Cealaltă Basarabie // „«Acasă» e suma locurilor de care mă leagă oamenii dragi”

Interviu cu Diana Frumosu, master în Relații Internaționale, specialist în marketing la o companie din Brescia, Italia

La vârsta de 18 ani a optat pentru o instituție de învățământ europeană. Și-a făcut studiile de licență la Facultatea de Limbi și Literaturi străine de la Universitatea din Verona și a obținut diploma de master în Relații Internaționale la Universitatea din Bologna, Italia. Este vorba de Diana Frumosu, o tânără originară din or. Criuleni. Actualmente, muncește într-o companie din Brescia care se ocupă de marketingul automatizat. Este autoarea volumului de versuri „Strada cu trandafiri” (Arc, 2012), colecția Prima Verba.

Dragă Diana, cum ai ajuns la universitățile din Italia, Polonia și ce calități te-au ajutat să învingi barierele de comunicare, de adaptare la mediul academic din aceste ţări?

Visam după absolvirea liceului să-mi continui studiile într-un sistem educațional dintr-o țară europeană. Inițial, am vrut să merg la Praga, dar am aflat că ar trebui să pierd un an ca să învăț limba. M-am înscris la Universitatea din Verona. Când mă gândesc la Diana de atunci, nu știu de unde am luat atâta curaj să plec. M-am adaptat relativ ușor. În anul doi, am obținut o bursă de studii Erasmus și am ajuns în Polonia, o țară despre care aveam cunoștințe sumare la început. Acum însă sunt îndrăgostită de ea. Dacă nu m-ar lega nimic de Italia, aș alege să locuiesc în Polonia. După absolvirea facultății, am plecat pentru o perioadă de timp în Cehia, unde ulterior am avut un stagiu de două luni la Ambasada R. Moldova din această țară. Șederea mea s-a prelungit deoarece părinții, fratele s-au mutat aici cu traiul și am vrut să petrec mai mult timp cu ei. Praga devenise noua mea casă.

Adaptarea în Italia și Polonia a decurs ușor. În Polonia am avut o experiență unică, cei peste o mie de studenți care au obținut bursa Erasmus erau nou-veniți, ca și mine, respectiv a fost mult mai simplu să legăm o prietenie. La Verona mi-am făcut din primele zile prieteni, dar majoritatea dintre ei erau străini sau italieni din sudul Italiei. În general, oamenii din sudul Italiei sunt mai deschiși, mai prietenoși decât cei de la nord. Avem multe trăsături comune cu ei.

Acum lucrez în Italia, în orașul Brescia, într-o companie care se ocupă de marketingul automatizat. Software-ul cu care lucrăm este produs în Polonia și comunicăm des cu polonezi sau chiar ne deplasăm pentru schimburi de experiență în această țară. Suntem o companie care se dezvoltă rapid. Fac parte dintr-o echipă tânără și dinamică, iar șeful este minunat, diferit de șefii tipici italieni. Este o plăcere să merg la muncă.

În 2012, ai scris „Strada cu trandafiri”. Care e relația ta acum cu literatura, cu poezia?

Am continuat să scriu cât eram la Verona, dar, din păcate, în ultimii ani a trebuit să mă concentrez asupra programului academic. Când m-am înscris la masterat trebuia să recuperez multe din lucrurile pe care unii colegi care învățaseră în domeniul relațiilor politice internaționale le știau deja. Acum sunt concentrată mai mult pe creșterea profesională în domeniul în care lucrez. Chiar și cărțile pe care le citesc sunt cărți de specialitate.

Cât de des vii acasă, ce impresii ai despre Moldova la întoarcere, s-a schimbat ceva în bine, în rău?

De regulă, vin în Moldova de două ori pe an. Personal, nu am sesizat schimbări. Am simțit doar că oamenii au devenit mai irascibili, par să fie supărați și pe emigranți. Dar mă bucur nespus când mă întorc, aici mă așteaptă oamenii dragi, buneii, rudele, locurile unde m-am născut și de care mă simt foarte legată. Pentru mine „acasă” e un concept mai larg acum. Acasă e locul unde sunt părinții și fratele meu, adică în Cehia. Acasă e în Moldova, unde este bunica Lidia de la Criuleni, buneii Ion și Ana de la Seliște, dar și rudele. Acasă e și în Italia, unde mă aflu alături de prietenul meu. Acasă e suma locurilor de care mă leagă oamenii dragi.

Ți-ai făcut o părere despre viitorul scrutin parlamentar, cum, unde vei vota? Urmărești evenimentele politice de la Chișinău?

Evident, urmăresc și mă interesează evenimentele de la Chișinău, în special mersul reformelor din domeniul social, impactul cărora din păcate nu se prea observă. Mă informez de pe mai multe site-uri, ca să nu cad pradă manipulărilor de tot felul. În orașul în care mă aflu avem o secție de votare. Țin să-mi fac mereu datoria de cetățean. Îmi plac oamenii care votează conștient. Încă nu-mi dau seama cum va decurge viitorul scrutin după modificarea sistemului electoral, important e să avem pentru cine vota și… să ne ajungă buletine de vot.

În opinia ta, ce factori contribuie la degradarea situației social-politice de la Chişinău? Care e principalul handicap de care suferă societatea noastră?

Corupția din Moldova este cea mai gravă boală a societății. Dacă nu-i găsim remediu, degeaba ne așteptăm la schimbări. Lecțiile de educație civică din școală ar trebui să învețe copiii de mici că darea de mită este păguboasă și periculoasă pentru securitatea statului. Când legea nu se respectă, trebuie să o spui cu voce tare, să dai dovadă de curaj și demnitate. Schimbarea ar trebui să înceapă de la fiecare dintre noi, altfel, cei care stau la putere se simt foarte confortabil uitând de interesele cetățenilor, concentrați asupra propriului interes.

Ce obiceiuri, tradiții te-au impresionat la familiile din Italia, la cele din Cehia?

Cred că nimic nu se compară cu tradițiile noastre, basarabene. O nuntă în stil italian este mai degrabă o cină lungă și veselă decât o nuntă adevărată. Când e ziua orașului, nu-ți vin oaspeți, cum se obișnuiește la noi, poate doar dacă îi inviți. Iar mesele pe care le fac de sărbători sunt, evident, mai puțin bogate decât ale noastre.

Acum cred că o să zâmbești, dar pentru mine acasă înseamnă și covoarele noastre puse peste tot în casă. Italienii umblă încălțați prin casă sau își pun încălțăminte de schimb, iar obiceiul acesta nu se asociază în mintea mea cu „acasă”.

Unde te vezi în viitorul apropiat?

Cred că tot aici, în Italia. Deși există și aici multe probleme, Italia îmi place foarte mult. Jobul este un alt motiv pentru care nu aș pleca.

Ce sfaturi ai pentru tinerii care ar dori să-si continue studiile la o instituție de învățământ din Europa?

Să se informeze bine, să citească regulamentele care țin de burse. De multe ori s-ar putea să aibă nevoie de acte din Moldova care necesită timp pentru a fi eliberate și, în absența lor, să pierzi vreo oportunitate.

Să se încarce cu multă energie. Notele nu se dau pentru ochi frumoși, dar, când ești bun, ești apreciat pe măsură, iar o notă mare într-un sistem corect te bucură și te ajută mai mult decât o notă mare într-un sistem corupt. Munca şi capacitățile omului sunt apreciate la justa valoare în țările europene.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.