Ce ne pregăteşte întâlnirea de taină din Bavaria? // BOGATU

 

Timp de trei zile, de miercuri până vineri, în oraşul Rottach-Egern din Bavaria au loc negocieri secrete pe tema conflictului transnistrean. La discuţii participă premierul moldovean, Vlad Filat, şi şeful administraţiei de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk.

„Nu trebuie să facem public chiar totul”

La prima vedere, la mijloc e o întâlnire obişnuită, ca multe altele până acum, desfăşurată în cadrul procesului de realizare a aşa-zisului plan Meseberg. Este vorba de iniţiativa cancelarului german Angela Merkel care i-a propus lui Dmitri Medvedev să aleagă Transnistria drept „exemplu concret” pentru a se obţine nişte „progrese tangibile”. În cadrul întrevederii de la castelul Meseberg, liderul german a condiţionat ridicarea vizelor şi participarea ţării sale la modernizarea Rusiei cu soluţionarea diferendului din răsăritul Republicii Moldova.

Întâlnirea de la Rottach-Egern este a doua din Germania în cursul unui an, după ce în septembrie 2011 premierul Vlad Filat se întâlnise cu Igor Smirnov la Bad Reichenhall. Cu toate acestea, negocierile care se încheie astăzi par să poarte o încărcătură aparte. Toate discuţiile, începând cu ziua de miercuri şi terminând cu cea de vineri, se desfăşoară cu uşile închise. Mediatorii germani pedalează chiar pe caracterul lor confidenţial. „Nu trebuie să facem public chiar totul”, a declarat, de exemplu, pentru Deutsche Welle deputatul conservator al Bundestagului, Manfred Grund, preşedintele Forumului germano-moldovean.

Orice secretomanie ridică semne de întrebare. Mai cu seamă când acelaşi parlamentar german afirmă că „este nevoie de încredere, iar acest conflict nu poate fi rezolvat în opoziţie cu Rusia”. Vrând-nevrând, te bate gândul că ruşii ne lucrează pe la spate cu mâinile altora. Că riscăm să ni se tragă o ţeapă.

Iniţiativa Meseberg, depăşită de timp

Şi motive pentru a ciuli urechile există. Dar nu pentru că ne-ar paşte pericolul federalizării. Sau că ruşii ar fi pe cale să ne mai bage pe gât un alt memorandum Kozak. Surpriza vine, se pare, din cu totul altă parte.

Sunt de acord cu politologul Fiodor Lukianov, editor al publicaţiei Global Politics, care consideră că progrese de genul celor care erau aşteptate până acum nu au cum fi înregistrate. Iniţiativa Meseberg a lui Merkel şi Medvedev, consideră el, a fost devansată de alte probleme. De bună seamă, situaţia s-a schimbat.

Este utopie curată să crezi astăzi că în viitorul previzibil va fi identificată o cale de mijloc care ar împăca varza şi capra. Astfel de compromisuri nu există pur şi simplu. Acest adevăr încep să-l înţeleagă şi partenerii noştri occidentali.

Părţile se îndreaptă spre partajarea celor două maluri

Acelaşi Manfred Grund care a participat activ la pregătirea negocierilor de la Rottach-Egern, consideră că problemele reglementării transnistrene sunt „semnificativ mai mari” decât par la prima vedere, în special deoarece ambele părţi „s-au dezvoltat separat”. Această afirmaţie este simptomatică. Coroborată cu alte declaraţii ale unor oficiali americani sau europeni care lasă să se întrevadă că Republica Moldova ar putea adera la UE fără regiunea transnistreană, poziţia deputatului german dovedeşte că partenerii noştri occidentali încep să-şi dea seamă că nu există practic nici o posibilitate de a împinge Chişinăul şi Tiraspolul în patul lui Procust al unui stat unic. În ultimele două decenii, cele două maluri s-au separat nu numai pe plan administrativ şi politic, ci şi pe cel mintal. Ele se conduc de concepte despre lume diferite şi în multe privinţe diametral opuse.

Ca să nu mai vorbim de faptul că Şevciuk şi compania sunt pregătiţi să negocieze un singur lucru şi anume: independenţa autoproclamatei republici nistrene. Unde mai pui că resetarea ruso-americană a dat chix şi în relaţia Occidentului cu Moscova încep să bată vânturile aspre ale unui nou război rece. În aceste circumstanţe, unicul subiect promiţător de discuţii între Chişinău şi Tiraspol este, vorba lui Manfred Grund, „ajutorul umanitar, legăturile rutiere, cooperarea economică şi contactele sociale”.

În ceea ce priveşte soluţionarea politică a chestiunii transnistrene, părţile se îndreaptă, cred eu, spre un drum nou şi lung care duce spre partajarea celor două maluri după modelul Serbia-Muntenegru. Pentru asta, după cum spune acelaşi Lukianov, Moscova ar urma să plătească până la urmă cu preţul retragerii militare de la Nistru. Dar e încă mult până departe.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu