CEALALTĂ BASARABIE // „Aştept cu nerăbdare să o pot cuprinde măcar o clipă pe mama, căci dorul doare”

În căutarea unui trai mai bun şi a unor salarii decente, zeci de părinţi pleacă zilnic din Republica Moldova în străinătate pentru a oferi copiilor lor posibilitatea de a face studii şi pentru a le asigura condiţiile optime de existenţă. Astfel, copiii rămân în grija bunicilor, rudelor, străinilor, în unele cazuri singuri, fiind lipsiţi de dragostea părinţilor. Neavându-le aproape în momentele dificile pe cele mai importante persoane din viaţa lor, copiii îşi alină dorul prin intermediul reţelelor de socializare.

Nici pentru părinţi nu e uşor să se afle la mii de kilometri depărtare, neştiind ce fac cei pentru care se sacrifică zilnic. Dar fiindcă în Republica Moldova sărăcia şi corupţia au ajuns la cotă maximă, aceştia sunt nevoiţi să suporte distanţa.Danielei Lungu, din satul Răzeni, raionul Ialoveni, faptul că părinţii nu se află lângă ea i-a provocat anxietate şi depresie, ei revenindu-i toate activităţile casei:

„Tata este plecat peste hotare. Încă de când eram mică, rareori când era acasă. Iar asta a influenţat mult asupra noastră, lipsindu-ne dragostea de tată. Nu neg faptul că banii sunt importanţi, însă ei nu merită sacrificiul, copiii nu trebuie să crească fără părinţi şi să se simtă singuri. Situaţia este foarte grea, tata nu a fost mult timp alături de noi, nu a văzut cum am crescut noi, de aceea nu ştie ce ne place, cu ce ne ocupăm. Îi este foarte greu să accepte că noi nu mai suntem acei copii micuţi care eram la plecarea sa. De fiecare dată când pleacă mama în Elveţia stau şi câte-o lună în depresie, sunt nervoasă, închisă în sine. Îmi este greu să mă descurc cu şcoala, casa şi cu fratele, iar ei îi este şi mai greu, ştiindu-ne departe. Aştept cu nerăbdare să vină acasă s-o pot cuprinde măcar o clipă, căci dorul doare”, afirmă eleva.

Şi pentru studenţi, plecarea părinţilor în străinătate reprezintă o adevărată provocare: „Pentru fiecare dintre noi, părinţii sunt persoanele care nu pot fi înlocuite. Distanţa dintre părinţi şi copii este una destul de actuală în zilele noastre. Părinţii mei sunt plecaţi de mulţi ani în Rusia, însă, de fiecare dată când apare posibilitatea, revin acasă, fapt ce mă bucură nespus de mult. Deşi sunt mereu departe de mine, ei continuă să-mi redea acele gânduri pozitive de care am nevoie. Simt sentimentul de dragoste, de grijă, dar în fiecare zi am nevoie şi de o îmbrăţişare pentru a fi fericită”, spune Raulina Cibotaru, studentă.

Potrivit psihologilor, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară se confruntă cu stări emoţionale negative: devin trişti, se simt izolaţi, nesiguri în ceea ce fac, pot să cadă în depresie profundă, în unele cazuri pot ajunge şi la suicid.

„Copiii mai mici exteriorizează mai uşor emoţiile provocate de despărţirea de părinţi, pe când adolescenţii preferă să nu-şi arate trăirile. Lipsa de afecţiune este compensată de unii copii prin afişarea unei imagini de bunăstare materială. Lipsa supravegherii suficiente a adulţilor, insuficienta organizare a timpului liber, dispunerea de mijloace financiare, precum şi presiunea semenilor cresc vulnerabilitatea acestor copii în faţa unor riscuri legate de consumul de substanţe, abandonul şcolar, relaţii sexuale precoce şi comportamente deviante”, a afirmat medicul psiholog Nicoleta Popleşanu, pentru viata-libera.ro.

Milena Onisim, stagiară

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)