Ceaiurile Zinaidei Beşelea

zinaida beselea1.f.victoria popaO femeie din Ghidighici a transformat grădina sa într-un tărâm al florilor de pretutindeni

În grădina Zinaidei Beşelea din Ghidighici, mun. Chişinău, cresc circa 60 de molizi de diferite specii, peste 100 de tipuri de trandafiri, circa 1000 de lalele de diferite culori, 30 de tufe de levănţică, crini, muşcate, arbuşti de barbaris, sequoia, sakura, arborele de lalea, arborele de bujor, magnolia, buddleja, hidrangea, yucca, gipsofila. Are un colţişor în care cresc plante medicinale din care prepară „ceaiul-poezie”.

Zinaida Beşelea a făcut din grădina sa un tărâm al florilor de pretutindeni. Infuziile sale adună plante din Carpaţi şi Caucaz, culese în timpul verii cu ajutorul unor prieteni. Cum intrăm în curte, ne invită şi în casă pentru a-i admira şi alte tipuri de flori care îi decorează locuinţa. „Am specii de flori moştenite de la mama. Le-am păstrat ca ochii din cap”, spune Zinaida Beşelea. Dragostea faţă de flori i se trage din copilărie, de la bunicul din partea tatălui, Mihail Ţiganu.

„Trăia în partea de sus a satului. Avea o poartă mare şi frumoasă, iar înaintea ei avea plantaţi castani şi brazi. Niciun ţăran nu avea pe acele timpuri asemenea plante. În podgoria sa, la fiecare tufă de viţă-de-vie avea câte un trandafir mirositor. Nu am cunoscut un miros mai afrodiziac ca al strugurelui înflorit”, spune femeia.

Tatăl Zinaidei Beşelea a continuat tradiţia. „Tata, Pavel Ţiganu, avea o prisacă mare şi, la fiecare stup, avea câte un trandafir de ceai. Mama îi spunea ‘trandafirul terfos’. Pregătea mereu ceaiul din frunze de gutui, vişine, zmeură şi trandafiri terfoşi”, povesteşte femeia cu emoţii despre părinţii săi, care nu-i mai sunt alături.

Ceaiurile zilei

Zinaida Beşelea bea trei tipuri de ceai în decursul unei zile. Dimineaţa, bea un ceai energizant compus din două flori de calendula, petale de vişin sălbatic şi ghimber. La ora 12.00, bea ceai din cătină albă, lămâiţă japoneză, petale de trandafir, coada-şoarecelui, frunze de iarbă neagră. Seara, pe la ora 20.00, bea ceai din roiniţă, mentă, păducel, talpa-gâştei, levănţică, pe care îl îndulceşte cu miere, dar numai seara, deoarece mierea transportă în organism uleiurile volatile.

 

Colectarea şi protecţia plantelor

În ultimii ani, s-a dedicat doar familiei şi pasiunii sale – florile şi creşterea plantelor pentru ceai. Cultivă plante pentru ceai chiar în grădina sa, are cinci tipuri de mentă, levănţică, tei, calendula, busuioc roşu şi verde, cimbrişor adus din Caucaz, piccola rossa, rossa gentiana, un măslin adus din Italia.

De asemenea, licorile sale conţin plante aduse din Carpaţi, de la prietenii săi: arnica montana, vişinul sălbatic, măceşul sălbatic, căşuna de munte, frunze de mur. Culege plantele pe care le are la diferite ore ale dimineţii. Acestea sunt uscate pe hârtie cerată, la întuneric, cu curenţi de aer rece, mai mult în timpul nopţii.

„Casa nu sunt pereţii, ci oamenii ce trăiesc în ea”

Descendentă din neamul Costinilor, mama sa, Elena Costin, a fost nepoată a lui Ion Timofei Costin (1887–1940), deputat în Sfatul Ţării şi primar de Chişinău în 1933–1937. Şi pentru că ceaiul mai înseamnă reuniune, pragul casei sale a fost păşit de oameni de toate seminţiile: italieni, irlandezi, englezi. În acest sens, aplică principiul mamei sale: „Casa nu sunt pereţii, ci oamenii care trăiesc în ea”.

Un irlandez a comparat ceaiul cu poezia lui Byron. Iar un italian i-a spus că la prima sorbitură a simţit mirosul ceaiului, la a doua – gustul lui, iar la a treia – a fost dus într-un tunel în care şi-a amintit de anii copilăriei. Aceste cuvinte o mobilizează şi îi dau putere să adune şi mai multe plante. Numeşte ceaiurile în funcţie efectul pe care îl au acestea asupra organismului: „Ceai pentru stomac”, „Ceai dermatologic”, „Ceai fungic”, „Ceai pentru femeia în menopauză”, „Ceai imuno stimulent general”, care include 14 tipuri de plante, fructe, petale şi muguri.

 

The following two tabs change content below.