Ce limbă învaţă moldovenii? (Scrisoare deschisă)

MIRCEA-V.-CIOBANU

Stimată doamnă ministru Corina Fusu,

Scrisorile deschise sunt cumva ipocrite: te adresezi – chipurile – unei persoane, dar vrei să te audă toată lumea. Însă chestiunea pe care o pun în discuţie aici a mai zăcut, după ştirea mea, prin înalte sertare, poate şi din cauza că nu a fost făcută publică. Începând cu anii 90 ai secolului trecut, disciplina care se studiază în şcolile Republicii Moldova se numeşte invariabil „Limba română”. Trecerea la alfabetul românesc (numit impropriu „grafia latină”) a însemnat şi revenirea la moştenirea literară comună.

În ideea lui G. Călinescu din Istoria… lui de acum 75 de ani, avem o literatură „una şi indivizibilă, servind drept cea mai clară hartă a poporului român”. Coincidenţă bizară, dar în februarie 1941, când monumentala sa lucrare era finisată (avea să iasă de sub tipar la începutul lunii iulie), în RSS Moldovenească era aprobată o lege privind trecerea la alfabetul rusesc. Scopul urmărit era etalarea „diferenţei”. Abia în 1989, sub presiunea maselor, limba (şi literatura) română revine în manualele noastre.

Care ar fi, aşadar, problema? Dacă în 1989 reveneam la aceeaşi limbă şi literatură, acum nu mai este aşa. Şcoala din Republica Moldova ignoră, de mai bine de două decenii, Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993. Era decizia privind revenirea la „â” şi „sunt” în grafia limbii române, sau: aplicarea „Regulilor Sextil Puşcariu”. Or, Academia Română e singura autoritate ştiinţifică şi decizională care „se îngrijeşte de cultivarea limbii române şi stabileşte regulile ortografice obligatorii” – după cum regulile limbii ruse le stabileşte Academia de Ştiinţe a Rusiei, oriunde s-ar afla vorbitorii acestei limbi.

În consecinţă, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, în ultima lui ediţie, din 2005 (DOOM 2), este inaplicabil în şcoala din Republica Moldova. Dacă orice alt dicţionar (explicativ, enciclopedic, de sinonime sau antonime) poate fi contestat sau completat de altele, dicţionarul ortografic e sursă decizională, nu facultativă. Textul ultimei ediţii are caracter de lege. Elevii noştri scriu însă altfel decât recomandă dicţionarul şi şcoala se face că plouă. Simplu spus, noi – iarăşi! – scriem într-un fel de „moldovenească”, diferită de regulile limbii române.

Să nu ne inducă în eroare polemicile din jurul „Regulii Sextil Puşcariu” şi al „surprizelor” din DOOM2. Lingviştii şi literaţii pot să insiste – pe segmentul lor de responsabilitate – asupra alternativelor (aşa cum alţii experimentează scrierea cu minuscule, fără semne de punctuaţie sau fără diacritice). Dar pentru şcoală, regula trebuie să fie una, cum e în şcolile româneşti. Aici erorile se penalizează şi divergenţele se exclud. Care este reperul de care se conduce azi profesorul de română din Republica Moldova?

Şi încă un amănunt. Legea nr. 3462, din 31.08.1989, stipula revenirea „la grafia  latină”, aproba alfabetul şi decreta în mod expres: „A abroga Legea RSS Moldoveneşti din 10 februarie 1941 «Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la alfabetul rus»”. Or, abrogarea unei legi presupune implicit revenirea la starea anterioară ei. Iar normele limbii române din 1941 erau conforme „Regulilor Sextil Puşcariu”!

P.S. Confuzia se repară simplu. La conferinţele din vară, profesorii ar putea fi înştiinţaţi oficial despre normele ortografice (fie şi pentru a consulta şi cita sursele româneşti, inclusiv operele literare, editate după 2005). Pe parcursul anului şcolar, elevii din toate clasele ar putea fi informaţi şi ei asupra regulilor „noi”. Ar urma o perioadă de tranziţie. Manualele nou-editate s-ar conforma, începând cu 2017, noilor reguli (cele editate anterior păstrându-se în şcoală, pe toată durata prescrisă). Există o experienţă tranzitorie a şcolilor româneşti. Pot fi consultate, bineînţeles, instanţele academice de la Bucureşti şi Chişinău.

Veacul gloriei de politician fiind scurt, de ce nu v-ar tenta, Doamnă Ministru (aşa îmi recomandă să ortografiez adresarea DOOM2), să fiţi omul care a readus în şcoală limba şi literatura română, cea „una şi indivizibilă”?

Cu plecăciuni,

mvc

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)