din această ţară. „Aici există o ierarhie şi un sistem deosebit în cadrul fiecărei firme. Mereu mă întreb dacă am făcut cum trebuie ceea ce s-a cerut de la mine. Începătorul trebuie să asculte de superiorul lui, persoana care cu un an, doi este mai experimentată ca el. Trebuie să ştii cui să te adresezi, cum să-i răspunzi…”. Soţul Anettei e inginer mecanic. În timpul liber Anetta face voluntariat în cadrul Asociaţiei Internaţionale din Kokubunji, prin intermediul căreia se deplasează în şcoli, unde le vorbeşte copiilor despre R. Moldova în cadrul disciplinei „Înţelegerea comunităţii internaţionale”.

„Le vorbim elevilor din clasele 1-6, care aici se consideră clase primare, unde se află R. Moldova, le prezentăm slide-uri cu portul nostru naţional, imagini cu dansurile, bucătăria noastră tradiţională. Când vin de acasă, iau cu mine făină de porumb. Le arăt cum se face mămăliga noastră. Copiii sunt foarte impresionaţi de culoarea, forma acesteia, cer să guste, le place”. În 2018, Anetta a audiat un curs al profesorului Universității Agrare din Tokyo, doctor Takeo Koizumi, la care a studiat produsele fermentate, și a fost acreditată ca somelier. Programul este adresat în special japonezilor care vor să-şi aprofundeze cunoştinţele în domeniul culturii naționale. Anetta era singura cetăţeană străină printre japonezii prezenţi la acel curs.

Mai nou, Anetta a organizat un atelier didactic la Facultatea Tehnologia Alimentelor a Universității Tehnice din R. Moldova, unde a prezentat câteva feluri de mâncare din bucătăria tradiţională a Japoniei, urmate de degustarea unor produse, cum ar fi pastele Miso, natto, shiokoji, dashi şi altele. „Japonezii au obiceiul de a se informa despre toate produsele pe care le consumă, până la aminoacizi. Ştiu totul despre plante și legume. Când le spui din ce ţară eşti, unul din primele lucruri care te întreabă e «ce se consumă în ţara ta?». Alimentaţia la ei în mare parte se bazează pe produse de soia, din cauza religiei care pe timpuri interzicea consumul de carne. Produsele fermentate, sosul de soia, joacă un rol important. Totodată, doar aici găseşti paste din făină de hrişcă. La noi hrişca se opăreşte înainte de a fi ambalată şi de a fi pusă în vânzare, la ei se face făină din bobul crud, după care urmează un proces foarte complicat de fabricare a pastelor, deoarece hrişca nu conţine gluten. Sunt foarte delicioase”.

Anetta a participat şi la câteva evenimente de prezentare a bucătăriei tradiţionale organizate de Ambasada Republicii Moldova din Tokio, urmate de o degustare a bucatelor şi vinurilor din Moldova, care le-au lăsat impresii foarte bune oaspeţilor japonezi.

 

Nicăieri nu e ca acasă

Vine în RM în fiecare an. Aici o aşteaptă părinţii, rudele, o revigorează şi o încarcă cu energie până şi aerul de acasă. De-a lungul anilor, a constatat că R. Moldova se confruntă cu două mari probleme: deşeurile care poluează nemilos mediul înconjurător şi lipsa de amabilitate a oamenilor. Planifică să organizeze în luna mai un atelier pentru copiii din mun. Chişinău în care să prezinte experienţa Japoniei legată de colectarea şi selectarea gunoiului. „În Japonia atitudinea responsabilă faţă de mediul înconjurător se deprinde în familie, la grădiniţă, apoi la şcoală. Se ştie că în şcolile din Japonia nu există femei de serviciu, copiii de la o vârstă foarte fragedă fac singuri curăţenie.”

Totodată, japonezii sunt un popor căruia i s-a dus faima pentru amabilitatea de care dau dovadă. „În magazinele din Japonia, vânzătorul îţi mulţumeşte de câteva ori. Ţi se adresează mai întâi cu o plecăciune, apoi îţi calculează cât trebuie să achiţi, iar face o plecăciune. Eşti „Domnul/Doamna Client”, relatează Anneta. Se ştie că japonezii sunt foarte punctuali. Mai puţini ştiu însă că la întâlniri trebuie să te prezinţi cu 15 min. mai devreme. Altfel dai dovadă de lipsă de respect.

Japonezii sunt un popor foarte muncitor, iar odată ajunşi la vârsta pensionară, pensia le asigură un trai fără griji. Obişnuiesc să călătorească mult, să facă sport, să joace tenis. De departe par a fi cei mai liberi şi mai fericiţi oameni.

Deşi cunoaşte limba japoneză la cel mai înalt nivel, Anetta recunoaşte totuşi că nici chiar acest lucru nu-i este suficient unui european pentru a înţelege sentimentele japonezilor. Prin urmare, trebuie să trăieşti aici o viaţă ca să-i înţelegi. Prin schimburile culturale la care ia parte, eroina noastră parcă ar încerca să-şi apropie cele două ţări: cea de baştină, de care o despart mări şi ţări, şi Japonia, ţara gazdă, misterul căreia încă nu l-a dezlegat până la capăt.

La întrebarea ce locuri deosebite ar putea recomanda unui turist din RM ajuns la Tokyo, Annetta afirmă că cel mai mult au impresionat-o Grădina Națională Shinjuku Gyoen, dar şi templele istorice aflate la o distanţă de câteva ore de Tokio, cum ar fi splendidul Templu Nikkō Tōshō-gū din Parcul Național Nikkō – un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

The following two tabs change content below.