Cea mai bună carte, roman și volum de poezie a anului

Revelaţia anului

Valentina Naforniţă, soprană

Valentina Naforniţă, soprană din Republica Moldova, a fost desemnată învingătoare a unuia dintre cele mai importante concursuri de canto clasic din lume, BBC Singer Of The World (Marea Britanie). Artista în vârstă de 24 de ani a cucerit Marele Premiu al acestui concurs şi, totodată, a obţinut premiul publicului din Marea Britanie.

Valentina Naforniţă s-a născut în 1987 la Cuhneşti, Glodeni, R. Moldova, a studiat la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău, a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Soprana basarabeancă a susţinut concerte pe scena Filarmonicii Naţionale din Chişinău, precum şi la Ateneul Român. Este laureată a concursurilor „Hariclea Darclee”, „Mihail Jora”, „Marţian Negrea”.

În 2011, Valentina Naforniţă a obţinut un contract la Opera de Stat din Viena (Wiener Staatsoper). 

 

Cea mai bună carte pentru copii a anului

„Balcoane cu elefanţi” de Nicolae Popa, Editura „Prut Internaţional”

La ediţia din 2011 a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret, Premiul Cartea Anului i-a revenit microromanului „Balcoane cu elefanţi” de Nicolae Popa. Acest premiu i-a fost acordat autorului de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Cartea „Balcoane cu elefanţi” a apărut la Editura „Prut Internaţional”, fiind una dintre cele mai solicitate de elevi în cadrul proiectului naţional de lecturi publice, realizat de Uniunea Scriitorilor din RM. Povestea elefanţilor modelaţi din plastilină care se transformă în elefanţi vii deschide în faţa copiilor uşa secretă spre miracolul creării unei lumi în care elementul primordial este imaginaţia.

 

Romanul anului

„Ţesut viu. 10 x 10” de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier

Dintre toate formele de conștiință în posesia cărora încearcă să intre un personaj sau altul, conștiința lingvistică devine cea mai puternică. Însușirea (în cazul unora) sau re-însușirea (în cazul altora) limbii interzise devine sinonimă cu dobîndirea identității. Există o limbă extraordinară dobîndită în această țesătură. Numai că, atunci cînd intră în posesia ei deplină și aterizează în patria-mumă, acești benedictini ai cuvîntului descoperă că limba redobîndită nu mai este importantă în țara din care nu a lipsit niciodată.
Pentru afronturi aduse valorilor de necontestat pînă mai ieri, Emilian Galaicu-Păun poate răspunde asemeni puștiului care a fost cîndva: „Tata! Tata! Am dat să scutur tocul și l-am stropit… pe Lenin!”

Dorin Tudoran, Washington, august 2011

 

Cel mai bun spectacol dramatic

„Ţara asta a uitat de noi…” de Constantin Cheianu, în regia lui Sandu Grecu, Teatrul „Satiricus „I. L. Caragiale”

Trupa de la „Satiricus I.L. Caragiale” realizează încă o performanţă în prezentarea celor mai dureroase faţete ale realităţii, de data aceasta artiştii având în vizor Războiul de pe Nistru din 1992. Genul teatrului-document îşi găseşte în „Ţara asta a uitat de noi…” de Constantin Cheianu o formă apropiată de tragedia tradiţională, iar impactul asupra publicului are forţa unei deflagraţii.

În acest spectacol de Sandu Grecu e reconstituită istoria ocupării de către combatanţi, în decembrie 2000, a blocului locativ de pe strada Corobceanu 1 B, destinat parlamentarilor. Concomitent, se derulează secvenţe din perioada războiului din 1992, arătându-se cum cele două maluri ale Nistrului s-au pomenit în focul unui conflict „misterios” ale cărui resorturi încă nu au fost dezvăluite pe deplin nici până azi.

 

Cel mai bun volum de poezie

„Fiinţe, umbre, epifanii” de Arcadie Suceveanu, Editura „Arc”

Cartea adună cele mai bune poezii, neapărute încă în volum, ale poetului. Criticul literar Micea V. Ciobanu, prefaţatorul plachetei, formulează o primă impresie despre creaţia de ultimă oră a lui Arcadie Suceveanu: „Dacă facem o contabilizare şi clasificare a artelor poetice din volum, atunci poemul emblematic (şi poate poezia de referinţă a cărţii) este Mâna care scrie: «Vina va cădea pe mâna care scrie:/ cârtiţă oarbă, câine negru al inimii,/ ea întotdeauna a împins cuvintele până la ultima lor consecinţă».