Ce oameni şi ce cărţi! // OAMENI ŞI CĂRŢI

Abia după ce am citit „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt am înţeles mai bine povestea lui doi ori doi. Părinţii mei, deşi absolviseră trei clase până în 1945, au fost obligaţi (ca şi alţi copii din Basarabia imediat postbelică) să ia de la început şcoala primară. – Oare doi ori doi nu fac patru peste tot? – Nu, răspundea tata, la ruşi nu întotdeauna fac patru.

Negarea evidenţei este păcat împotriva Sfântului Duh, păcat care nu se iartă. Mă gândesc la aceasta urmărind felul în care se recunosc oficial la români crimele regimului comunist. Scoateţi colo o seceră, poate şi un ciocan, dar să nu vă atingeţi de simbolurile principale, să nu dezvăluiţi crimele. Tot aşa se va face, într-un prea târziu, şi lustraţia.

Totuşi 2 X 2 = 4

Între timp, în România au ajuns în topul preferinţelor de lectură două cărţi despre crimele comunismului, scrise de femei din Bucovina şi Basarabia: cine nu ştie de Aniţa Nandriş sau de Mama Blondina? O învăţătoare şi o ţărancă, prin memoriile despre viaţa lor, au lovit drept în ţintă, cum nu au făcut-o condeieri vestiţi şi oameni politici care pretind să li se ridice monumente. Nici poliglota Eufrosinia Kersnovskaia nu a ştiut de la început, cum au ştiut aceste două femei cu puţină carte, că doi ori doi fac patru şi regimul comunist este criminal. Una dintre ele a suferit cumplit şi după întoarcerea din Siberia – pribeaga Blondina, singură, străină. Fiul ei, comunist, i-a dat trei zile ca să aleagă între el şi Dumnezeu. Nu întâmplător purta numele martirei Blandina din Lyon.

Să intri în partidul comunist în timp ce mama şi bunica ta se sting în Siberia este o trădare. Ce fel de om trebuie să fii însă ca să rămâi în acel partid criminal şi să nu mulţumeşti lui Dumnezeu că mama ta a scăpat cu viaţă? Prin contrast izbitor, observaţi cum s-au comportat mamele, creştinele din altă generaţie? Mama Blondinei şi mama Eufrosiniei, deşi nu fuseseră deportate, se duc după copiii lor, aleg să moară în iadul comunist. Suntem ceea ce alegem. Şi N. Steinhardt a ales.

Figuri ca din Pateric

Citim azi Paterice fără să ne închipuim că am putea să şi trăim Vieţile Sfinţilor. Blondina, o simplă învăţătoare, care înainte de „eliberarea” sovieticilor începea lecţiile cu rugăciunea împreună cu elevii în faţa icoanei, nu a mai aşteptat trei zile şi a plecat din casa fiului. S-a refugiat în catedrala din Iaşi, unde a găsit basarabeni ajunşi cu credinţa la măsurile cerute de Pateric.

Când afirm că a lovit în ţintă mai am în vedere că mama Blondina din tinereţe a ales pe Dumnezeu fără prea multe tatonări şi a trăit de parcă era îndrumată de Sfinţii Părinţi. Mi se pare firească apariţia ediţiei a III-a a cărţii „Suferinţele mamei Blondina, o martiră a Siberiei” la mănăstirea Sihăstria. Citiţi şi veţi descoperi o învăţătoare cum nu mai avem.

Nu este vorba aici numai de tăria credinţei, pe care învăţătorii noştri nu o mai au. Tărie avea şi părintele Inochentie de la Balta, dar nu avea dreaptă credinţă. Curaj avea şi exilata „Boieroaica Morozova”, pe care pictorul V. I. Surikov încearcă să ne o prezinte, cu rezerve, drept pilon al ortodoxiei „ameninţate” de reformele introduse de Patriarhul rus Nikon (1652-1658). Dar pentru ce s-au răsculat vechii ritualişti? Pentru că ierarhul îi învăţa a-şi face cruce cu trei degete şi a cânta nu de două, ci de trei ori „Aliluia”. Boieroaica Morozova, ca şi cerşetorul din colţul tabloului, din păcate nu ştia că doi ori doi fac patru. Sf. Maxim Grecul ar fi putut spune mai mult despre starea ortodoxiei ruse, dar nu a fost lăsat să plece viu de la ei, ca să nu povestească ce a văzut. Sf. Paisie Velicicovschi a reuşit însă să spună, prin plecarea lui de acolo şi prin răspunsul dat în legătură cu rătăcirile compatrioţilor săi.

Lecturi şi mentalităţi

Cele două cărţi nu sunt în top şi în R. Moldova. La noi omul preocupat de mântuire încă e considerat fanatic sau superstiţios. Pe de altă parte, unii mai au mentalitatea de tip Morozova, şi nu numai cei care ţin morţiş la stilul vechi sau nou de ţinere a sărbătorilor religioase. Am întâlnit numeroşi adepţi ai Frontului Popular care-mi explicau, ca unuia care-i greu de cap, de ce liderii lor au dreptate când consideră că basarabenii merită să trăiască în continuare sub regim comunist. Frontişti cu facultăţi de istorie absolvite se prefac a nu şti că Fronturile populare au fost diseminate de Komintern, strategie despre care învăţasem la orele de istorie a PCUS. Nici azi pentru ei doi ori doi nu fac patru şi gata.

Cum ne vede în aşteptarea Crăciunului, dracul începe acuşi să ne joace iar în cele două coarne ale sale: stilul vechi şi stilul nou. Şi asta în timp ce uităm că astăzi, în lume, la fiecare 5 minute moare un creştin din cauza persecuţiilor.

LEGENDĂ: Boieroaica Morozova, văzută de pictorul V. I. Surikov


Nina Negru

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)