Cartea roşie a societăţii moldoveneşti

MIRCEA-V.-CIOBANU

Ediţia recentă a Cărţii Roşii ne aminteşte că trăim într-o lume fragilă. În cele mai multe cazuri, speciile ameninţate cu dispariţia sunt afectate în legătură cu iresponsabilitatea oamenilor (factorul antropic), cu rupturile în lanţurile trofice, cu dispariţia unor ecosisteme. Într-o nuvelă a lui Ray Bradbury, strivirea din neglijenţă a unui fluture, într-un trecut ipotetic, schimbă radical viitorul. Ceva similar se întâmplă în „teoria haosului” a lui Edward Lorenz. Acesta spunea că „mişcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. […] Peste o lună poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, va apărea tocmai din această cauză.”

Ideea complementară este să nu ocrotim doar ceea ce ni se pare frumos şi plăcut, ci întreaga natură, ca sistem. Astea se reflectă în egală măsură asupra umanităţii. Ecologia, o ştiinţă (sau poate o artă) a eticii, a relaţiilor, a coabitării, a toleranţei, ar sugera simplu: să nu ne mâncăm unii pe alţii fără motive. Fără necesităţi trofice.
În sfera umanităţii, ca şi în natură, degradarea începe cu dispariţia unor verigi importante în sistem, acesta defectându-se ireversibil atunci când unele detalii-repere nu mai pot fi reabilitate. Au dispărut (sau există în exemplare rare) categorii de oameni care ar putea încăpea într-o eventuală carte roşie a societăţii. Cât de măruntă s-a făcut lumea odată cu – de exemplu – dispariţia Aristocratului!

Un tip care merită să fie înscris pe lista roşie a societăţii este Gospodarul, o specie vulnerabilă. Mediul nostru nu prea agreează gospodarii, care deranjează cu ordinea şi cu exigenţele sâcâitoare. Există într-un număr mic, dar constant. Este un spirit independent. Într-o lume care solicită doar devotament şi fidelitate şefilor, nu prea are şanse de afirmare. A fost strivit metodic în timpul comunismului, fiind etichetat „chiabur”, dar a supravieţuit.
Omul cuvântului e o specie periclitată. Ameninţată cu dispariţia, nefiind solicitată sub nicio formă. Este preferat omul-giruetă, cel cu fundul în două luntri, cel care se poate adapta voinţelor schimbătoare ale politicului inconsecvent. Ca o derivată a acestuia, o specie stabil periclitată e Omul cu demnitate (care suportă cu greu să trăiască într-o ţară umilită zilnic de mizeria din jur). Omul onest şi cumsecade e şi el la limita dispariţiei. Nu se încadrează sub nicio formă în sistem şi asta creează disconfort. Lui şi celor din jur.

Omul cu iniţiativă e o specie critic periclitată, în pragul dispariţiei. Nu numai că nu este solicitat, dimpotrivă, e omul care deranjează. Nu se încadrează în peisajul „stabilităţii”. Nu numai că nu i se creează condiţii, i se pun piedici. Poate crea concurenţă, şi asta deranjează.

Profesionistul. Solicitat în orice ţară, întruchipând constanta progresului, la noi e privit cu reticenţă, dacă nu este şi devotat cui trebuie. Mai mult ignorat decât detestat, este inutil într-o societate în care îşi fac carieră semidocţii, amatoriştii, profitorii şi impostorii. Deranjant pentru veleitari, este o specie vulnerabilă şi indezirabilă. Tot aici ar fi şi Omul pasionat, privit mai curând cu un soi de condescendenţă, ca o bizarerie a naturii. Autist şi introvertit, acesta este exclus din societate şi face marile/ micile lui descoperiri pe cont propriu. Pe timpul sovietic, aceştia sfârşeau cel mai adesea la balamuc. Mai îngăduitoare, societatea (sistemul) de azi îl lasă… în plata Domnului, în măsura în care nu atentează la sistem.

O specie vulnerabilă, ameninţată şi ea cu dispariţia, este Omul revoltat, despre care Albert Camus spunea, parafrazându-l pe Descartes: „Eu mă revolt, deci NOI suntem”. Dar de ce s-ar mai revolta, dacă toată lumea, chiar nemulţumită fiind, preferă să tacă (şi încă să-i reproşeze celui care protestează că ar face jocul cuiva)?

… Şi, fiindcă natura are această capacitate uimitoare de a ocupa spaţiile eliberate, în locul speciilor dispărute se înşurubează o faună politică prădătoare. Amorfă, incoloră, dar agresivă. Şi, pentru întregirea lanţului trofic, nişte erbivore supuse.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)