Ce facem cu alegerile Președintelui-2?

Modalitatea de alegere directă a președintelui este frecvent percepută drept element determinant al caracterului prezidențial de guvernare în Republica Moldova. Dezbaterile pe marginea temei nu duc lipsă de propuneri constructive, însă anumite ipoteze axiomatice par a fi subestimate…

Caracterul prezidențial/parlamentar nu depinde de modalitatea de alegere a președintelui țării, ci de atribuțiile funcționale, care în prezent sunt redutabile. Astfel, aplicarea literei atribuțiilor poate conduce la situații în care candidatura unui premier, susținută chiar și de o majoritate parlamentară, riscă să nu fie desemnată. La rândul său, parlamentul, în cazul respingerii unei candidaturi (nepopulare) a premierului desemnat/guvernului, riscă să fie dizolvat.

Președintele este în drept să remită legile adoptate spre reexaminare și să suspende actele guvernului, blocând potenţial activitatea guvernului și parlamentului. Nu întâmplător, înverșunarea cursei prezidențiale a condus la opțiunea de compromis de alegere a unui candidat apartinic, care… va fi identificat oare?

Nu lipsa personalităţilor puternice/cu demnitate este problema, ci limitarea dreptului acestora de a candida. Clauza de susținere a unui candidat de minimum 15 deputați a priori produce efectul „afilierii” acestuia. În acest context, nici amendamentul constituțional de tranziție de la 61 la 51 voturi „pro” nu reprezintă o soluție. Mai mult, deficiențele sistemului în general și ale mecanismului de alegere a președintelui în particular creează un cerc vicios prin care politicul devine un „lucru în sine”. Există oare vreo soluție pentru externalizarea problemei?

Mărul discordiei poate fi înlăturat prin consolidarea caracterului parlamentar al guvernării și asigurarea unui echilibru real între ramurile puterii. Practica consacrată din democrațiile avansate sugerează reformatarea atribuțiilor funcționale relevante. Pentru cazul RM, aceasta ar însemna (doar câteva exemple generice) că: (i) procesul aferent formării guvernului are loc exclusiv în parlament; (ii) deciziile urgente/operative cu privire la securitatea statului (inclusiv militară) se adoptă de către consiliul de securitate, iar comandantul suprem este ministrul Apărării sau șeful statului major; (iii) acordurile internaționale sunt negociate exclusiv de către instituțiile de profil; (iv) legile și actele guvernului pot fi suspendate/remise în parlament/guvern doar în urma deciziei Curții Constituționale etc. În acest caz, care ar fi rolul președintelui?

Președintele țării va asigura respectarea Constituţiei prin coordonarea activității instituțiilor statului. În limitele legii, președintele urmează să beneficieze de acces la totalitatea informației cu privire la administrarea treburilor publice. În caz de necesitate, acesta va sesiza autoritățile de rigoare cu solicitarea recomandărilor/acțiunilor pentru abordarea eventualelor deficiențe sau necesități. Pentru promptitudine, toate interpelările președintelui vor fi procesate în regim de urgență. De exemplu, inițiativele legislative vor fi remise direct în comisiile de profil (fără adoptarea în prima lectură în parlament). În efect, decretul prezidențial va fi un instrument juridic al întregului sistem de guvernare.

La nivel de percepție autohtonă, atribuțiile președintelui țării se vor diminua, iar funcțiile de speaker și de prim-ministru vor deveni mai solicitate. Nu se va repeta oare istoria cursei prezidențiale și la acest nivel?

Logica legislației/regulamentelor va asigura funcționalitatea guvernării. Garanția cea mai elocventă este inaugurarea parlamentului, pentru care în mod obligatoriu vor fi create fracțiunile și majoritatea parlamentară. Faptul de pe urmă denotă și existența consensului în alegerea speaker-ului și a prim-ministrului. În plus, întrucât ambițiile se vor reorienta, o mare parte a neîncrederii reciproce va fi înlăturată, ceea ce va permite alegerea președintelui țării.

Claritatea configurației puterii și concretizarea atribuţiilor funcţionale vor reduce posibilităţile de acuzații populiste. La rândul său, electoratul (în sensul următoarelor alegeri) va fi mai bine informat despre protagoniştii succeselor sau insucceselor guvernării.

P.S. Reformatarea atribuţiilor funcţionale poate fi realizată printr-o reformă constituţională cuprinzătoare, dar și inevitabilă. Până atunci, alegerea directă a preşedintelui ţării, pe parcursul eventualelor alegeri anticipate, rămâne o soluţie optimă, care va „îndemna” politicienii să fie mai cooperanţi.

Victor V. Guzun