Ce facem cu alegerile președintelui ? (III)

Liderii AIE au venit cu o formulă nouă-veche. S-a menționat și „parlamentizarea” (dispărută ulterior din discursurile publice); și reducerea treptată a numărului de voturi; și caracterul legal al intențiilor. Nu și eficiența acestora în cazul apariției a cinci candidați la președinție și a distribuției de voturi 39-32-15-12-3. Exemplu de grotesc? Desigur, dar nu mai mult decât alegerile prezidențiale fără candidați sau ignorarea Constituției in corpore.

În conjunctura politică curentă, soluția enunțată nu oferă garanții pentru alegerea președintelui. Și asta pentru că echilibrul unei guvernări democratice este compromis prin multiple restricții, cea mai evidentă fiind clauza de susținere a candidatului de minimum 15 deputați. Această de pe urmă este una nu doar anticonstituțională, dar și antidemocratică, întrucât favorizează alegerea șefului statului doar din interiorul parlamentului, sau prin alternativa ridicolă (în Republica Moldova) de candidat apolitic/apartinic.

Soluția anunţată nu oferă garanții

Z. Grecianîi şi L. Talmaci sunt la fel de „apolitici/apartinici” ca și primul ambasador al Republicii Moldova la ONU, inginerul Snegur jr. Ridicolă ca și situațiile în care pentru Parlamentul Tinerilor este necesară o recomandare din partea unui deputat…

Pe cine încearcă să mintă majoritatea parlamentară? Și cum? Prin niște bâiguieli despre „în strictă conformitate cu legislația”, despre caracterul „legal” al inițiativelor etc. Dar opoziția parlamentară? Aceștia fac predicții apocaliptice cu privire la acțiuni de protest în masă din cauza uzurpării puterii de către majoritatea parlamentară.

20 de ani de uzurpare a puterii

Nu, domnilor, uzurparea puterii în Republica Moldova a existat practic în toată perioada postindependență, la început, prin nepotisme şi cumetrisme, iar ulterior și prin „lege”. Dominația neonomenclaturii „legalizate” este acel fundament pe care rezidă problemele majore ale societății: justiția bolnavă, inegalitatea exorbitantă a veniturilor, relațiile sociale ostile și segregarea societății pe grupuri de interese.

Cercul vicios poate fi rupt doar prin democratizarea sistemului electoral şi de guvernare. Prin accesul la guvernare și pentru cei ce nu fac parte din neonomenclatură. În acest sens, alegerea președintelui este doar unul din segmentele sistemului, problema căruia constă în riscurile ce le reprezintă drepturile extraordinare ale președintelui.

Tezele de bază

Am abordat anterior tematica alegerii președintelui pe blog, dar și în JURNAL de Chișinău, tezele de bază/propunerile fiind următoarele: (I) în cazul alegerilor anticipate, președintele țării să fie ales prin vot direct pe parcursul acestora; (II) Republica Moldova să fie un stat parlamentar, astfel ca deciziile/decretele președintelui să devină un instrument/rezultat al deciziilor instituționale colegiale; și (III) legislația inferioară să nu contravină legislației superioare.

Reiterez, reducerea numărului de voturi nu va soluționa problema, ci doar va agrava lupta internă, ceea ce va zădărnici în continuare actul de guvernare și nu va permite îmbunătățirea rezultatelor extrem de „modeste” ale acestuia.

Aș vrea să nu am dreptate, iar referendumul din aprilie să fie un pas spre o democratizare veritabilă. Însă „soluția” declamată cu mare pompă de majoritatea parlamentară și replica minorității mai degrabă se asociază cu ceea ce demult a spus poetul: „Nimic… locul hienei îl lua cel vorbăreț, locul cruzimii veche, cel lins şi pizmăreț, formele se schimbară, dar răul a rămas”.

Victor V. Guzun

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)