Ce ascunde lista neagră a duşmanilor // BOGATU

Motto:
„Dacă duşmanul nu se predă, el este nimicit”
M. Gorki

Închid ochii şi-mi amintesc cum, în copilăria mea, învăţătoarea ne vorbea despre „duşmanul poporului Boris Pasternak”. Deşi Stalin era demult mort, termenul rămânea încă pe buzele tuturor. Deschid ochii şi parcurg lista „celor mai mari duşmani ai Rusiei”, publicată deunăzi de ziarul „Moskovskie novosti”. Printre ei, alături de Mihail Saakaşvili sau John McCain, se numără şi Mihai Ghimpu.

Carnagiul roşu

Sincer vorbind, nu numai în Rusia, ci şi în Occident presa face tot felul de topuri teribile, întocmind ierarhii ale inamicilor ţării lor. Până, nu demult, în SUA, de exemplu, în fruntea unei atare liste se afla teroristul numărul 1, Bin Laden. Acesta era urmat tot de terorişti celebri sau de tirani din aşa-zisa axă a răului: Iran, Siria, Coreea de Nord etc. Cu alte cuvinte, era vorba de ţări care încurajează sau adăpostesc diverse reţele extremiste şi, de aceea, constituie un potenţial pericol atât pentru America, cât şi pentru Europa.

Cu totul alte sensuri înglobează noţiunea de „duşman” în Rusia sovietică sau în cea post-sovietică. Sub Lenin, Stalin sau Hrusciov, „inamici” erau consideraţi mai întâi de toate camarazii de partid care au căzut în dizgraţie, persoanele publice care caută să exprime un punct de vedere diferit de cel oficial. Şi nu în ultimul rând, reprezentanţii „claselor duşmănoase”. Din acestea, de altfel, făceau parte nu doar burghezia sau nobilimea, ci şi ţărănimea. Astfel, milioane de „duşmani ai poporului”, mari şi mici, au fost masacraţi în URSS în perioada interbelică. Carnagiul roşu n-a încetat şi după cel de-al doilea război mondial.

Din fericire, puterea sovietică s-a prăbuşit. Însă „inamicii” ei nu au dispărut. Cel puţin din mintea celor cocoţaţi în fruntea bucatelor din Kremlin. A fost spoită niţel doar eticheta. „Duşmanii poporului” de altădată au devenit „duşmanii Rusiei”. Între cei dintâi şi cei din urmă este o legătură indisolubilă. Şi unii, şi alţii sunt proscrişi. Nimeni dintre ei, de regulă, nu scapă teafăr. Ca şi soarta „duşmanilor poporului” de odinioară, cea a „duşmanilor Rusiei” de astăzi este de multe ori pecetluită.

Condamnaţi şi executaţi

Iată zece cei mai mari duşmani ai Rusiei de la revoluţia bolşevică încoace:

Baronul P. Vranghel, unul din cei mai importanţi comandanţi ai trupelor albe în războiul civil din Rusia, otrăvit în Belgia, la începutul anului 1928, de spionii sovietici.

Lev Troţki, organizatorul revoluţiei bolşevice, ucis în ziua de 21 august 1940, la vila sa din Mexic, de agentul NKVD Ramon Mercader care l-a lovit în cap cu un topor de spart gheaţa.

Solomon Mihoels, conducătorul Teatrului Evreiesc, călcat cu un camion, la 13 ianuarie 1948, din ordinul lui Stalin.
Stepan Bandera, liderul mişcării ucrainene de rezistenţă naţională, otrăvit la 15 octombrie 1959, la Munchen, de agentul KGB Bogdan Staşinski.

John F. Kennedy, preşedintele SUA, împuşcat în oraşul Dallas, Texas, de comunistul Lee Harvey Oswald care a trăit anterior câţiva ani în URSS. Potrivit unor dezvăluiri recente, liderul cubanez Castro ar fi ştiut din timp că preşedintele american va fi asasinat în ziua de 22 noiembrie 1963.

Gheorghi Markov, dramaturg bulgar, disident refugiat în Occident, ucis în septembrie 1978, la Londra, cu vârful otrăvit al unei umbrele confecţionate la comanda generalului KGB Golubev.

Hafizullah Amin, preşedintele Afganistanului, asasinat la 27 decembrie 1979, în reşedinţa sa din Kabul, de un comando al direcţiei de spionaj a Armatei Sovietice GRU.

Zviad Gamsahurdia, primul preşedinte al Georgiei independente, ucis la 31 decembrie 1993 de agenturile Moscovei după ce cu o lună mai înainte trupele ruse au ocupat vestul ţării.

Generalul Djohar Dudaev, Zelimhan Iandarbiev, Aslan Mashadov, preşedinti ai Republicii Cecene, omorâţi în 1996, 2004 şi respectiv 2005 în urma unor operaţiuni speciale desfăşurate de FSB.

Aleksandr Litvinenko, fost ofiţer rus de contrainformaţii şi oponent al lui Vladimir Putin, refugiat în Occident, otrăvit în 2006 cu poloniu, o
substanţă radioactivă şi cancerigenă. Justiţia britanică îl acuză de omor pe antreprenorul Andrei Lugovoi, pe care îl consideră ca fiind spion rus sub acoperire.

„Nu-i omul, nu-i problema”

Acum două zile, serviciul britanic de contraspionaj MI-5 a anunţat printr-un comunicat oficial că agenturile ruse pregătesc un atentat asupra lui Ahmed Zakayev, unul din foştii colaboratori ai generalului Dudaev. Dacă duşmanul nu se predă, vorba lui Maxim Gorki, el este nimicit. Iar tovarăşul Koba a explicat de ce. Nu-i omul, zicea el, nu-i nici problema.

Putin nu degeaba tânjeşte după imperiul construit de Stalin, catalogând dispariţia lui ca fiind cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului. În percepţia sa, lumea chifteşte de duşmani. Aceştia sunt peste tot locul. Polemizând, bunăoară, cu redactorul-şef al postului de radio „Eho Moscvî”, Venediktov, liderul de la Kremlin, la un moment dat, s-a oprit şi a spus: „Tu nu eşti oponent, tu eşti duşman”.

Printre cei zece mari duşmani ai Rusiei, în afară de actori politici influenţi de talie internaţională, precum americanii John McCain şi Mitt Romne sau englezul David Maliband, se află şi reprezentanţii unor ţări mici de genul Finlandei, Estoniei, Georgiei sau Moldovei. De unde şi concluzia că Moscovei nimic nu-i scapă. Pusă cap la cap cu istoria infamă a eradicării duşmanilor în Rusia, noua listă neagră a indezirabililor induce presimţiri sinistre.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu