Cazul Domnişor, sub papucul poliţiştilor şi procurorilor


JURNAL a intrat în posesia unui document video în care tânărul bănuit iniţial ar fi împuşcat în fereastra lui Domnişor povesteşte cum a fost forţat recunoască ceea ce nu a comis

Încă un dosar cu barbă care rămâne nerezolvat după şase ani! Este vorba despre atentatul la viaţa familiei lui Constantin Domnişor, director pe atunci al Centrului Chinologic al Ministerului Afacerilor Interne (MAI), în fereastra căruia s-a  tras, la 9 octombrie 2006, dintr-un aruncător de grenade.

Ulterior, organele de drept au prezentat un tânăr care ar fi găsit întâmplător arma şi ar fi împuşcat, dar dosarul se mai află şi acum la Procuratura Generală (PG). Constantin Domnişor este convins şi astăzi că atentatul a fost pus la cale de conducerea de atunci a MAI, deoarece ordinul de repartiţie a apartamentului pe numele lui Domnişor era în safeul ministrului Gheorghe Papuc care l-a ameninţat direct.

Departamentul Investigaţii,

JURNAL de Chişinău

Redacţia noastră a intrat în posesia unui document video în care Vitalie Gaidău, tânărul din Bălţi bănuit iniţial că ar fi împuşcat în fereastra apartamentului în care locuia familia Domnişor, povesteşte cu lux de amănunte cum a fost bătut de poliţişti şi forţat să recunoască ce nu a comis. Vitalie numeşte poliţişti şi procurori care îl forţau să recunoască fapta şi îi promiteau să scape doar cu o amendă. În caz contrar, îl ameninţau cu ani grei de puşcărie şi îi descriau tabloul sinistru care îl aştepta în închisoare. Relevăm că toţi cei menţionaţi de tânăr au fost avansaţi în funcţii în ultimii ani.

Invalid după zile întregi de bătaie

După bătăile primite în subsolurile Comisariatului General de Poliţie (CGP) din Chişinău, tânărul a ajuns invalid de gradul II. În documentul video, Vitalie repetă mereu că „se teme”, ţine mâinile la faţă, vrea să vomite şi povesteşte cum, într-o dimineaţă, i-a ţâşnit sângele pe nas şi urechi. Ajutat de tatăl său, Vladimir, Vitalie Gaidău spune ce i-a fost dat să îndure în cele 21 de zile de detenţie pe str. Tighina 6 şi cine l-a învăţat ce şi cum să spună despre atentatul la viaţa lui Domnişor.

Tranzacţie cu poliţiştii şi procurorii

Vitalie a fost reţinut pe 14 octombrie în cazul unui furt de la filiala unei bănci din sectorul Botanica. Peste o zi, când poliţiştii au reţinut adevăraţii făptaşi ai acestui furt, tânărul a fost transferat de la Comisariatul Botanica la CGP de pe str. Tighina 6. Tânărul spune că atunci când a fost încarcerat, în buzunar i-au fost strecurate droguri, fiind iniţial cercetat pentru deţinere şi răspândire de stupefiante. Pe parcurs, drogurile s-au „evaporat”, Vitalie a ajuns să figureze ca martor în dosarul Domnişor, apoi ca suspect principal ca, într-un final, să fie cercetat numai pentru păstrare de armament. „Totul a fost o tranzacţie cu poliţiştii şi procurorii”, spun Vitalie şi tatăl acestuia.

JURNAL propune citiţi mai jos declaraţiile tânărului şi ale tatălui acestuia.

Bătut de trei-patru ori pe zi

„Am fost reţinut pentru furtul de la Eximbank şi când au văzut că nu am nimic cu asta, a doua zi, m-au transferat la Tighina 6. Am fost ridicat la etajul doi, în biroul lui Alexei Borisovici Laza (comisar adjunct pentru lucrul operativ la CGP – n.r.). Pe perete este un steag, două scaune sunt puse aşa (arată cum – n.r.) şi masa. Eu am murdărit masa şi scaunul de sânge. Înainte de a urca în birou, fusesem spălat de sânge, dar oricum mai curgea. La Laza am primit numai câteva lovituri.

Acolo era şi un domn, Mihai îi spuneau, vorbeau că-i comisar, avea părul încărunţit. ‘E puşca ta, a fost găsită în apartament, o să spui că-i a ta’, a zis acel Mihai şi a ieşit. Mai departe se ocupa Laza şi grupul operativ.

Apoi m-au dus la demisol, mă scoteau din celulă de trei-patru ori pe zi şi mă băteau. Mă lăsau o oră-două să mă odihnesc şi iar mă băteau, apoi mă ridicau la etajul doi şi tot aşa. Când mă băteau, îmi ziceau că arma e a mea. Îmi puneau cătuşele pe mâinile încrucişate la spate, masca antigaz şi îmi închideau aerul. Mi-am pierdut cunoştinţa de mai multe ori. Odată, mi-au lipit o sticlă de rachiu de mână şi o armă. Eu nu am văzut ce armă, dar cred că voiau amprentele mele.

S nim rabotat jostko!

După ce am mâncat bătaie două zile la rând şi n-am spus că e  puşca mea, Laza mi-a dat o foaie curată şi un stilou şi mi-a zis că iese pe cinci minute, dar eu să scriu toate furturile din buzunare pe care le-am săvârşit în Chişinău. Când a intrat, peste cinci minute, eu nu scrisesem nimic. M-a lovit de câteva ori şi le-a spus poliţiştilor din grupa operativă: „S nim rabotat jostko! La el a fost găsit armament şi gata!”.

Iniţial, trebuia să-mi deschidă dosar penal pentru narcoticele pe care mi le-au pus în buzunar, când au făcut percheziţie. Aşteptau expertiza substanţelor narcotice. După câteva zile de bătaie, eram la Laza în cabinet, a venit procurorul Alexandru Caraman, adjunctul lui Valeriu Bodean. Am înţeles că Bodean era atunci în concediu medical. Caraman mi-a zis că e arma mea şi că există mărturiile lui Denis, că eu i-aş fi povestit lui că am găsit arma şi am împuşcat. Mi-a spus să citesc asta de pe o foaie. ‘Dacă tu o să spui nu, eu o să mai găsesc doi martori şi o să-ţi demonstrez că tu ai făcut asta. Pe urmă, tu o să mă cauţi, nu eu’, a zis Caraman. Eu i-am spus că nu ştiu nimic şi el a ieşit din birou. Am rămas cu Laza.

Acesta mi-a spus că eu am un dosar la Bălţi pentru furt, aici, dosar pentru cânepă, acuşi ei o să găsească toate furturile de buzunare din Chişinău. ‘Cum crezi, dacă eu o să aduc omul cela căruia i s-a furat din buzunar şi el o să te recunoască pe fotografie, lui nu o să-i fie totuna cine o să-i întoarcă banii? Eu îţi găsesc ţie 20 de dosare pentru furt de buzunare. Nu ai să scapi. Alege, ori îţi facem dosar numai pentru păstrare de armament, ori pentru toate celelalte’, mi-a spus Laza.

Dosare pe bandă rulantă

Încercau să-mi găsească tot felul de dosare. Când mă băteau, poliţiştii ziceau că eu pot fi şi cel care a participat la un furt de la o benzinărie din Sângera cu mască pe cap şi cu bâtă în mână. Iar Laza îmi spunea că l-au săturat deja jurnaliştii.

I-am spus atunci lui Laza că nu pot să răspund deodată, trebuie să mă gândesc. A doua zi dimineaţa, iar m-au ridicat în birou la Laza. L-am întrebat pe ce dată a fost împuşcătura asta. Şi Laza mi-a spus că pe 9 octombrie. Pe 7-8 octombrie, la Chişinău, fusese Ziua Vinului şi eu mi-am amintit că pe 9 nu am fost în Chişinău. De aceea, le-am spus, bine, facem aşa cum spuneţi, dar cum rămâne cu dosarul pentru cânepă? Laza mi-a spus că el acuşi o să rezolve problema. A sunat imediat la Comisariatul Botanica şi a întrebat despre materialele lui Gaidău. A sunat cineva înapoi, a pus pe spicher ca să aud şi eu. Apoi a dat un telefon doamnei care făcea expertiza şi i-a spus că dosarul pe numele lui Gaidău trebuie oprit.” „Dosarul pentru răspândirea de narcotice a fost oprit atunci”, intervine tatăl său.

Cum i-au arătatce a făcut

„I-am spus lui Laza că nu am fost niciodată la aeroport (acolo unde fusese efectuată împuşcătura – n.r.), mi-a zis că o să ne ducem mâine. A doua zi, am urcat cu Laza şi Scurtu, adjunctul lui, într-un Wolkswagen de culoare gri şi ne-am dus la aeroport. Laza mi-a arătat fereastra. ‘Iaca aici ai împuşcat tu’, zice, fără să-mi spună cine trăieşte acolo. ‘S-a sfărâmat steklopachetul (termopanul) cela. Ce facem mai departe? Unde ai găsit puşca?’, mă întreabă. Eu mă uit şi zic: ‘Iată aici, în tufarii aceştia’. ‘Aha, bine’, zice Laza. ‘Şi cum ai împuşcat?’, mă întreabă. ‘Dar cum să spun mai bine?’, îi răspund. ‘Iată, tu te-ai apropiat aici, te-ai uitat, ai pus şi ea la tine în mâini a împuşcat (adică întâmplător – n.r.).’

Mai departe, îmi zice: ‘Ce ai făcut tu cu armamentul, trebuie undeva de ascuns’. Eu zic: ‘Cum, ce? L-am aruncat undeva, într-un subsol’. ‘Unde?’ Zic: ‘Ce, la Botanica, puţine subsoluri sunt?’. Ne-am urcat în maşină şi ne-am pornit să căutăm subsolul. Am căutat la porţile oraşului, toate subsolurile erau închise cu lacăt. Ne-am dus spre stadionul Zimbru şi am găsit un subsol deschis. Am intrat acolo. Şi Laza zice: ‘Iată aici ai aruncat-o’, arătându-mi cu degetul.” Subsolul de pe bdul Dacia 38/3, scara 5, apare în documentele din dosar.

Poliţiştii şi procurorii, mână în mână

„’Când o să vină domnul procuror, să spui aşa nu ca eu să te cred eu, ci el’, a continuat Laza. A doua zi, a venit o echipă de jurnalişti, mă filmau. Eu nu puteam să zic nu, ştiam că ei se duc, dar eu o să mănânc bătaie.

Laza m-a pregătit ce şi cum să scriu. Mi-a zis să scriu că atunci când, chipurile, am împuşcat, din parcare a plecat un Jeep de culoare gri. ‘De ce?’, am întrebat. ‘Aşa scrie şi gata!’, mi-a răspuns.”

„M-au filmat fără avocat (de altfel, în imaginile care se difuzau la posturile tv în acea perioadă, Vitalie avea pe fundal un tricolor, poate chiar cel din biroul lui Laza – n.r.). Laza m-a lăsat o dată pe mine numai cu Caraman în birou. Caraman m-a întrebat: ‘Vitalie, tu ai făcut asta?’. L-am întrebat: ‘Dvs. cum credeţi?’. I-am zis: ‘Ştiţi, când bat… totul e al meu, chiar dacă nu e al meu’. A ieşit şi cred că a vorbit cu Laza. Laza a intrat în birou şi m-a întrebat: ‘Câţi dinţi ai în gură? Pentru furturi vei lua de la doi la şapte ani, dar pentru armament de la 2 la 5 ani’.”

 

Citiţi în ediţia de marţi a JURNALULUI continuarea dezvăluirilor lui Vitalie Gaidău, inclusiv referitoare la apariţia misterioasă a armei din care s-a tras, reacţiile celor vizaţi, părerea lui Constantin Domnişor despre toate aceste lucruri şi ce s-a întâmplat cu familia tânărului şi a lui Domnişor între timp.

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)