Cealaltă Basarabie//„Artiștii din Canada nu se implică în campanii electorale”

Marina Negruță Foto: Viorel Mărgineanu

Interviu cu interpreta de operă Marina Negruță, Montreal, Canada

Remarcată la Chișinău, unde a obținut premiul întâi la una dintre edițiile Festivalului „Crizantema de argint”, absolventă a Colegiului „Ștefan Neaga”, interpreta Marina Negruță este una dintre tinerii talentați din Republica Moldova care au decis să emigreze într-o țară unde efortul și munca sunt apreciate la justa lor valoare. S-a stabilit împreună cu soțul și copilul în 2007 în Montreal, Canada. Marina este absolventă a Universității de Muzică din Montreal.

Din 2010 colaborează cu Asociația „La Muse Héritage Musical”, cu sprijinul căreia a participat la mai multe concerte, unde a interpretat roluri din creațiile unor compozitori, cum ar fi Iacob Mureșianu, Ciprian Porumbescu, Gilles Vigneault ș.a.

Dragă Marina, de ce ai decis să pleci de la Chișinău, în toiul succesului. Ce gânduri te frământau și care au fost primele impresii la contactul tău cu țara gazdă?

Eram studentă în anul întâi la Academia de Muzică. Locuiam împreună cu soțul, inginer programator, într-o garsonieră de 13 metri pătrați, care ne folosea ca dormitor, bucătărie și baie. Ne era foarte greu. Înțelegeam că din salariul nostru nu ne vom putea permite un apartament mai spațios. Atunci am decis că merităm să trăim mai bine. Am ales Canada pentru că puteam pleca cu toată familia. Nu ne aștepta nimeni acolo.

Timp de un an, am învățat limba franceză, am susținut interviul. Am ales orașul Montreal pentru că aici era Universitatea la care speram să îmi continui studiile în domeniul muzicii. De altfel, muzica este viața mea, un foc care arde înăuntru și care mă ajută să depășesc toate greutățile.

Am îndrăgit Canada de la prima vedere. Am întâlnit aici oameni deschiși, binevoitori și, cel mai important, am avut parte din start de o locuință decentă, pe care am închiriat-o cu tot strictul necesar. Ne-am adaptat relativ ușor, evident, confruntându-ne cu unele dificultăți, până am făcut cunoștință cu orașul și ne-am făcut aici prieteni.

Cum ai devenit studentă la Universitatea din Montreal și ce perspective de angajare ai avut după absolvire?

Am fost înmatriculată la Facultatea de Muzică a Universității din Montreal, specializarea interpretă de operă, în baza studiilor de la Colegiul „Ștefan Neaga” din Chișinău. În 2017, mi-am încheiat studiile de master la aceeași instituție.

Încă din primele zile, m-am interesat dacă sunt muzicieni în comunitatea românească de aici. Așa am luat legătura cu Nicolae Mărgineanu, conducător de orchestră cu care avem o colaborare frumoasă. Mai târziu, am făcut cunoștință cu Ioana German, conducătoarea Asociației Culturale „La Muse Héritage Musical”.

În prezent, lucrez profesoară de muzică la o școală primară din Montreal. Totodată, continui să fac lecții de canto. Cânt în mai multe spectacole de muzică clasică, unde am primit invitații să particip în calitate de solistă. Am interpretat roluri din creațiile unor compozitori precum Iacob Mureșianu (Brumărelul, Erculean), Vivaldi (Gloria), Ciprian Porumbescu (Crai Nou).

Unul dintre cele mai importante proiecte muzicale la care am participat a fost opereta „Crai nou” de Ciprian Porumbescu pusă în scenă de Asociația Culturală „La muse” din Montreal. A fost o premieră pentru această regiune și eu – norocoasa care a interpretat rolul Dochiței.

Spectacolul s-a bucurat de succes. Chiar și în prezent, după doi ani de la premieră, unii oameni mă întreabă când va avea loc o nouă prezentare. Primesc mesaje în care spectatorii mă anunță că au îndrăgit opera după acest spectacol. Un eveniment important pentru mine a fost și colaborarea cu marele compozitor Eugen Doga, în turneul său canadian la Montreal și Ottawa, organizat de comunitatea moldovenilor din Quebec și Asociația Culturală Română în 2015.

Anul acesta, în luna mai, am susținut un recital de muzică clasică la Criuleni, orașul meu natal, pe scena Școlii de Artă, de unde am pornit în lumea muzicii. A fost un spectacol dedicat doamnei Lidia Frumosu, fosta directoare a Centrului de Creație și Agrement, care m-a susținut și m-a promovat mereu. Am simțit o adevărată delectare să cânt pentru oamenii care au stat la baza ascensiunii mele muzicale și care nu au posibilitatea să mă asculte în sala unui teatru din Canada.

Cât de mare este dorul de casă și cum îl depășești?

Sunt o persoană care îmi place să călătoresc. La Colegiul „Ștefan Neaga” eram printre norocoșii care făceau parte din corul „Gloria”, care mergea în turnee deseori. Canada pentru mine este o aventură frumoasă, un turneu mai lung.

Cel mai mult îmi lipsesc părinții, casa părintească, de sărbători. De Crăciun, de Paști, mi-aș dori să o ajut pe mama mea să pregătească masa de sărbătoare, să discut cu tatăl meu, fratele meu, să mă întâlnesc cu rudele mele. Îmi plăcea casa plină de oaspeți. Acasă simt o pace lăuntrică de nedescris. Asta îmi lipsește aici cel mai mult.

După 11 ani de aflare în Canada, când spui „acasă” unde e acel loc?

La Montreal. Și în Moldova, la Criuleni, la casa părintească.

Cum ți-a părut Moldova, mai veselă, mai tristă ca în ziua plecării?

Revenim acasă de regulă o dată la doi ani. Prima schimbare în bine am remarcat-o la Aeroport, unde vameșul ne-a zâmbit și ne-a salutat românește. Din păcate, oamenii noștri sunt mereu încruntați și nu mă miră acest fapt, știind cât de greu le este traiul. Atât doar că acum un deceniu eram obișnuită cu această stare de lucruri și credeam că e o normalitate.

Nivelul mai înalt de trai în Canada cred că îi face și pe oamenii mai gentili. Acolo dacă lucrezi, efortul îți este răsplătit pe măsură. În R. Moldova, în schimb, poți să lucrezi și să nu-ți ajungă pentru minimul necesar. Asta îi face pe oameni să fie nervoși și supărați. Un învățător începător în Canada primește în jur de 150 de dolari canadieni pe zi, în timp ce un învățător începător în Moldova este remunerat cu tot atâta pe lună.

În viziunea ta, ce împiedică R. Moldova să devină un stat cu adevărat european și civilizat?

Corupția.

Cum este văzută luarea și darea de mită în Canada?

Este considerată o crimă și se asociază cu lipsa de respect față de un profesionist.

La Montreal, există „fondul școlii”, se percep bani la cadouri pentru educatori, profesori, pentru fondul clasei?

La începutul anului școlar achităm câte 80 de dolari pentru cărți, caiete și 30–40 pentru unele activități didactice extrașcolare. Atât.

Mulți interpreți din R. Moldova acceptă onorariile lui Ilan Șor, persoana implicată în furtul miliardului. Cât de corect în raport cu fanii lor crezi că este acest gest? În Canada ar fi posibil acest lucru?

Nu am auzit până acum de concerte electorale în Quebec. În Canada, artiștii nu se implică în campanii electorale. Politicienii dau dovada integrității lor și își apără programele electorale prin discuții cu potențialii alegători și în cadrul dezbaterilor cu contracandidații.

În viziune mea, artiștii nu trebuie să se implice în politică, deoarece prin ei se urmărește influențarea și manipularea alegătorilor. Această modă electorală ar trebui să dispară și în R. Moldova.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu