Ce vom reţine despre IPS Vladimir?

Fapte şi cuvinte de învăţătură ale Mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei

iosif-naniescuIosif al II-lea Naniescu, numit „cel sfânt şi milostiv”, a fost fiul preotului Anania (Nane) Mihalache şi al presviterei Teodosia din satul Răzălăi, jud. Bălţi, actualmente raionul Sângerei, născut la 15 iulie 1818. A urmat cursurile Seminarului din Buzău, apoi, între 1840 şi 1847, cele ale Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti. După o vie activitate didactică şi pastorală, a devenit arhiereu (23 aprilie 1872), episcop de Argeş (ianuarie 1873) şi, în cele din urmă, mitropolit al Moldovei (10 iunie 1875–26 ianuarie 1902). Publicăm mai jos mărturisirile ucenicilor şi contemporanilor săi despre dânsul şi îi îndemnăm pe clericii şi credincioşii de astăzi să se gândească la ce vor spune contemporanii lor despre ei.

● Prima grijă a noului părinte al Moldovei a fost terminarea catedralei începută în 1833 de către înaintaşul său, mitropolitul Veniamin Costachi. Dar, pregătindu-se ţara pentru Războiul de independenţă, blândul arhiepiscop a amânat începerea lucrului. Timp de doi ani, s-a străduit să îmbărbăteze pe credincioşi şi întregul cler în lupta dreaptă pentru neatârnare naţională şi bisericească. Astfel, a făcut apel la toate mănăstirile şi la preoţi să adune ajutoare pentru armată, iar pe cei care doreau îi trimitea în ambulanţe pentru îngrijirea răniţilor. La apelul mitropolitului Iosif au contribuit cu ajutoare toate mănăstirile şi multe parohii, iar pentru îngrijirea răniţilor au plecat din Moldova peste o sută de preoţi, călugări şi maici.

„Dacă o ţară nu are bani să construiască o catedrală, îmi dau dimisia. Poftiţi cârja!

În 1879, după terminarea războiului, mitropolitul Iosif a mers în audienţă la primul ministrul, Ion C. Brătianu, să ceară ajutor pentru construcţia catedralei. Deci, intrând înăuntru, a zis: „Vin cu o rugăminte mică pentru dvs., dar foarte mare pentru noi. Şi anume, să ne daţi fonduri pentru terminarea catedralei mitropolitane din Iaşi, care zace în ruină de 40 de ani şi în care dorm noaptea vitele oamenilor”. „Nu avem acum fonduri pentru asta!” „Dacă o ţară nu are bani să construiască o catedrală, îmi dau dimisia. Poftiţi cârja! Văzând râvna marelui ierarh pentru casa Domnului, guvernul a aprobat în aceeaşi zi fonduri băneşti cu care s-a şi început construcţia catedralei.
● A doua mare ctitorie a înaintaşului său, pe care a salvat-o mitropolitul Iosif, a fost Seminarul „Veniamin Costachi” de la Socola. Neavând un local propriu, funcţiona cu chirie prin casele negustorilor. Văzând aceasta, bunul mitropolit a cumpărat palatul fostului domn Mihail Sturza din Iaşi, l-a reparat şi a mutat seminarul în el. La inaugurarea noului local, a rostit aceste cuvinte, vrednice de pomenit: „Copilul lui Veniamin a ajuns prin uşile oamenilor! Ruşine pentru Biserică! Ruşine pentru ţară! Veniamine, te-am răzbunat! Astazi, te-am instalat în palatul aceluia care te-a amărât şi te-a făcut să pleci la mănăstire!”.

„Plângea ca un copil nemângâiat”

● Mitropolitul Iosif avea din copilărie o deosebită evlavie pentru moaştele Cuvioasei Paraschiva din Iaşi. Ele se păstrau în paraclisul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”. Dar în noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzându-se paraclisul, au fost cuprinse de flăcări şi sfintele moaşte. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo desculţ şi văzând cum arde în foc cel mai de preţ odor al Moldovei, plângea ca un copil nemângâiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune, au fost găsite moaştele Cuvioasei Paraschiva întregi şi nevătămate. Numai îmbrăcămintea de argint se topise. Atunci, bunul păstor a făcut alt sicriu de argint pentru sfintele moaşte şi le-a strămutat în noua catedrală, precum se vede până astăzi.
● Acest venerabil mitropolit a împodobit sfintele altare cu cei mai evlavioşi slujitori şi stranele bisericilor cu cei mai buni protopsalţi. El este cel dintâi ierarh român care a binecuvântat organizarea corului vocal în biserică şi a îngăduit femeilor să cânte la cor. Celor care se opuneau la aceasta, el le spunea: „Evlavioşilor! La mormântul Mântuitorului au rămas numai femeile, căci bărbaţii fugiseră toţi! Femeile, cele dintâi, au vestit învierea Domnului!”.

„Să dăm la cei lipsiţi!”

● Se spunea despre el că, în fiecare dimineaţă, la ora cinci, când suna clopotul de Utrenie, se deştepta cel dintâi. Venea zilnic la Sfânta Liturghie, la Vecernie şi la Utrenie. Numai dacă era plecat undeva sau era greu bolnav, nu venea. Părinţii auzeau mai întâi toaca, apoi bătăile ritmice ale cârjei mitropolitului pe mozaicul bisericii.
● Niciodată nu aducea la Iaşi daruri de la credincioşi, ci pe toate le împărţea la văduve şi la orfani. „Nouă ne-a dat Dumnezeu din belşug”, zicea el. „Să dăm la cei lipsiţi!” Avea uşa şi mâna deschise pentru milă. Pe lângă cerşetorii din oraş, el ajuta mai ales pe elevii şi studenţii săraci, în fiecare an, îmbrăca zeci de elevi şi studenţi şi îi hrănea la bucătăria mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărţi şi taxe şcolare.
● Mila faţă de săraci a mitropolitului a ajuns proverbială în toată ţara. Zilnic veneau zeci de nevoiaşi pentru a primi mila din mâinile lui. La început, singur se cobora din chilie jos pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci. Îi mângâia cu vorba, îi binecuvinta şi le împărţea bani. Niciodată nu dădea săracului mai puţin de o pâine. „Bani pentru o pâine!”, acesta era principiul lui. Dacă termina banii mărunţi, scotea de prin buzunare bani mari şi îi alina pe toţi. Apoi urca sus în chilia lui de rugăciune şi citire. Când era bătrân şi slab, nu mai cobora, ci arunca mila sa săracilor din balconul casei.

„Bani pentru o pâine!”

● Duminica, mitropolitul împărţea astfel mila: Dădea punga cu bani anume destinaţi, părintelui Visarion Boboc, economul mitropoliei. După slujbă, economul se aşeza în portiţa din dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toţi săracii şi îşi primeau ajutor de la părintele lor sufletesc.
● Lunar venea la el pentru milă şi Barbu Lăutaru, vestitul cântăreţ din Iaşi, şi primea mila. La urmă, mitropolitul Iosif cerea să-i cânte stihira din Postul Mare: „Nu mă pedepsi, Stăpâne…”. Venea şi evreul Rubensaft regulat, vinerea, pentru milă. Cu ajutorul mitropolitului, şi-a învăţat fiul carte, a ajuns doctor şi s-a creştinat. Un alt evreu din Iaşi venea din trei în trei ani numai la el pentru ajutor. „Cu ajutorul mitropolitului Iosif – zise el la urmă – mi-am putut mărita cele trei fete.” Prin aceasta păstorul cel bun imita pe Sfântul Ierarh Nicolae.
● Alta dată a venit la el o femeie de la ţară, plângând. „De ce plângi femeie?”, a întrebat el. „Mi-a murit vaca şi am şapte copii.” „Iată, mamă, ai bani să-ţi cumperi altă vacă.”
● Acest venerabil mitropolit era foarte sărac şi modest îmbrăcat, că nu-i ajungeau bani pentru haine. Văzând unii din miniştri că poartă rasă veche, i-au trimis, în loc de salariu, un rând de haine noi, călugăreşti. Dar mitropolitul Iosif, iubind sărăcia lui Hristos, a vândut hainele şi a împărţit banii la săraci!

„În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei!”

● Odată, mitropolitul mergea la Sinod. În tren, l-a întâlnit un preot oarecare şi, văzându-l simplu îmbrăcat, l-a întrebat: „Unde mergi, părinte?” „Mă duc şi eu încolo, devale!” Aproape de coborâre, mitropolitul şi-a luat rasa, potcapul, engolpionul şi cârja şi se apropia de ieşire. Când a observat preotul că este arhiereu şi că i-au ieşit alţi episcopi în întâmpinare, ruşinându-se, îndată s-a făcut nevăzut.
● Altă dată a venit la el un boier care nu-l văzuse de mult: „Ei, cucoane, unde ai fost vara aceasta? „Apoi, Înalt Prea Sfinţite stăpâne, am fost în străinatate să-mi caut sănătatea.” „Mă rog, cum se face asta, că dvs. vă pierdeţi sănătatea pe aici şi căutaţi apoi s-o găsiţi tocmai în străinătate?”
● Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o bogată bibliotecă, pe care mai târziu a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte erau Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor. La 26 ianuarie 1902, marele mitropolit Iosif Naniescu s-a mutat la Hristos, plâns de toţi săracii şi elevii din oraşul Iaşi, de toţi preoţii, călugării şi credincioşii din Moldova. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei! Drept recunoştinţă poporul l-a canonizat, numindu-l „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”.

(după: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pateric-romanesc/mitropolitul-iosif-naniescu-81728.html)