Ce poate face iubirea dintr-un om

ROMANTISM // „Noi, tinerii, suntem greu de mulţumit şi avem mereu ţinte de neatins în viaţă”

Acum câţiva ani, lucram în tura de noapte şi de fiecare dată cădeam cu alt coleg. Într-o seară, m-am nimerit cu o colegă mai nouă, Cristina. Nu vorbisem multe cu ea până atunci, schimbasem câteva vorbe şi cam atât. În acea seară, o tot vedeam cu telefonul în mână, trimiţând mesaje sau retrăgându-se de mai multe ori să vorbească cu cineva.

Când a terminat, am început să discutăm despre una-alta şi, la un moment dat, a început să se destăinuie. Mi-a povestit ce i s-a întâmplat cu o seară înainte.

Mesajul de noapte

Spunea că fusese invitată de colegi la discotecă şi, deşi era fără prieten, a acceptat. Era un grup de 15–16 tineri în seara aceea, printre ei era şi un băiat care trebuia să facă cunoştinţă cu o fată, dar se pare că lucrurile nu au mers aşa de bine. Cristina a intrat din întâmplare în vorbă cu el şi a aflat că împerecherea nu reuşise. Au vorbit un ceas, două… Ceilalţi dansau, se simţeau bine, discutau… Au vorbit până dimineaţă, aproape şase ore.

Se plăceau foarte mult, aveau atâtea lucruri în comun, nu se mai săturau unul de altul. A condus-o acasă, s-au despărţit cu tristeţe, dar şi cu bucuria că au petrecut o seară minunată, mult peste aşteptările lor. În dimineaţa aceea, înainte de a se culca, i-a trimis un mesaj. A doua zi, au vorbit la telefon şi s-au văzut din nou.

S-au îndrăgostit

În noaptea aceea, Cristina îmi povestea cu multă fericire în ochi tot ce i se întâmplase şi parcă îi sorbeam cuvintele, eram aşa de captivat. Povestea aşa de frumos, vorbea aşa de duios despre el, era aşa de îndrăgostită încât i se citea pe toată faţă. Nu mai trăisem niciodată aşa ceva, mă bucuram aşa de mult de ce i se întâmplase şi era impresionant cum poate fi iubirea între doi tineri. Eram aşa captivat şi atent încât parcă mi se-ntâmplase mie.

Ce curată e relaţia dintre doi îndrăgostiţi, cât de neprihănită poate fi dragostea dintre ei! Ce frumos îşi exprimă iubirea! Ce poate face iubirea dintr-un om! Totul e nimic pentru ea şi el e totul. Nimeni şi nimic nu le poate sta în cale.

Slavă Ţie, Doamne, pentru dragostea pe care ai dăruit-o tinerilor!

O tânără şi un tânăr îndrăgostiţi se privesc altfel, se ating altfel, se mângâie duios, nu se mai satură să stea împreună, tot ce-i înconjoară există doar pentru ei. Nu mai au poftă de mâncare, nu se mai gândesc la şcoală, la părinţi, la prieteni, la familie, la probleme, la necazuri, ci doar unul la celălalt. Din tot ce am trăit până acum, sinceritatea copiilor şi iubirea dintre doi tineri îndrăgostiţi mi s-au părut cele mai de dorit sentimente. Dacă am fi toţi aşa sinceri cum sunt copiii, dacă ne-am iubi unii pe alţii aşa cum se iubesc doi îndrăgostiţi, în ce lume frumoasă am trăi!

Dacă l-am iubi pe Dumnezeu aşa cum o fată îşi îndrăgeşte iubitul. Dacă am sta cu gândul la El aşa cum stau ei unul cu altul în gând ca şi cum ar fi de faţă.

Ce sentiment puternic e iubirea! Cât de mult se regăseşte un tânăr prin iubire în aleasa lui. Noi, tinerii, suntem greu de mulţumit şi avem mereu ţinte de neatins în viaţă. Nimic nu ni se pare imposibil, totul e pentru râvna noastră. Dar cu toate acestea, iubirea îi oferă unui tânăr tot ce îşi doreşte şi mai mult. Nu se aşteaptă la aşa de mult, chiar dacă dorinţele lui erau aşa de măreţe.

Aşa e şi în relaţia cu Dumnezeu. La început, avem impresia că ne va fi bine, dacă stăm alături de El, dar nu ne închipuim cât de mult ne va depăşi El aşteptările, câte daruri ne va dărui şi ce mult va lucra prin noi asupra celor din jur.

„Cântarea Cântărilor”

În „Vechiul Testament”, în „Cântarea Cântărilor”, relaţia dintre om şi Dumnezeu, dintre Hristos şi Biserică are ca analogie dragostea curată dintre doi tineri. „Cântarea Cântărilor” e un jurnal de dragoste, o iubire foarte puternică, clocotitoare, arzândă, dar sfântă şi fără păcat. O dragoste curată, puternic exprimată. „Cântarea Cântărilor” e un imn de dragoste, o declaraţie de iubire… pe care sfinţii lui Dumnezeu au înţeles-o şi, observând taina ei, au introdus-o în canonul Sfintei Scripturi, astăzi făcând parte din cuvintele sfinte ale Bibliei.

Hristos îşi iubeşte Biserica aşa cum un băiat îndrăgostit până peste cap îşi iubeşte fata. Băiatul e în stare să facă orice pentru ea şi ar da orice să nu o piardă, aşa cum Hristos s-a jertfit pe Sine ca noi, Biserica lui Dumnezeu, să nu murim în păcat, ci să revenim la viaţă. Biserica îl are pe Hristos în mijlocul ei aşa cum o fată îşi îmbrăţişează cu dor iubitul, fără să vrea ca acest moment să se mai termine. Biserica vorbeşte de Hristos aşa cum o fată vorbeşte tuturor de iubitul ei şi de cât de frumos şi de bine e alături de el.

Aşa cum pentru o fată lumea nu are sens fără iubitul ei, aşa şi pentru Biserică lumea nu-şi are rostul fără Hristos.

Cel mai frumos am văzut exprimată iubirea în relaţia dintre doi tineri, în iubirea mamei faţă de copilul ei şi în faptele sfinţilor.

Radu din Chişinău