Cazacii de la Dubăsari pleacă la Soci

Andrei Covrig, colonel în rezervă

Andrei Covrig, colonel în rezervă

Cum poate fi explicată tăcerea autorităţilor, politicienilor şi societăţii civile de la Chişinău?

Cazacii de la Dubăsari, un oraş din stânga Nistrului controlat de regimul separatist, se pregătesc să plece la Olimpiada de iarnă de la Soci. Vorba e de un pluton în număr de 25 de persoane. Criteriile de selecţie sunt dure: înălţimea nu mai jos de 185 de centimetri şi greutatea mai puţin de 95 de kilograme, deţinerea cetăţeniei ruse şi a legitimaţiei de cazac. Cazacii transnistreni vor primi un oarecare salariu, mărimea căruia este individuală şi nu se dezvăluie. Aceştia, după cum a scris presa de la Tiraspol, „vor patrula orașul în timpul Jocurilor Olimpice împreună cu echipele de poliție ruse cu scopul prevenirii comiterii infracţiunilor şi vor ajuta la menținerea ordinii”. Deznodământul procesului de pregătire pentru această cursă va fi o revistă de front, eventual cu participarea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene Şevciuk, şi o petrecere festivă.

Vandalii pot asigura ordinea?

Desfăşurarea unor competiţii sportive de o dimensiune atât de mare, am în vedere Jocurile Olimpice, a fost întotdeauna o vitrină pentru ţara-gazdă, iar lumea întreagă poate să observe bunăstarea, entuziasmul patriotic şi avântul poporului, în cazul dat al celui rus. Este justificată atenţia, prudenţa şi grija pentru securitatea participanţilor la jocuri. La sfârşitul lui decembrie la Volgograd s-a produs o serie de atentate sinucigaşe, care, cu părere de rău, s-au soldat cu 34 de morţi şi cca 70 de răniţi. Mai mulţi experţi, inclusiv la noi, fac legătură dintre acestea şi viitoarea gală sportivă.

Se pare că totul e OK, e vorba de un gest salutar – ce poate fi mai presus de securitatea şi liniştea oamenilor? –, dacă nu ar fi însă şi alte situaţii şi nedumeriri. Oricât de caraghios şi ridicol ar părea, însă peste mări şi ţări într-un stat străin pleacă foştii şi, posibil, viitori terorişti. În 1991-1992, indivizi înarmaţi din aşa-numitul district căzăcesc Dubăsari au curmat cu forţa activitatea autorităţilor locale constituţionale. Cazacii împreună cu gardiştii lui Igor Smirnov au asaltat sediul secţiei de poliţie din oraş, iar oamenii legii, subordonaţi Chişinăului oficial, au fost arestaţi, întemniţaţi şi maltrataţi. Nu exclud că printre cei care vor asigura calmul şi liniştea la Soci sunt şi indivizi care au forţat elevii şi profesorii de la şcoala cu predare în grafie latină din Grigoriopol să-şi ridice lucrurile şi să se retragă în altă localitate – Doroţcaia. Însă aceasta e floare la ureche faţă de alte „isprăvi” ale cazacilor care s-au dedat la jafuri, au vandalizat locuinţele patrioţilor dubăsăreni, i-au silit pe aceştia să-şi ia lumea-n cap, ca apoi să între în casele acestora.

1992_cossacks„O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”

Acesta este şi cazul lui Vlad Grecu, refugiat, născut la Dubăsari. Omul îşi aminteşte cu groază de acele timpuri de tristă faimă: războinicii terorizau populaţia, omorau, schingiuiau şi intimidau lumea. Persoane dispărute fără urmă în acel război, inclusiv la Dubăsari, sunt şi acum. Vlad şi-a pus cu durere memoriile pe hârtie ca apoi să editeze o carte, „O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”. Lucrarea are şi un sumar al crimelor de război săvârşite de aceşti „bravi” luptători. Vă recomand să o citiţi!

De menţionat că una din paginile puțin cunoscute ale istoriei este participarea cazacilor nu doar la războiul de la Nistru, dar şi în alte conflicte locale pe teritoriul fostei URSS (Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah) și în republicile fostei Iugoslavii.

Fără răspuns rămâne o serie de întrebări. Care este statutul acestui pluton şi al fiecărui personaj în parte? Nu pot să-mi închipui ca militanţii catolici din Irish Republican Army să fie încadraţi la asigurarea ordinii în capitala chineză Beijing sau poliţiştii din Taiwan să garanteze liniştea la olimpiada de la Londra. Cum tratează dreptul internaţional această „ieşire în lume” a unei formaţiuni paramilitare? Să înţelegem, judecând după informaţia oferită, că aceşti cazaci transnistreni apar ca o structură afiliată sau ca o parte a Ministerului de rus de Interne? În acest caz, nu ar fi corect să recunoaştem că şi armata tiraspoleană e aceeaşi armată a Federaţiei Ruse?

Dublele standarde, arma tradiţională a Kremlinului

Chişinăul trece cu vederea această deplasare dubioasă şi provocatoare. Dar, în 2010, unii politicieni autohtoni îşi ieşeau din piele, făcând o zarvă nemaipomenită, ca să-i aibă pe militarii moldoveni la „parada victoriei” de pe Piaţa Roşie. Sau poate credeţi că lucrurile nu pot fi comparate? Acceptul autorităţior ruse de a-i vedea pe aceşti separatişti la Soci este înţeles. Dublele standarde, expresia tacită de susţinere a separatismului şi terorismului au fost întotdeauna arma tradiţională în mâinile Kremlinului.

Cât priveşte liderii de la Tiraspol, în cazul lor totul e clar: Rogozin, cu siguranţă, va pune în „lista de prieteni” încă un semn gras de plus la numele Şevciuk, iar în agenda şefului externelor de pe piaţa Smolenski alături de numele Ştanski va apărea o bifă obeză.

Dar cum poate fi explicată tăcerea autorităţilor, politicienilor şi societăţii civile de la Chişinău?

Andrei Covrig,

colonel în rezervă