Catiuşa, voluntarul cu zâmbet larg

Cate Crandell, din Kansas, Statele Unite ale Americii, îşi dorea să plece în Africa, în calitate de voluntar al Corpului Păcii. Din cauza unor probleme de sănătate, a ajuns în Republica Moldova. Este profesoară de limba engleză în satul Văratic, raionul Râşcani. Pe uliţele satului o vezi cu zâmbetul pe buze şi aparatul de fotografiat de care nu se desparte. „E cravata de la gât”, ne spune Antonina, gazda tinerei de 24 de ani. „Copilul meu”, adaugă tânăra.

„Voiam în Africa”

A ajuns în iunie 2010 în Republica Moldova, dar vorbeşte liber în limba română. A fost chiar şi traducătoare pentru tatăl ei venit să-şi viziteze fiica. Aceasta spune că şi-a dorit să fie voluntar al Corpului Păcii. „Am văzut de multe ori la televizor materiale publicitare ale voluntarilor CP. Mă vedeam într-o ţară africană”, povesteşte Catiuşa, aşa cum au botezat-o sătenii din Văratic.

De la început a fost anunţată că va pleca în Africa, pentru ca peste câteva luni să i se comunice că, din cauza problemelor sale de sănătate, nu a fost acceptată în acest colţ de lume. „O prietenă de-a mea a fost voluntar în Moldova, aşa am ales şi eu”, spune tânăra.

„Moldova seamănă cu Kansas”

Cate spune că tatăl ei a fost speriat puţin când a auzit că fiica lui vrea să plece în Africa. „Când am depus cerere, tatăl meu a fost fericit, pentru că şi el a vrut să fie voluntar în Corpul Păcii şi eu i-am realizat visul lui. Mai ales atunci când l-am anunţat că voi pleca în Moldova. Îmi spunea că e bine, mult mai bine. A fost aici şi i-a plăcut. Am o soră geamănă, care a rămas în Kansas”, spune aceasta.

De ce a vrut să plece în Africa, o întreb. „Intenţionam să experimentez viaţa fără computer, fără mobil, într-o casă cu zece persoane. Era o provocare pentru mine, o persoană care nu-şi imagina viaţa fără facebook”, explică aceasta.

„Îmi plac oamenii”

Cate spune că din avion i se părea că Moldova seamănă cu Kansas. „Când am ieşit din avion, am exclamat: „Ce frumos!”. Copacii verzi. Uite pe geam, îmi place şi acum, copacii cu frunze verzi, galbene!”, îşi întrerupe gândul tânăra, aruncându-şi ochii pe geamul automobilului, care goneşte pe drumurile Moldovei.

A locuit o perioadă în Răzeni, Ialoveni, într-o familie cu trei fete blonde cu ochii albaştri. „Atunci când am venit la ei, mi-au spus că sunt fata lor. Îmi este dor de părinţii mei din Răzeni, dar nu am timp să-i vizitez des”, spune cu tristeţe tânăra.

Două pasiuni: fotografia şi călătoriile

A învăţat timp de două luni limba română, iar apoi a fost repartizată la Văratic. Îmi amintesc că, atunci când am venit prima dată, toţi se uitau la mine şi nu înţelegeau de ce zâmbesc. Se apropiau de mine şi mă întrebau a cui sunt, ce caut aici”, afirmă afişând acelaşi zâmbet larg, ce a făcut-o celebră în sat.

Şi-ar dori să călătorească. „Am să mă întorc acasă, la familia mea, care este pe primul loc. După aceasta cred că voi călători şi voi face multe poze. Călătoriile şi fotografia sunt două pasiuni ale mele”, susţine tânăra.

Aceasta spune că îi plac oamenii de la noi. „De aceea cele mai multe poze sunt chipuri de oameni. Nu am o memorie bună, iar uitându-mă peste poze, îmi revin în memorie momentele pe care le-am trăit”, spune Cate.

M. L. 

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)