Caterina, femeia sufletului meu (1)

Când am auzit cu ani în urmă povestea asta, mi-a părut nemaipomenită. Cum o fetiță de zece ani a răzbătut de una singură și a ajuns astăzi o femeie descurcăreață, cu afaceri puse la punct, cu o casă de copii, dintre care niciunul nu este al ei.

Dar s-o iau de la început, să înţelegeţi și dumneavoastră cum a fost posibil așa ceva. Caterina, vă spuneam, avea zece ani când s-a trezit într-o dimineaţă cu mama moartă lângă ea. Nu s-a speriat. Lumea în care trăia ea, oamenii care o înconjurau, prietenele de pahar ale maică-si mureau cam toate în acelaşi fel. Dacă nu în patul lor, apoi în stradă, pe sub pereții altor case, sau le găseau în grădini publice adormite de veci lângă sticla de rachiu, uneori neterminată încă. Caterina ce face întâi de toate? Cheamă o vecină din cartier, care o spală pe mamă-sa, aranjează casa așa cum trebuie când ai un mort în ea, și apoi cheamă serviciile care să aibă grijă de defunctă mai departe.

S-a trezit într-o dimineaţă cu mama moartă lângă ea

Mama Caterinei, de cum a născut-o, s-a angajat la lucru la o întreprindere municipală. Mătura străzile din cartier și, pentru că nu avea unde locui, întreprinderea i-a dat o casă părăsită, fără comodități, în partea de jos a orașului. Era bucuroasă Elena și de atâta lucru. Când ai un acoperiș deasupra capului, oricât de păcătos ar fi, tot te simți om. Pentru că era o femeie harnică, într-o vară, împreună cu lucrătorii de la SEL, au reparat ce se putea, a văruit și vopsit imobilul și ajunsese chiar să fie plăcut la vedere. Catincuța avea atunci un an de zile și mamă-sa o iubea ca pe un odor scump. Tată n-a avut fetița niciodată, pentru că de fapt nici mamă-sa nu era sigură al cui este copilul.

Venită de la țară, mult timp nu și-a putut găsi un loc de muncă. Până la urmă, niște țigănci au luat-o să vândă împreună cu ele fel de fel de mărunțișuri în piață și pe străzile Chișinăului. Dar mult nu câștiga ea din afacerea asta. Se întâmpla și să cerșească prin preajma bisericilor. Uite tocmai acolo a și dat baba Dusea de ea. A aflat că vine de la țară, că nu are părinți, un loc de trai și nici un loc de lucru. A luat-o să trăiască la dânsa. Elena avea atunci 20 de ani și era o fată drăguță, înaltă la trup și fragedă la înfățișare. Dacă ar fi știut ce gânduri poartă baba, s-ar fi ferit biata fată de zgripțuroaica asta! Pentru că gânduri rele îi purta bătrâna.

Baba Dusea, codoaşa, o vinde pe maică-sa

Nepotul babei, zis Stasik, un derbedeu cu antecedente penale, deschisese un cazinou ilegal și căuta pe cineva, un om pentru toate, care să-și țină gura și mai ales s-o plătească cu ce-i trece printre degete. Așa a ajuns Elena și femeie de serviciu acolo, și țiitoare, și om de bătaie, când stăpânul nu era în duşii cei buni. De multe ori a plecat de acolo, se ascundea pe unde putea, dar de fiecare dată o găseau amicii lui Stasik și o târau înapoi cu ameninţări și pumni. Când i-a spus babei Dunea că-i gravidă, însuşi stăpânul bordelului a dat-o afară. Dormea, vă spuneam, pe unde se putea ascunde de ochii lumii.

Așa a dat peste ea într-o dimineață o măturătoare de stradă care a și dus-o la întreprinderea lor municipală, unde a lucrat femeia până a murit. Fiica ei, Ecaterina, împlinise zece ani și trecuse în clasa a patra… Prietenele de pahar ale mamei n-au vrut s-o dea la o casă de copii, și-au luat obligația s-o crească ele, până va putea să se descurce singură fata.

Dar, dacă erau persoane declasate, de multe ori uitau să-i aducă de mâncare și Caterina încerca să se descurce singură. Nu i-a fost rușine să recunoască mai târziu că a cerșit, că fura produse alimentare prin piețele capitalei, ciordea haine de pe tejghelele buticurilor, într-un cuvânt, încerca fata să se descurce cum poate… Norocul ei că n-a fost prinsă niciodată!

Fetiţa creşte întreţinându-se singură

Mai târziu, dădea în chirie studentelor o cameră din casa lor și acele fete, pe lângă că-i ajutau să țină în curățenie imobilul, o mai și hrăneau, o îmbrăcau, o încălțau. Cu multe din ele a rămas prietenă și astăzi. Cu chiu, cu vai a terminat opt clase. Era destul de mare să-și găsească un loc de lucru. Spre lauda ei, era o fată curățică și știa să facă față oricăror împrejurări. Mai avea și o mutrișoară plăcută, încât a fost angajată, deși nu avea 18 ani, la frizeria din cartierul lor. Au luat-o acolo pentru că șefa ei  cunoștea istoria vieții sale și nu avea de spus nimic rău despre fată.

Uite așa a furat Ecaterina meserie de la colegele sale de lucru. Odată chiar a înlocuit o frizeriță bolnavă și se descurca așa de bine încât stăpâna a angajat-o pe post de frizer. Alți bani făcea acum, mai punea și de-o parte, căci era o fire strângătoare, se mulţumea cu puţin de tot. Tot de aici au trimis-o să facă studii la un combinat de specialitate și, cu timpul, a ajuns Ecaterina șefă de frizerie.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână