Ce ştiţi voi despre iubire, suratelor

Cine a spus că femeilor în vârstă nu le plac băieţii tineri? Dacă a şi a spus-o cineva, la sigur că n-a fost femeie… Pentru că au şi ele ochi, ca şi bărbaţii, pentru tot ce e fraged, bine proporţionat şi plăcut la vedere. Pe lângă sentimentul matern faţă de orice fiinţă umană, o femeie, dacă e sinceră, ar trebui să recunoască că mai vede în bărbatul de orice vârstă şi un eventual amant.

Chiar dacă n-o spune, chiar dacă o condamnă pe altă surată că e lipsită de ruşine, perversă, că îşi pune mintea cu nişte mucoşi, în adâncul sufletului o invidiază pe cea care a avut curajul să trăiască pentru plăcerile trupului. Sunt spusele uneia care a trăit diferite stări de iubire şi care mai este şi eroina istoriei de astăzi.

Fiecare poate, dar puţine îndrăznesc

Eudochia Ţ. e profesoară. Nu vă spun la ce instituţie de învăţământ, să ştiţi doar că mai are câţiva ani până la pensie. Întotdeauna şi la orice vârstă i-au plăcut bărbaţii. Cu cât erau mai tineri, cu atât mai bine. Motivul e că soţul ei, primul şi ultimul, era cu 40 de ani mai în vârstă. Când s-a măritat abia împlinise 15 ani. Profesorul de istorie şi dirigintele ei de clasă au violat-o. Gurile rele spun că între ei a fost o relaţie de peste un an. Colegii fetei au fost martori. Părinţii au insistat ca învăţătorul s-o ia de nevastă, altfel, ziceau ei, îl dau pe mâna legii. Ar fi făcut ani grei de puşcărie, aşa că a divorţat de nevastă-sa şi a luat-o pe copilă. Cu învoire specială, fireşte, de la administraţia raională. Iată de ce Dochiţa a terminat şcoala serală, apoi o facultate la frecvenţă redusă şi a doua abia la 40 de ani. Acum a luat şi doctoratul. E ambiţioasă, frumoasă şi cu adevărat îndrăzneaţă.

Îi vroia pe cei tineri

După ce i-a murit soţul, n-a mai dorit să se căsătorească. Şi-a zis că a venit timpul să trăiască pentru ea şi să guste din toate plăcerile vieţii. La bărbaţii de seama ei sau ceva mai în vârstă nu s-a uitat niciodată. Îi vroia pe cei tineri, frumoşi, viguroşi. „Destul că mi-am mâncat cei mai frumoşi ani cu un moşneag care umbla prin casă veşnic nemulţumit. Dacă nu-i convenea ceva, bolmojea întruna ca un apucat.” Copii n-a avut cu el, că nu avea cu cine-i face. Mai târziu, nu şi-a mai dorit. Când i-a murit soţul, împlinise treizeci de ani. Era în floarea vârstei. Preda deja la un colegiu. Ulterior, s-a transferat la o instituţie de învăţământ superior şi acolo şi-a găsit primul amant. Un student. Zicea că între ei era iubire şi nu interes, cum ziceau colegii. Şi ce dacă băiatul era cu 12 ani mai tânăr! N-au mai fost cazuri de astea? Ştie ea bine ce a simţit el pentru ea. O aştepta întotdeauna după ore şi o conducea până acasă. Veneau la facultate împreună. Marin cunoştea orarul mai bine decât ea. E adevărat că Dochiţa a făcut primul pas în relaţia ceea de amor care a durat mai bine de un an. Şi ea l-a părăsit, nu el, cum afirmă colegii.

Vroia să ştie toată lumea că e fericită

Într-o zi, l-a văzut cu o colegă de grupă. O ţinea pe fată de mijloc şi din când în când o săruta uşor pe obraz. Spre seară, când a venit Marin acasă, Dochiţa i-a pus în mână cele câteva lucruşoare ale lui, zicându-i: „Nu te supăra, dar am pe altcineva şi nu vreau să-l mint”. O habă de vreme, cei care i-au cunoscut spuneau că Marin a tot urmărit-o să vadă cu cine se întâlneşte, dar, până la urmă, s-a lăsat păgubaş. La câteva luni după aceea, Dochiţa şi-a găsit altul, unul şi mai frumos. Parcă intrase dracul în Dochiţa. Vroia să ştie toată lumea că e fericită, iubită. La timpul cela arăta mai bine ca oricând! De fapt, întotdeauna ştia ce să îmbrace ca s-o prindă la faţă. Colegele mai invidioase o tachinau aşa cum pot femeile când ar vrea să-ţi facă un compliment şi, în acelaşi timp, să te rănească de moarte: „Ce griji are, nici familie, nici copii? Trăieşte pentru ea, zboară din floare în floare ca omul fără stăpân…”

Mă întreb dacă era fericită atunci? De la 30 la 40 de ani au trecut prin casa ei tot bărbaţi frumoşi. Pe unii i-a iubit, pe alţii i-a folosit, dar toţi aceştia, luaţi împreună, au schimbat-o. Dorinţa ei de a fi mereu tânără, atractivă, femeia asta făcea lucruri care stârneau hazul celor din jur. O cunoşteau toţi medicii de la cabinetele cosmetologice, pentru că lăsa bani grei în fiecare instituţie. Îşi schimba culoarea părului mai în fiecare săptămână, purta fuste atât de scurte că nici fetele tinere nu îndrăzneau să-şi pună asemenea haine pe ele. Şi toate acestea ca să arate mai tânără şi mai frumoasă.

Toate sunt până la un timp

Cu ultimul său amant s-a dus la o discotecă. După 50 de ani, oricât de bine ai arăta, nu poţi să te zbengui ca o puştoaică. Aşa că, la un moment dat, cel cu care a venit a dispărut. L-a pierdut din ochi în timpul dansului. Mai mult, cheile de la maşină erau la el. Şi pentru că se făcuse târziu şi era fără bani – lăsase gentuţa în automobil –, rămăsese în localul acela de izbelişte. Cheile de la apartament erau de asemenea în poşetă. Ce să facă femeia? A ieşit afară cu speranţa că poate apare de undeva şi iubiţelul. Dar aşteaptă-l dacă poţi! Uite aşa, în plină noapte, dezbrăcată, a pornit spre casă. Cale lungă de la Buiucani până la Botanica. A avut timp să întoarcă viaţa ei pe toate părţile. Ca să n-o întind prea mult, vă spun că a rămas din seara aceea fără maşină şi fără iubit. N-a mai anunţat poliţia din cauza ruşinii că trebuia să dea explicaţii, iar colegilor le-a înşirat o poveste cum a fost jefuită.

Din ziua aceea, viaţa Dochiţei s-a schimbat definitiv. Acum nu mai aducea în casă un bărbat pe care să-l fi cunoscut de câteva ore. I-a venit gândul că e timpul să se astâmpere, că a venit vremea să se mărite. Şi pornise cu înfrigurare să-şi caute pereche. La 54 de ani, fireşte că îşi dorea unul mai tânăr. Vă spuneam că era subţirică femeia, bine păstrată şi cu bani. Fiind una la părinţi, a vândut ceea ce i-au lăsat moştenire buneii, apoi părinţii şi, mai târziu, şi un unchi. Aşa că nu era săracă. Căuta cu înfrigurare în ziare anunţurile matrimoniale. Nu dăduse de niciunul, însă avea o colecţie întreagă din cele publicate. Îi telefona pe pretendenţi. Cu unii chiar se întâlnea.

Şi iată că într-o zi l-a invitat la cafea pe unul care a scris despre el cam aşa: „Bogat nu sunt, frumos nici atâta, dar mai nenorocit decât mine nu ştiu dacă mai este vreunul…” Acest anunţ a făcut-o foarte curioasă. În ziua când i-a deschis uşa, a rămas înmărmurită – în pragul casei stătea un coleg de catedră. Divorţat de mulţi ani şi, într-adevăr, nici arătos, nu era bogat şi nici pe placul Dochiţei. Deşi bărbatul avea doar 42 de ani, arăta răblăgit de tot, neîngrijit şi bolnăvicios.

L-a invitat în casă, au vorbit despre viaţa ei, despre viaţa lui. Au început să se întâlnească şi, la jumătate de an, s-au mutat împreună. „ Cum e? Te măriţi, în sfârşit?”, o întreb de fiecare dată când o întâlnesc. „Dacă ar fi fost mai tânăr?…”, îmi răspunde ea.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână