Catastrofa din satele Moldovei

1-sat

Agricultura nu mai este o salvare pentru satele moldoveneşti, fiind necesară atragerea investitorilor şi dezvoltarea domeniilor non-agricole

Depopularea satelor R. Moldova este agravată de lipsa oportunităţilor de angajare în mediul rural. Experţii spun că fiecare al doilea locuitor din sate nu are în prezent un loc de muncă, iar dacă nu ar fi fost migraţia, şomajul real ar fi ajuns la nivelul de 70%. Aceasta din cauza că agricultura, la nivelul actual de tehnologizare, nu mai poate oferi suficiente locuri de muncă, iar domeniile non-agricole practic nu se dezvoltă.

În general, economia Republicii Moldova oferă puţine oportunităţi de angajare, rezultatul fiind rata scăzută de ocupare. Datele oficiale arată că la finele anului 2015 aceasta constituia 40,3% la nivel de ţară. Situaţia este mai gravă în zona rurală, unde este de 38,9%, faţă de 42% în mediul urban. Nivelul şomajului, deşi este important ca indicator social şi economic, în ţara noastră are o relevanţă mai scăzută, din cauza că o parte semnificativă din forţa de muncă lucrează peste hotarele ţării. Astfel, ratele şomajului chiar şi în ultimii ani, când au fost momente de decelerare economică, nu au fost mai înalte de 6-7%. La începutul acestui an, la nivel de ţară, rata şomajului constituia 4,9%, iar disparităţi semnificative au fost înregistrate între mediul urban şi cel rural: 6,4% şi respectiv 3,5%. Experţii însă spun că în sate situaţia este cu mult mai gravă decât arată datele oficiale, şomajul real constituind 50%.

Tabloul sumbru al unui sat moldovenesc

Potrivit lui Ghenadie Ivaşcenco, coordonator de proiecte în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, un tablou statistic al satului moldovenesc arată în prezent în felul următor: „Un sat mediu din R. Moldova are aproximativ o populație de 2000 de locuitori. 30% din populaţie sunt bătrâni şi tineri, 25% sunt cei plecaţi în străinătate temporar sau definitiv, 20% – angajaţi formal, cu un salariu de circa 3000 de lei (există sate unde jumătate dintre aceştia lucrează în sectorul public) şi vreo 25% sunt cei în vârstă activă, dar care nu sunt angajaţi şi trăiesc în baza remiterilor băneşti sau planifică să plece peste hotare în viitorul apropiat”.

Astfel, expertul afirmă că Moldova rurală astăzi se confruntă cu un şomaj critic şi cronic. „Dacă nu ar fi fost migraţia, am fi avut o catastrofă socială la nivel rural, pentru că statul, la nivelul actual de finanţare, n-ar fi putut face faţă, or dacă persoanele n-ar fi plecat, noi am fi avut un şomaj real de 70% în zona rurală”, a spus Ivaşcenco în cadrul unei ședințe a Clubului de presă organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent.

Nu mai putem miza pe agricultură

Atunci când vorbim despre locuri de muncă în mediul rural, ne gândim automat la agricultură. Faptul că acesta este principalul domeniu de activitate al sătenilor îl arată şi statisticile oficiale: în mediul rural 55% dintre angajaţi muncesc în agricultură, comparativ cu 4% în mediul urban. Potrivit lui Ghenadie Ivaşcenco însă, în condiţiile nivelului actual de tehnologizare a agriculturii, acest sector nu mai poate oferi locurile de muncă necesare: „80-90% din populaţia de la sate, chiar într-o situaţie de creştere economică şi renaştere a agriculturii, nu pot fi angajate în acest domeniu. Ei trebuie angajaţi în activităţi non-agricole”.

Totodată, expertul spune că oamenii nu mai sunt atraşi de munca „cu ziua” care se practică în agricultură din cauza lipsei unei protecţii sociale minime: „De multe ori auzim că cineva vrea să angajeze oameni cu 200 sau cu 300 de lei pe zi, dar nu găseşte doritori. În niciun caz nu putem spune că acestea sunt oportunități economice, ele sunt mai degrabă o exploatare umană, pentru că omul angajat cu ziua lucrează fără a ști câte zile va lucra, fără asigurare medicală ş.a.”.

Paradoxal, pe lângă lipsa locurilor de muncă, astăzi în sate este deficit de specialişti pentru agricultura tehnologizată, dar și pentru dezvoltarea afacerilor în sectoarele non-agricole. „Se constată un deficit de forţă calificată de muncă, drept urmare a decalajului dintre ceea ce produce sistemul educaţional şi ceea ce se solicită pe piaţa muncii, care este una foarte dinamică în prezent”, a relevat Ana Gherganov, șefa Direcției politici ocupaționale din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Potrivit funcţionarei, corelarea dintre oferta educaţională şi cerinţele angajatorilor este dificil de realizat din cauza că ministerul face prognoze doar pentru un termen de un an, în timp ce instituţiile de învăţământ au nevoie de prognoze pentru cel puţin trei ani.

Care este salvarea

Ofițerul de proiect de la PNUD Moldova, Ghenadie Ivașcenco, este de părerea că, pe termen scurt, trebuie încurajată reîncadrarea în câmpul muncii după perioade lungi de inactivitate, prin practicarea lucrărilor publice. Pe termen lung, este vitală atragerea investițiilor străine, pentru a crea noi locuri de muncă. „Există anumite rezerve de a dezvolta afaceri cu suportul cetățenilor şi al celor care au muncit peste hotare, care au acumulat un anumit capital și cunoștințe, dar aportul cel mai mare trebuie să vină din partea investitorilor străini. Ne dăm seama că locuri de muncă pentru jumătate de milion de cetățeni (numărul total al şomerilor din zona rurală n.r.) nu pot fi dezvoltate în baza businessului mic și mijlociu. Trebuie să punem accentul pe businessul mare”. În acest sens, expertul a precizat că este vorba în special despre industria textilă, a cablajelor, unde este nevoie de mii de brațe de muncă, și instruirea unui om din agricultură este relativ simplă, şi a amintit experienţa investitorilor „Draexlmaier”, „Lear Corporation”.

În context, Silvia Țurcanu, primar de Chișcăreni, r-nul Sângerei, spune că, acum zece ani, un investitor italian a inițiat în localitate o afacere, creând peste 130 de locuri de muncă pentru localnicii angajați până atunci în munci agricole. Totuşi, puţine sate sunt gata în prezent să „primească” investitorii. „Aici este marea oportunitate pe care o văd acum, asta este direcția în care vom lucra, pentru a pregăti R. Moldova pentru a primi investitorii străini. Mă refer în special la primarii orașelor mici, pentru că acolo vor fi localizate investițiile, nu în sate. Vor fi localizate în centrele urbane mici, cu atragerea muncitorilor dintr-o rază de 25-30 km. Așa se lucrează în toată lumea, or pentru asta fiecare localitate ar fi fost necesar să fie deja pregătită, mă refer la terenuri care să fie conectate la toate rețelele necesare, apeduct, canalizare, electricitate, drum etc.”, a conchis Ghenadie Ivașcenco.

Iurie Morcotîlo, expert la Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”

„Avem o ţară rurală, unde peste 57% din populaţie locuieşte în sate. Rata de ocupare este foarte joasă. Noi am intrat în perioada de tranziţie fiind o economie cu ocupare preponderent în agricultură şi unde predomina populaţia în zona rurală. Orice economie a început această perioadă prin migraţia spre oraşe, însă la noi industria şi sectorul de servicii nu a putut oferi locuri de muncă calitative şi suficiente pentru persoanele din zona rurală şi astfel forţa de muncă a emigrat (circa 70% din populaţia ce a emigrat este din sate). Deci nu a avut loc procesul de migrare din zona rurală spre cea urbană, aşa ca în ţările dezvoltate, ci în străinătate. În general, dacă vorbim de bunăstare, cu cât ponderea populaţiei în zona rurală este mai mică, cu atât ţara este mai bogată, or productivitatea muncii şi calitatea ocupării forţei de muncă în oraşe este întotdeauna mai înaltă decât în sate. Astfel, dacă R. Moldova vrea să se dezvolte, să ajungă la un nivel de venituri de cel puţin 10 mii de dolari pe cap de locuitor, trebuie găsite metode pentru stimularea economiei şi migraţiei interne. Este vorba despre dezvoltarea centrelor raionale astfel încât acolo să fie implicată forţa de muncă de la sate.”

Mariana Şalamac

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)