Cealaltă Basarabie // Acordeonistul-minune

Anatol Eremciuc-Baghici a plecat în Spania acum 17 ani. De 14 ani stă la Barcelona, alături de soţia lui, şi îşi croieşte, încet dar sigur, un drum în lumea muzicii. Arma sa forte este acordeonul, instrumentul pe care l-a îndrăgit încă din copilărie. Pentru a-şi vedea visul împlinit, basarabeanul a fost nevoit să practice şi alte joburi care nu au vreo legătură cu muzica, dar este mândru de fiecare experiență a sa.

22095295_10214392473830247_2058742587_o

Istoria de succes a lui Anatol Eremciuc-Baghici ar putea servi drept lecţie de curaj, ambiţie şi răbdare pentru alţi tineri care-şi doresc o carieră peste hotarele statului în care s-au născut. Ne-a rugat să nu punem accent în text pe greutăţile prin care a trecut, pentru că, deşi în primii ani a fost nevoit să lucreze în alte domenii decât cel la care visa, el a fost dintotdeauna optimist şi a muncit cu tragere de inimă.
„N-aş vrea să se spună, cu referite la mine: ‘vai, sărmanul, uite că a trebuit să cânte şi prin metrouri…’. Nu vreau să fiu compătimit”, ne spune muzicianul care face minuni pe scenă, cu acordeonul.

Cântă la acordeon de 31 de ani

22069083_10214392480990426_1684896006_o

Anatol Eremciuc-Baghici s-a născut în sat. Danu, r. Glodeni, însă pentru că părinţii săi, pe atunci tineri specialişti în zootehnie şi agronomie, erau repartizaţi la muncă în diferite localităţi, şi-a petrecut copilăria, pe rând, în satele Brânzeni, Moara Domnească şi Duşmani, în acesta din urmă ei rămânând să locuiască şi astăzi.
Avea cinci ani când părinţii au decis să-l dea la şcoala de muzică din Glodeni. Băiatul a vrut să studieze baianul, dar pentru că instituţia nu angajase un profesor pentru acest instrument, a studiat acordeonul, pe care l-a îndrăgit şi pe care-l descoperă şi astăzi, deşi au trecut 31 de ani de atunci.
„Când eram copil, atunci când mergeam pe la petreceri cu părinţii, îmi găseam un loc pe lângă muzicanţi şi adormeam acolo. Îmi plăcea foarte mult să cânt cu vocea şi să ascult muzică, pasiuni pe care cred că le-am moştenit de la un unchi de-al meu care era profesor de muzică şi cânta la baian. Când am ajuns la şcoala de muzică, ni s-a spus că peste un an vor avea şi profesor de baian, iar până atunci, mi s-a propus să studiez acordeonul cu clape. I-am ascultat, iar pe urmă n-am mai vrut să renunţ la el. Am făcut şi canto coral, dar pe la vârsta de 14 ani mi s-a schimbat vocea şi am rămas să cânt doar la acordeon”, ne povesteşte muzicianul, precizând că, chiar dacă are experienţă scenică, mai studiază şi astăzi acordeonul.

Cum a ajuns la Paris

A urmat Colegiul de Muzică din Bălţi, apoi şi-a continuat studiile la Universitatea „Alecu Russo” din acelaşi oraş, făcând parte şi din orchestra instituţiei, cu care a mers la festivaluri în Spania şi Portugalia. Însă în ultimul an de studii au fost invitaţi la un festival care se organiza în Franţa, iar după eveniment, împreună cu colegii săi, a mers să viziteze Parisul.
„Atunci eu, împreună cu alţi patru colegi, am zis să rămânem acolo. Nu am vrut să ne mai întoarcem acasă, aşa că am expediat în Moldova doar acordeoanele, prin intermediul celorlalţi colegi. La început am lucrat în domeniul construcţiilor, iar peste trei luni mi-am cumpărat acordeon şi, împreună cu băieţii, am început să cântăm prin metrouri. Aici e firesc să cânţi în locuri publice, dar nouă în primele zile ne era, totuşi, ruşine. Apoi ne-am obişnuit, am cunoscut multă lume care m-a ajutat să evoluez în această sferă. Eram invitat să cânt pe la evenimente, prin localuri ori să predau lecţii particulare de acordeon”, povesteşte Anatol Eremciuc-Baghici.

Drumul spre Spania

22068935_10214392470790171_1169975836_o

După doi ani la Paris, el şi cei patru prieteni ai săi au decis să plece în Spania. La început, străinătatea li s-a părut o aventură, însă când au observat că sunt invitaţi tot mai des să cânte pe la sărbători private, au înţeles că îşi doresc o carieră artistică internaţională.
Ne spune că, pentru un muzician, metroul este locul perfect unde poate să facă şi repetiţii, şi bani, şi să-şi vândă CD-urile. Acolo, datorită Asociaţiei Metrourilor, în staţii există locuri special amenajate pentru muzicienii ambulanţi.
„Nu voiam să revin acasă, unde mă aștepta un salariu de profesor de muzică, de aceea am decis să-mi urmez visul. În 2001 am mers în Spania, căci aveam cunoscuţi acolo şi ştiam că puteam să ne găsim de lucru. Dar mai ales, voiam să avem acte pentru a putea rămâne legal într-o ţară străină. Acolo am muncit care la fabrică, care la fermă, care la uzină. Prima jumătate de an am lucrat prin sate, iar în timpul liber le cântam spaniolilor”, îşi aduce aminte instrumentistul.

De la muzician amator la profesionist

22070230_10214392472390211_447054975_o

Şi-au constituit o formaţie, „Kvint”, dar după doi ani aceasta s-a destrămat din cauză că unii dintre colegii lui s-au angajat în calitate de acordeonişti, iar alţii s-au căsătorit. Anatol a întâlnit-o pe cea care i-a devenit soţie, aşa că s-a mutat cu traiul la Barcelona, unde locuieşte şi acum.
Primul lucru pe care l-a făcut atunci când a ajuns în capitala Cataloniei a fost să solicite permisul de a cânta în metrouri. Nu mai voia să lucreze la fabrici, voia să facă ceea ce ştia mai bine – muzică.
Jumătate de zi cânta într-o staţie de metrou, iar în cealaltă jumătate lucra într-un magazin de instrumente muzicale, unde era şi vânzător, şi instalator de aparataj muzical.
„Apoi mi s-a propus să cânt în trupe, iar primul grup profesionist alături de care am urcat pe scenă a fost „Marinada”. În primii şase ani la Barcelona, viaţa mea s-a schimbat în bine. Iar atunci când şeful magazinului m-a pus să aleg între job şi pasiune, am ales muzica – acesta era visul meu”, ne spune acordeonistul.

Cel mai bun acordeonist din Spania

22092817_10214392471950200_210601978_o

A participat la numeroase festivaluri pentru acordeonişti, iar în cadrul unuia dintre acestea, „Trobada de acordionestes del Pirineu”, Anatol Eremciuc-Baghici a reprezentat R. Moldova. Ulterior a participat la Festivalul „Carrefour Mondial de l’Accordeon” din Quebec (Canada), iar acum patru ani, muzicianul a reprezentat Spania la primul festival internațional de metrou, care a avut loc în oraşele Sao Paolo şi Rio De Janeiro. Mai târziu, la o competiție națională a acordeoniștilor spanioli, basarabeanul s-a clasat pe locul întâi. Datorită acestor succese, a început să participe la festivaluri nu doar în calitate de concurent, ci şi ca invitat ori chiar ca membru al juriului.
A cântat în Europa muzică forro alături de muzicieni brazilieni, iar tangoul argentinian în interpretarea sa a răsunat de pe scene din mai multe state ale lumii. De 10 ani compune şi muzică, astfel că la evenimente cântă doar piese din repertoriul său.

A format trupa „Basarab”

22095312_10214392472070203_1325215361_o

Îşi dorea propriul proiect, aşa că a format trupa „Basarab”, din care fac parte patru muzicieni din patru state: Portugalia, Mexic, Spania şi Moldova.
„Acest proiect combină folclorul moldovenesc cu alte stiluri de muzică”, adaugă omul de artă.
Este mulţumit că valul vieţii l-a dus la Barcelona şi nu regretă nimic din ce i s-a întâmplat de când a luat drumul străinătăţii.
Soţia lui, originară din Spania, este profesoară de limbă catalană şi îl susţine în tot ceea ce face. Iar din acest an, şi el e cadrul didactic, pentru că lucrează în calitate de profesor de muzică la o şcoală generală din Spania.

Despre Moldova

Anatol Eremciuc-Baghici şi nevasta sa vin în fiecare an în R. Moldova. Deşi s-a stabilit cu traiul în Spania, basarabeanul nostru susţine că în suflet este moldovean şi că nu uită de unde a pornit.
„De la tata, care citeşte presa de limbă română, ştiu tot ce se întâmplă în Moldova. Înţeleg că starea de lucruri nu e bună deloc şi îmi pare nespus de rău să constat asta”, consideră muzicianul.

Dorit într-un proiect televizat din România

22095699_10214392482350460_55363019_o

Pe ultima sută de metri a discuţiei noastre, am aflat că acordeonistul a fost contactat de reprezentantul unui proiect televizat din România, care i-a propus să-şi promoveze formaţia dincolo de Prut. Astfel, e cu un pas mai aproape de visul lui, căci ar putea veni cu proiectul său şi în R. Moldova.

Chiar dacă are acasă nouă acordeoane, unul mai bun ca altul, spune că încă mai caută instrumentul muzical perfect.
La sfârşit, a ţinut să le dea un sfat celor care vor să ia drumul străinătăţii: „Să ştiţi că peste hotare nu te aşteaptă câinii cu colaci în coadă, de aceea este foarte important să munciţi pentru a vă realiza visele şi să aveţi răbdare. Şi nu uitaţi cât de important e să faceţi ceea ce vă place şi vă reprezintă”.

Lena NEGRU
Foto: Arhiva personală a lui Anatol Eremciuc-Baghici