Cea mai mare mistificare a secolului: dispariţia URSS // BOGATU

De sărbătorile naţionale e bine să ne bucurăm, dar fără să ne pierdem capul, totuşi. Pentru că acum 21 de ani URSS nu a dispărut, după cum atestă istoria contemporană. Imperiul răului este bine mersi şi astăzi. Atâta doar că a îmbrăcat o altă formă.

Cum şi-a înscenat URSS propria moarte

Cunoscutul disident rus Pavel Stroilov, care a copiat arhiva lui Gorbaciov, prezintă documente inedite care demască poate cea mai mare mistificare a secolului XX. Imperiul răului şi Kominternul, probează el, au reuşit să supravieţuiască, înscenându-şi propria moarte.
N-a existat niciodată o catastrofă geopolitică, despre care vorbeşte Vladimir Putin, deplângând decesul Uniunii Sovietice. Am asistat cu toţii, în schimb, la sfârşitul mileniului trecut, la o uriaşă şi impardonabilă înşelătorie politică.

Ca să lămurim lucrurile din capul locului, trebuie să amintim cititorilor că anume Pavel Stroilov i-a livrat lui Vladimir Bukovski informaţiile ce dovedesc implicarea directă a KGB-ului în răsturnarea violentă a lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989 şi legăturile sovietice ale lui Ion Iliescu. De unde, apropo, şi refuzul acestuia din urmă de a aborda problema Basarabiei.

Planul Mitterand-Gorbaciov: Uniunea Socialistă Europeană

De fapt, arată disidentul rus, Kremlinul punea la cale în anii 1989–1991 crearea Uniunii Socialiste Europene, un plan asupra căruia Mihail Gorbaciov convenise anterior cu François Mitterand. Ei o numeau eufemistic: „Europa, casa noastră comună”, slogan care prin 1990, de altfel, era inscripţionat pe toate gardurile din Chişinău.

Liderul sovietic şi preşedintele francez pomeneau adesea în convorbirile lor că Europa de Est trebuie făcută sandvici între Comunitatea Europeană şi Uniunea Sovietică, ca să rămână sub influenţa Kremlinului. Pentru a-şi atinge scopul, ei încercau să profite de poziţia egoistă a Marii Britanii care se opunea reunificării celor două state germane. Parisul şi Moscova, vorba lui Mitterand, urmau să devină doi poli ai noii Europe, două centre de putere care să o controleze.

Planurile kominterniste ale lui Gorbaciov fuseseră date peste cap de falimentarea rapidă şi intrarea în comă a URSS. Aceasta însă nu şi-a dat obştescul sfârşit, chit că fusese înmormântată de Boris Elţin în văzul întregii lumi.

Resuscitarea Uniunii Sovietice s-a făcut, consideră Stroilov şi Bukovski, prin kaghebizarea latentă a noii Rusii. Prin infiltrarea cekiştilor în structurile puterii postsovietice, ceea ce le-a permis să controleze banii, economia, justiţia, presa şi sistemul academic.

Ascunse în spatele groparului Elţîn, serviciile secrete au reeditat într-o formulă nouă nu doar Imperiul răului, ci şi Kominternul. Şi acest fapt nu este întâmplător. Comunismul este un cameleon perfect şi neîntrecut. El a existat de-a lungul timpului în mai multe ipostaze: ca doctrină totalitară, ca mişcare internaţională, ca regim politic.

Comunismul invizibil

Indiferent însă de haina pe care o îmbrăca, comunismul a fost întotdeauna o mafie. Cu alte cuvinte, o asociaţie teroristă secretă, ca să cităm DEX-ul, care practică şantajul şi asasinatul. De la Lenin încoace, bolşevismul a fost mereu o gaşcă de interlopi. O clică de gangsteri. O şleahtă de ucigaşi care a expropriat, a uneltit şi a omorât, ca până la urmă să pună mâna pe putere mai întâi într-o singură ţară, iar mai apoi în aproape jumătate din statele lumii. A guvernat cu aceleaşi metode vechi şi verificate pe care le-a aplicat în lupta lui pentru acapararea puterii: teroarea, intimidarea, îndoctrinarea.

Şi cum orice mafie e nemuritoare, URSS a înviat la adăpostul cekismului putinist. Adoptând, aidoma tovarăşilor chinezi, capitalismul etatist şi corporatist, comunismul rus la ora actuală controlează direct Rusia propriu-zisă şi, indirect, dar prin aceleaşi reţele neokaghebiste, republicile ex-sovietice. Întărindu-se temeinic în ultimele două decenii, îşi propune astăzi să reinventeze o nouă URSS numită Uniunea Eurasiatică.
Să nu ne facem iluzii, deci, ne avertizează Pavel Stroilov, Imperiul răului e chiar în mijlocul nostru. Cu toate că a suferit în ultimii douăzeci de ani şi ceva umilitoare pierderi şi înfrângeri, încearcă să se revanşeze cu mult succes. Şi este azi mai periculos ca oricând, deoarece pentru foarte multă lume rămâne încă nevăzut.

Petru BOGATU

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu