Cât costă viaţa la oraş?

ECONOMIE // Produsele alimentare aduse de la ţară şi remitenţele îi ajută pe moldoveni să economisească bani în bugetul familiei

Ne-am propus să aflăm răspunsul la întrebarea Cum este împărţit bugetul lunar al unei familii obişnuite din Republica Moldova? Ne-au răspuns trei persoane, dintre care una lucrează pe un şantier de construcţie, alta e profesoară la o şcoală de stat, iar ultima e contabilă într-o firmă.

P. C. Are vreo 40 de ani şi e de mai mulţi ani în domeniul construcţiei. „Am terminat Colegiul de Construcţii din Chişinău”, spune bărbatul. „După absolvire, am lucrat macaragiu mai mulţi ani, dar, când s-au închis şantierele de construcţie, am rămas fără serviciu. Aveam în acea perioadă un copil de doi anişori”, îşi aminteşte bărbatul.

„Am un salariu de şase mii, dar sunt luni când nu am de lucru”

„Când au început să construiască din nou, m-am reangajat la o firmă din capitală. Din păcate, lucrez fără carnet de muncă sau asigurare medicală şi, deşi am studii medii speciale, sunt un muncitor simplu. Dar, cel puţin, sunt în Moldova, lângă familie. Am două fete, una este în clasa a 12-a şi la anul vrea să dea la facultate, alta e într-a şaptea”, povesteşte bărbatul.

„Salariul meu ajunge până la şase mii de lei. Nu e o leafă mică, dar sunt luni când nu avem de lucru. Soţia, ca educatoare, are până la trei mii de lei, care merg pentru achitarea serviciilor comunale. Pe timp de vară, îi mai rămâne şi ei ceva din aceşti bani”, glumeşte bărbatul.

Dacă mai adăugăm aici cotizaţiile pe care le achităm pentru şcoală şi orele suplimentare ale fiicei mai mari, se adaugă alţi 1 000 de lei. Fata mai mică ia lecţii de desen, pentru care mai cumpărăm pensule, hârtie etc. Am înţeles că acum trebuie să înceapă să picteze în ulei. Of… alte cheltuieli…”, răsuflă cu greu bărbatul. „Dar îi place tare şi când se uită cu ochişorii ei albaştri la mine, nu pot să o refuz”, adaugă bărbatul, aranjându-şi căciula pe frunte, zâmbind, fapt ce îi arată ridurile apărute în jurul ochilor săi de culoarea cerului.

„Găinuşa şi răţuşca de la ţară salvează bugetul”

Întrebat câţi bani din bugetul familiei sunt alocaţi pentru mâncare, acesta a stat un pic pe gânduri. „Ştiţi că se duc, dar nu aşa de mulţi ca în alte familii. Plec la ţară, iar mama, care încă e în viaţă, ne taie câte o găinuşă şi o răţuşcă şi avem carne. Mai creştem porci, dar fetele mele nu prea vor carne de porc. Avem la ţară o mică prisacă şi două cote de vie. Umplem portbagajul maşinii şi cu nişte conserve pe care le pregăteşte soţia mea”, spune acesta.

Biroul Naţional de Statistică (BNS) anunţă că cea mai mare parte a cheltuielilor în trimestrul II din 2010 a fost destinată acoperirii necesarului de consum alimentar – 37,5%. Pentru întreţinerea locuinţei o persoană a alocat în medie 19,8% din cheltuielile totale de consum, iar pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte – 11,3%. Celelalte cheltuieli au revenit pentru sănătate, comunicaţii, transport, dotarea locuinţei, învăţământ etc.

„Pentru haine sau reparaţii în apartament luăm banii din strugurii vânduţi sau din miere, dar nu aş putea să vă spun câţi bani se duc. Soţia se ocupă de aceasta”, susţine C.P. „Vinul nu ne prea aduce venit, e mai mult pentru consum în familie sau servim oamenii care vin să ne ajute la lucru în gospodărie!”, a conchis bărbatul.

Remitenţele rămân o sursă importantă în formarea veniturilor

N.S., profesoară de limba română într-un liceu din capitală, făcea duminică piaţa. „Am trei copii şi locuiesc într-un apartament cu două camere”, spune femeia. „Nici nu vreau să vă spun ce bani câştig, pentru că nu mă veţi crede”, spune profesoara în timp ce îşi mută sacoşa dintr-o mână în alta. „Aici, în această pungă, am 200 de lei”, interlocutoarea mea deschide sacoşa din care se întrezăresc nişte cartofi, ceapă şi alte legume. „Acum mă duc la carne, dar nu ştiu ce să cumpăr”, susţine aceasta.

„Am un salariu de trei mii de lei, bani care se duc pe servicii comunale, cotizaţii la şcoală şi bani de buzunar copiilor”, spune N.S., care tace pentru un moment, după care continuă. „Soţul meu a fost şi el profesor de istorie, însă, pentru că nu ne descurcam cu banii, a plecat la muncă în Anglia. Sunt deja patru ani de când e acolo. Avem de întreţinut trei băieţi. Cel mai mare e în clasa a noua, iar cel mic, într-a treia”, comunică profesoara.

Potrivit datelor BNS, o sursă importantă în formarea veniturilor gospodăriilor rămân a fi remitenţele. În acelaşi timp, populaţia rurală în comparaţie cu cea urbană este dependentă într-o proporţie mai mare de transferurile din afara ţării.

„Cât erau părinţii în viaţă, plecam vara la ţară şi făceam tot felul de conserve care ne scoteau deseori din situaţie. După moartea părinţilor, fratele meu mai mic s-a mutat în casa lor şi nu putem să ne ducem deja ca la noi acasă”, povesteşte femeia. De aceea totul este din cumpărat şi cam te bate la buzunar, mai ales în această perioadă a anului. Am trei bărbaţi în casă şi trebuie să le dau să mănânce, în plus, în fiecare zi le dau bani de buzunar. Dacă nu ar fi plecat soţul în Anglia, nu ştiu cum ne-am descurca. El ne trimite banii pentru haine. Doar că acum vrem să cumpărăm un apartament mai mare şi am cam strâns cureaua”, povesteşte femeia.

Distracţiile sunt „mai răruţe”

A.C. lucrează în calitate de contabilă într-o întreprindere privată din capitală. Chiar dacă are un salariu de 6000, aceasta zice că nu e atât de uşor să economiseşti bani. „Pentru ca fetele mele să studieze la şcoală îmi trebuie lunar pentru ambele 1 000 de lei. Asta fără să mai adăugăm banii pentru rechizitele şcolare”, spune femeia în timp ce pune pe masă calculatorul pentru a vedea cât cheltuieşte pentru mâncare.

În ce priveşte mâncarea, circa 2 000 de lei se duc în fiecare lună. „Cu toate că aduc de la mama carne de porc, de raţă făină, brânză, ouă, ulei, fructe şi altele. Nu e atât de simplu să plecăm în fiecare vineri la ţară, unde soţul meu şi cu mine avem părinţi bătrâni şi unde muncim până duminică seara, când ne întoarcem înapoi la Chişinău”, a adăugat aceasta.

Dacă vine vorba de capitolul haine, depinde de anotimp. „De exemplu, i-am luat fetei mai mari, care are mărimea 39 la încălţăminte, cizme. Astfel, s-au dus 1 200 de lei. Mi-am luat şi mie o altă pereche pentru care am achitat 1 400. Am mai cumpărat nişte pantaloni, o maletă şi un palton, pentru care am scos din portmoneu peste 2 000 de lei.

A.C. spune că mai puţin timp acordă distracţiilor, „mai răruţ, că-i mai drăguţ”. „Dacă se mai organizează la şcoală acţiuni sau plecări la teatru, eu le dau bani de fiecare dată şi chiar mă bucur, pentru că eu nu am nici timp, nici posibilităţi să le duc atât de des cât aş dori la un film sau un spectacol”, povesteşte femeia.

Aceasta spune că o parte importantă din bugetul familiei este alocată pentru achitarea serviciilor comunale. „În jur de 1 200 de lei. Atunci când primesc salariul îl repartizez aşa ca să ajungă pentru toate. Dacă nu avem situaţii imprevizibile, cum ar fi vizitele la medic, în cazul unei boli, atunci mai reuşim să punem ceva la ciorap. În unele luni însă nu reuşim să punem deoparte nimic, şi chiar trebuie să scoatem din banii strânşi în perioadele mai favorabile”, conchide aceasta.

  1. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în ianuarie – noiembrie 2010, în sfera bugetară salariul mediu a constituit 2 538 lei şi a crescut faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu 7,7%. În sectorul real al economiei, acesta e de 3 144 lei şi s-a majorat cu 8,4 la sută faţa de perioada similară a anului precedent

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)