Case năruite şi bătrâni singuratici

Sărăcie, noroi, singurătate şi copii care parcurg zilnic opt kilometri pentru a ajunge la şcoală sau la grădiniţă

Uliţele Voroteţului sunt mai mult pustii, casele se năruie, unde şi unde zăreşti câte un om. În centrul satului, câteva magazine unul lângă altul, dar şi aici rar intră cineva. Vânzătoarea ne spune că oamenii nu au bani, ea mai mult stă şi îngheaţă decât vinde.

Domnul Grigore, care lucrează fochist la gimnaziul şi grădiniţa din sat, se oferă să ne arate casa unde locuieşte în prezent Maria Ambroci. Cât mergem pe drum, nea Grigore ne spune că în sat au rămas mai mult bătrâni, tineretul a plecat şi rar care se mai întoarce. „Şi eu am trei copii, toţi muncesc în străinătate, aşa zile am ajuns ca tineretul să fugă din ţară, iar bătrânilor să nu aibă cine le da o cană cu apă”, zice bărbatul. Într-o curte zărim o bătrână de vreo 75 de ani care, în baston, se chinuie să pună nişte surcele într-un sac, ca să-şi aprindă focul. O întrebăm de sănătate, la care mătuşa ne spune că mai bine ar veni moartea să o ia, s-a săturat de singurătate.

Pe cealaltă uliţă locuiesc mai mult femei, văduve, soţii acestora au decedat până a ajunge la vărsta de pensionare. Ludmila Ciobanu, vecina Mariei Ambroci, se plânge de soarta sa. Acum un an, soţul său de 56 de ani a decedat, iar ea s-a ales cu probleme grave de sănătate. Femeia are doi copii, un băiat şi o fată, cea din urmă este surdomută. Ludmila se plânge că statul nu i-a oferit niciun ajutor pe parcursul anilor. O altă vecină ne spune şi ea necazurile sale. Pentru aceşti oameni presa este o salvare, deoarece altfel nu-i aude nimeni.

Prin noroi, târând în urma lor fraţii mai mici

Pe un vârf de deal este situată şcoala, clădirea a fost construită în 1965, în gimnaziu învaţă circa 100 de copii şi alţi 27 frecventează grădiniţa, care se află în incinta instituţiei. De la intrare am simţit căldura venind din interior, pereţii sunt curaţi, vopsiţi în culoare verde, clasele la fel amenajate, pe coridor sunt multe flori. Aici părinţiilor nu li se cer lunar diverse taxe, nu există fundaţia şcolii, a clasei, totul este asigurat din bugetul primăriei. La grădiniţă părinţii aduc doar hârtie igienică şi plătesc bonul pentru alimentaţie, care nu este mai mare de 100 de lei, în rest nimic.

În ograda şcolii se zbenguie vreo opt copii de clasa două, a treia, care îşi aşteaptă fraţii să iasă de la grădiniţă. Unii dintre aceştia parcurg zilnic opt km dus – întors prin frig şi glod. Micuţii vin zilnic la şcoală şi la grădiniţă din satul vecin, unii sunt îmbrăcaţi în haine necorespunzătoare vârstei lor şi anotimpului de afară, au obrajii uscaţi de vânt şi mâinile îngheţate. Prin noroi, târând în urma lor fraţii mai mici, aceştia păşesc grăbit pe uliţele satului ca să ajungă acasă până la lăsarea întunericului.

The following two tabs change content below.
Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu

Ultimele articole de Carolina Chirilescu (vezi toate)