Casa părintească, cuibul tuberculozei

IGNORANŢĂ // Iresponsabilitatea autorităţilor locale din Hârbovăţ, Anenii Noi, ar fi putut provoca moartea a două copile

Locuiau într-o casă mizerabilă, flămânde şi infectate cu tuberculoză. Surorile Doina şi Diana din s. Hârbovăţ, raionul Anenii Noi , ar fi putut deceda în orice moment sub acoperişul casei părinteşti. Numai după ce un consătean de-al lor, Victor Nercas, a sesizat autorităţile locale, fetele au fost internate într-un centru de reabilitare pentru copiii bolnavi de tuberculoză.

Nadea ROŞCOVANU

Unicul lucru care a bucurat-o pe Diana atunci când a deschis sacul cu daruri primite de la o femeie cu suflet mare a fost o păpuşă ascunsă printre hăinuţe. Fericirea ei era nemărginită, singura ei jucărie era un iepuraş de pluş. Sora ei mai mare, Doina, de 12 ani, se bucura şi ea de fericirea micuţei. Nu credea că e adevărat tot ce li se întâmpla în ultimul timp – haine noi, adăpost curat şi încălzit. ,,Cât e de frumos aici la voi”, admira fata pereţii sanatoriului în care a fost adusă.

Fetele au fost internate într-un centru de reabilitare pentru copiii bolnavi de tuberculoză, boală despre care fata nu are habar. Ştie doar că sunt infectate cu acest virus ea şi surioara ei de trei ani, Diana.

Mama iresponsabilă

Casa în care au locuit fetele arată mai rău ca un grajd părăsit, podul crăpat stă să cadă, găuri de şobolani în pereţi, geamuri astupate cu peliculă. În casa asta, spun lucrătorii sociali din sat, au decedat mai multe persoane de tuberculoză.

Plecată în Rusia de vreo două luni, mama fetelor a uitat demult de copii. Şi când era acasă, fetele n-o vedeau cu săptămânile. Era măritată în alt sat, spun sătenii. Taţii copiilor sunt diferiţi, unul a decedat de tuberculoză, iar altul figurează doar în certificatul de naştere. Fratele mai mare, de 18 ani, a abandonat de ani buni şcoala şi hoinărea pe străzile satului. Unicul apropiat care ar fi putut face ceva pentru fete era sora mamei lor care însă, de frica scandalurilor acesteia, nu îndrăznea să facă mai mult pentru copile.

Salvatorii fetiţelor

Rămase singure şi uitate de lume, fetele erau înfometate, murdare şi pline de păduchi când un verişor de-al lor, venit în concediu din armată, de Ziua Independenţei, a trecut să le  viziteze. Deşi locuise şi el ceva timp în această casă, l-au podidit lacrimile când le-a văzut în ce hal erau. Băiatul a avut noroc să fie scos din această mizerie cu ani în urmă de un om de bună credinţă, Victor Nercaş, care i-a devenit tutore, schimbându-i radical viaţa. L-a obligat să pună mâna pe carte şi să recupereze cei doi ani de şcoală pe care îi ratase, l-a făcut să perceapă altfel sensul vieţii. Şi acum, băiatul, tot pe nenea Victor îl vedea salvatorul fetiţelor.

Indiferenţa autorităţilor locale

Deşi locuinţa fetelor era chiar în vecinătatea şcolii primare şi drumului care duce spre centrul satului, toţi treceau cu indiferenţă pe lângă ea. Zi de zi, pe acest drum, se îndreptau spre serviciu şi fostul, dar şi actualul primar. Chiar dacă acum ne spun că în această casă au murit mai multe persoane de tuberculoză, şi primarul, dar şi cei doi funcţionari ai asistenţei sociale s-au sesizat numai după ce le-a cerut Victor Nercaş.

După aceasta, fetele au fost duse la medic, au fost deparazitate şi li s-a pregătit pachetul de acte pentru internare în sanatoriu. Acolo, vor recupera un an şcolar. În acest centru, fetele vor fi în siguranţă, vor fi tratate, vor dormi într-un pat curat şi vor mânca o ciorbă caldă. Iar după… Dumnezeu ştie. Fetele ştiu doar că nu vor să se mai întoarcă în casa lor părintească.

În Centrul ftiziopneumologic de reabilitare pentru copii din satul Târnova, r. Donduşeni, unde au fost internate Doina şi Diana, se tratează pe moment 140 de copii din republică, majoritatea provin din familii dezavantajate.

Fratele de 18 ani al celor două fete va petrece şi el iarna la cald. În urma intervenţiilor lui Victor Nercaş şi a mătuşei băiatul va merge la armată.