Cealaltă Basarabie // „Am dorit un alt viitor pentru copiii noștri”

Soții Zgherea au decis să ia drumul străinătății în urmă cu 17 ani. Pe atunci erau părinții unei fetițe, Maia, care astăzi are 19 ani, iar în Irlanda, țară în care au decis să emigreze, li s-au născut și celelalte trei fete: Jenifer (17 ani), Monica (11 ani) și Amelia (3 luni). Chiar dacă au plecat într-o țară unde nu cunoșteau pe nimeni, Oxana și Anatol Zgherea s-au dezvoltat frumos și productiv pe plan profesional. Ea muncind chelneriță la un restaurant italian timp de 13 ani, iar el având o afacere în domeniul auto. Pasiunea comună pentru gătit i-a determinat în urmă cu patru ani să-și deschidă un restaurant care a ajuns în foarte scurt timp să fie îndrăgit de irlandezi.

Pe Oxana Zgherea am cunoscut-o prin intermediul altor basarabence ale căror povești le-ați citit în JURNAL de Chișinău. S-a născut la Chișinău, are 39 de ani, iar de 17 ani, împreună cu familia ei frumoasă locuiește pe Insula de Smarald.
Era studentă la Academia de Studii Economice a Moldovei atunci când împreună cu soțul ei au decis să emigreze. Nu au luat această decizie pentru că o duceau greu acasă, ba din contra, însă, odată cu apariția primei fetițe, au vrut să-i ofere acesteia și surorilor sale tot ce-i mai bun.
„Maia avea doi anișori când am rămas însărcinată cu a doua fetiță, iar aici am venit pentru copiii noștri. Împreună cu soțul ne-am dorit să le oferim un altfel de viitor pentru că nu eram încântați de sistemul care exista și mai există în R. Moldova.
Când am emigrat, niciunul din noi nu a știut cum o să ne fie: dacă o să rămânem în Irlanda ori dacă revenim la scurt timp acasă. A fost o încercare pentru noi”, își începe povestea basarabeanca din Irlanda.
Și încercarea lor s-a încununat cu brio, iar astăzi, după 17 ani, spun că pe Insula de Smarald se simt ca acasă.

Emigrarea, cea mai corectă decizie


Ține minte emoțiile prin care a trecut atunci când au trebuit să-și facă bagajele și să plece într-o țară unde nu cunoșteau pe nimeni. Însă era sigură de soțul ei care calculase foarte bine pașii pe care urmau să-i facă.
„Mie mi-a fost foarte greu să fac acest pas pentru că acasă eram înconjurată de părinți, rude și am avut mereu ajutor. Îmi era frică pentru că aveam 20 de ani atunci, iar acum, având fetiță de 19 ani și jumătate, nu-mi imaginez ca ea să plece de lângă mine, așa cum am făcut eu atunci.
Dacă atunci eram un pic supărată pe soț pentru că am plecat, astăzi însă îi mulțumesc pentru decizia pe care a luat-o. A fost cea mai corectă! El s-a adaptat foarte repede, însă mie mi-a fost mai greu”, ne spune Oxana Zgherea.

„Când cineva vorbea românește, îmi venea să-l îmbrățișez”

Mai ține minte și primele impresii pe care le-a avut când a ajuns în Irlanda, impresii despre care ne zice că nu le va uita niciodată. Recunoaște că i-a fost foarte greu pentru că nu cunoștea pe nimeni, iar limba engleză o știa la un nivel foarte slab. Unde mai pui că starea de greu era condimentată cu dorul de casă și de părinți.
Ni se confesează că pentru ea perioada de adaptare și integrare a durat în jur de trei ani.
„Acum este mult mai ușor dacă vii ca emigrant pentru că suntem foarte mulți români și moldoveni, iar comunitatea este una foarte unită. Pe atunci, dacă auzeam pe stradă pe cineva că vorbește în limba română, îmi venea să-l îmbrățișez. Ușor nu a fost, însă ne-am integrat cu brio și mă bucur extrem de mult că am rămas. Mă bucur că am trecut prin ce am trecut, chiar dacă emoțional mi-a fost extrem de greu. Când a venit pe lume și al doilea copilaș, soțul m-a ajutat foarte mult. Nimic nu este imposibil, important e să existe dorință”, susține frumoasa mămică.

Despre restaurant

De patru ani, soții Zgherea au un restaurant în care gătesc bucate italiene. Este un local pe care l-au luat în chirie, iar contractul cu proprietarii se înnoiește o dată la cinci ani. Oxana avea deja experiență în domeniul culinar pentru că timp de 13 ani a lucrat în calitate de chelneriță la un restaurant italian. De la vechiul serviciu a furat meserie și, cum soțul său este și el un bucătar iscusit, le-a venit ideea de a închiria un restaurant.
„Până a deschide restaurantul, soțul lucra în sfera afacerilor, în domeniul auto. Însă cum ambii suntem pasionați de bucătărie, recunosc, el gătește mai bine ca mine, am decis să facem o echipă la bucătărie. Acum și fetele noastre muncesc alături de noi, și sora mea, și nepotul. Pot spune că este o afacere de familie, iar anume acest lucru le place irlandezilor. Ei ne spun că la noi se simt ca acasă și că le este plăcut să vadă cum o familie îi primește călduros”, povestește basarabeanca noastră.

Susținuți și încurajați de irlandezi

Despre irlandezi zice că sunt niște oameni extraordinari, receptivi și săritori la nevoie. Și asta pentru că, de 17 ani, de când se află pe Insula de Smarald, nu s-a pomenit în nicio situație în care să se simtă ignorată pentru că este din altă țară.
„Proprietarii restaurantului, care știu că suntem originari din R. Moldova, ne susțin la maxim și ne încurajează în tot ce facem. Sunt patru ani de când am luat în chirie acest local. Gătește și soțul, și eu, însă avem și personal. Noi mai livrăm şi mâncare la domiciliu. Restaurantul este italian, iar când avem oaspeți din Moldova ori România, dacă ni se cere, neapărat gătim tradițional. Mămica mea este aici, lângă noi, iar acasă bucatele moldovenești sunt la ordinea zilei, mai ales de sărbători”, ne mai povestește Oxana Zgherea.
În R. Moldova vin destul de des. S-au stabilit foarte bine în Irlanda și nu-i macină gândul de a reveni la baștină. „Avem cetățenie irlandeză și suntem foarte fericiți aici”, adaugă ea.

„Îmi vine să plâng când văd ce se întâmplă acasă”

Chiar dacă e departe de casă, familia Zgherea este la curent cu tot ce se petrece în țară.
„Câteodată îmi vine să plâng când văd ce se întâmplă la nivel de guvernare. Când văd că tot mai multă lume emigrează și că tinerii deștepți aleg să plece, iar cei de la conducere nu știu cum să-i țină acasă. Tot mai mulți specialiști din diferite domenii aleg să plece acolo unde sunt prețuiți, iar acest lucru e trist”, e de părere basarabeanca de pe Insula de Smarald.
La finalul discuției, Oxana ne-a mărturisit că nu regretă nici o secundă că a emigrat și că, chiar dacă sunt foarte bine în Irlanda, ea și soțul ei nu au nicio garanție că fetele lor nu vor vrea să plece în altă țară.
De asemenea, a ținut să precizeze că diaspora din Irlanda este foarte unită. Că deseori moldovenii de acolo organizează proiecte comune, petreceri și șezători.

Lena NEGRU-AFTENII