Ce-şi doreşte Vlada

VISURI DE COPIL // Vrea să fie bucătar şi speră că boala de care suferă nu o va împiedica să-şi realizeze dorinţa

În pofida bolii cu care a fost diagnosticată de la naştere, Vlada Vântu, o fetiţă energică de opt anişori, păşeşte cu optimism prin viaţă, chiar dacă fiecare pas îi provoacă durere. Este elevă în clasa a doua la Liceul teoretic din s. Boşcana, r. Criuleni, însă pentru ea nici acest lucru nu a fost uşor. O operaţie la picior i-ar putea schimba radical mersul vieţii, însă aceasta poate fi făcută doar în Rusia, şi părinţii fetiţei nu-şi pot permite asemenea cheltuieli.

Când am intrat în curte, Vlăduţa m-a salutat de la balcon. Avea pe ea un şort foarte drăguţ, despre care mai târziu am aflat că a fost cusut chiar de ea. Părinţii mi-au spus că fetiţa este foarte descurcăreaţă, la grădiniţă se străduia mereu să înveţe cât mai multe lucruri pentru că tare îşi dorea să meargă la şcoală. Însă nu a fost să fie. Din cauza bolii, Vlăduţa a fost nevoită să stea mult timp cu piciorul în ghips şi nu a putut merge în clasa întâi. Profesorii au fost înţelegători şi au acceptat ca Vlăduţa să înveţe în clasa a doua, fără să ia în calcul anul pierdut. „Am muncit foarte mult. Stăteam până la miezul nopţii şi făceam împreună cu Vlada temele pentru acasă. Treptat, fiica mea a ajuns practic la nivelul colegilor. Prima jumătate de an a fost greu”, povesteşte Rodica, mama Vladei.

Pictează „fericirea”

Şi profesorii nu au rămas indiferenţi la soarta acestei fetiţe plină de viaţă. Aproape în fiecare zi Vlada face ore suplimentare. Colegii admiră curajul acestei micuţe şi spun că, spre deosebire de alţi copii sănătoşi, Vlada nu absentează de la nicio lecţie. Mama Vladei spune că i-a sărit în ajutor şi o profesoară de la liceu, care face ore suplimentare cu micuţa ei. „Este o elevă deosebită şi talentată în tot ceea ce face”, a spus Svetlana Bounegru, director adjunct responsabil cu educaţia copiilor la liceul din Boşcana. În fiecare vară, Vlada merge la Centrul pentru copii cu dizabilităţi „Speranţa” din oraşul Criuleni unde face antrenamente, în plus, participă la diverse activităţi la care a obţinut şi diplome. De la mama Vlada a moştenit darul de a desena. O poţi vedea adesea desenând ceva frumos. Este pasionată şi de lectură. „Foarte mult îmi place limba română. Mă duc des la bibliotecă după cărţi. Îmi place să citesc”, povesteşte Vlada şi în câteva clipe pe faţa ei apare un zâmbet sclipitor.

Mama nu crede că visul Vladei ar putea să se realizeze

Vlada spune că îi place mult să-şi ajute mama şi bunicile la bucătărie. „Vreau să devin bucătar!”, exclamă sigură fetiţa. Mama însă e mai puţin optimistă. Femeia recunoaşte că Vladei îi va fi greu dacă va alege această meserie, deoarece profesia de bucătar presupune multă mişcare, iar pentru piciorul Vladei ar fi o durere insuportabilă. „Mi-aş dori ca fiica mea să devină medic”, a spus mama. Rodica până în prezent nu ştie exact care este motivul că fiica ei s-a născut cu boala Aitken (are un picioruş mai scurt) „Medicii spun că până la trei luni de sarcină în organism a pătruns un virus care a afectat doar organismul fetiţei. Eu nu exclud şi posibilitatea că substanţele chimice de la fabrica de vinuri la care lucram să fi fost de vină’’, consideră mama.

Ultima speranţă

Rodica lucrează şi astăzi la aceeaşi fabrică de vinuri. Îşi făcea griji când a rămas însărcinată cu al doilea copil. Din fericire, Ionel s-a născut perfect sănătos. Acum, Vlada poartă încălţăminte specială pentru ca piciorul afectat să arate de sub pantalon de aceeaşi lungime cu celălalt. Încălţămintea o schimbă de trei ori pe an , făcând comanda cu trei luni înainte. Vlăduţa a suportat deja trei intervenţii chirurgicale care, din păcate, nu au avut mari rezultate. Mama aşteaptă ca fetiţa să atingă vârsta de zece ani ca să poată face o altă intervenţie chirurgicală, de astă dată în Rusia. Însă Rodica şi soţul ei nu sunt siguri că, cu salariile pe care le au, vor reuşi să ajungă acolo, pentru a realiza dorinţa fiicei lor care visează să devină bucătar.

Liliana Vântu