Cât de liberi sunt jurnaliştii în RM?

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, JURNAL de Chişinău a realizat un sondaj printre câţiva oameni de presă, întrebându-i cât de liberi se simt şi dacă patronii instituţiei lor se implică în politica editorială  

jurnalisti.f.nadea roscovanu

În teren ca în teren

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, sărbătorită la 3 mai, JURNAL de Chişinău a adresat unor jurnalişti două întrebări: Cât de liber vă simţiţi ca jurnalist în Republica Moldova? Cunoaşteţi patronii instituţiei media pe care o reprezentaţi; aceştia se implică în politica editorială a redacţiei la care activaţi?

Mircea Dascaliuc, redactor-şef, Radio Chişinău:

  1. Noi fiind un proiect al Radio România, am „importat” ceea ce înseamnă codul deontologic, dar şi curajul jurnalistic pe care radioul-mamă l-a demonstrat întotdeauna. Aşadar, din acest punct de vedere, vreau chiar să spun că nu am avut niciun fel de impediment până în momentul de faţă, fără îndoială, în legătură cu toată activitatea noastră în ceea ce priveşte strângerea informaţiilor, răspunsul la solicitările de la instituţiile statului Republica Moldova.
  2. Într-un anume fel, în plan larg, răspunsul este inclus în ceea ce am spus mai înainte, totuşi vreau să vă spun cu toată fermitatea că în momentul în care am preluat inclusiv codul deontologic plus bunele deprinderi jurnalistice de la instituţia-mamă, vă dau asigurări sută la sută că în cadrul instituţiei noastre nu există niciun fel de ingerinţă în actul editorial. Acelaşi lucru se întâmplă şi aici, în calitatea pe care o am, oricare dintre colegii mei poate să depună mărturie că nu ne-am manifestat niciodată această abilitare de a impune ceva. Totul se face transparent, la vedere şi fără niciun fel de parti-pris. Suntem echidistanţi, echilibraţi, încercăm să fim cât mai prompţi cu putinţă, astfel încât să păstrăm renumele pe care l-am câştigat, chiar dacă nu e unul răsunător în momentul de faţă în media basarabeană.

Elena Zamura, redactor-şef al cotidianului „Moldavskie vedomosti”

  1. E o întrebare mai curând filosofică. Mă simt liberă, pentru că din fire sunt liberă şi urăsc orice fel de manifestare a violenţei şi a orice fel de presiune. Desigur că bugetul ne constrânge, ne pune într-un anumit cadru. Toţi cunosc acest lucru. Nici un ziar nu are finanţare la 100 de procente, nici un ziar nu se răscumpără sută la sută. De aceea această întrebare nu are răspuns.
  2. Da, de sigur că-i cunosc.

Alexandru Lebedev, fondator al portalului pentru tineri diez.md

  1. În nişa noastră pe care o acoperim, ne simţim foarte liberi. Nu am avut niciodată probleme legate de activitatea noastră.
  2. Luând în considerare că eu sunt persoana care conduce, pot să zic că da, cunosc cine este. Mă cunosc pe mine însumi! În funcţie de targetul nostru, ne elaborăm politica editorială.

Vasile Botnaru, director al Biroului din Chişinău al postului de Radio Europa Liberă:

  1. Suficient de liber, depinde cu cine ar fi să mă compar, cu colegii din Rusia ori din Irak…

2.  Patronii îi cunosc şi nimeni nu mă ghidează cu telecomanda. Politica editorială o elaborăm de comun acord, în funcţie de misiunea instituţiei.

Mircea Surdu, director TV Moldova 1:

  1. Foarte liber, sau mai bine zis liber.
  2. Nu avem patroni pentru că suntem o instituţie publică a audiovizualului şi apriori nu putem avea patroni.

Alina Radu, redactor-şef al hebdomadarului „Ziarul de Gardă”:

  1. În calitate de jurnalist, mă simt parţial liber, sigur că mult mai liber decât m-am simţit în 1992, 1995 sau 2005. Deseori constat că libertatea noastră ar putea fi mult mai extinsă dacă autorităţile publice ar face nişte paşi. În primul rând, nu mă simt liberă atunci când am toate dovezile şi semnalele că mai multe instituţii de presă sunt concentrate în unele mâini, atunci ne rămâne mai puţin spaţiu de manevră, inclusiv mai puţină libertate economică şi financiară pentru instituţiile de presă care nu au reprezentanţi fie în Parlament, fie în structurile guvernamentale. Nu mă simt liberă atunci când trebuie să obţin informaţii publice plătind unor structuri de stat. Nu mă simt liberă atunci când aşteptăm mult pentru nişte informaţii anume. Nu mă simt liberă atunci când colegii noştri sau colegii din alte instituţii sunt atacaţi fie de lideri politici, fie de persoane anonime pentru munca pe care o fac.
  2. Proprietarii zdg sunt două jurnaliste care fac jurnalism la zdg: Aneta Grosu, care e şi redactoră-sefă, şi subsemnata. Ca să nu iasă că e patetic, dar desigur că ne implicăm în viaţa redacţiei.

Dumitru Ciorici, cofondator, director editorial la Unimedia, portal de ştiri:

  1. Parțial liber.
  2. Da, îi cunosc. Unul dintre ei sunt eu 

Constantin Tănase, directorul ziarului Timpul:

Mă simt liber, gândesc liber, scriu liber și am atâta libertate cât pot eu duce...

Oxana Iuteş, jurnalistă Prime TV, Sinteza săptămânii:

Mi-am făcut mereu meseria onest şi liber, şi nimeni până acum n-a reuşit să mă “îngenuncheze” … Chiar şi în această țară. Am fost şi sunt liberă să creez, mai ales că o fac cu drag în toate reportajele mele. 🙂