Carnetul Infernului

OPERAŢIUNEA SUD // Cronica deportării în Siberia a basarabenilor din judeţul Lăpuşna

Ştiam despre existenţa unui carneţel în arhiva familiei soţului în care bunicul, Daniil Kalinkov, de origine etnică bulgar, a consemnat detaliile calvarului deportării din 6–7 iulie 1949 (operaţiunea Sud). Şi iată că îl am în mână. Carnetul cuprinde perioada 23 septembrie 1946–11 noiembrie 1949 şi conţine însemnările unui secretar de soviet sătesc în cumplita perioadă ce a urmat ocupării Basarabiei: evidenţa impozitelor percepute de la populaţie, lista locuitorilor deportaţi, staţiile de cale ferată pe care le-a parcurs până în Siberia, însemnările zilnice ale persoanei deportate: lucrările, volumul de lucru, numărul de oameni care au participat la aceste lucrări, remunerarea etc.

Daniil Kalinkov, secretar de soviet sătesc

Posesorul acestuia, Daniil Kalinkov, născut în 1902, este originar din Valea Perjei, judeţul Lăpuşna (actualmente raionul Cimişlia). Până la ocuparea Basarabiei de URSS (1944), a deţinut o prăvălie, şi desigur s-a ocupat cu creşterea oilor, ocupaţie tradiţională a bulgarilor din sudul Basarabiei. Deoarece citea şi scria ruseşte şi evident demonstra încredere autorităţilor sovietice, odată cu instalarea acestora, a fost numit secretar al sovietului sătesc Gradişte. Relevăm faptul că bulgarii şi găgăuzii au jubilat reinstalarea puterii sovietice în Basarabia.

În momentul instalării în această funcţie, sovieticii i-au dăruit proaspătului secretar acest carneţel roşu: „Pentru frumoasă amintire tovarăşului secretar al sovietului sătesc Gradeşti, Kalinkov D.I., de la Lupu P.S. 23 septembrie 1946 s. Gradeşti”.

Procedând la exercitarea acestei „onorate” funcţii, Kalinkov îşi exercită cu zel obligaţiunile de serviciu. Însemnările sale vizează în primul rând perceperea impozitelor de la locuitorii satului Gradişte faţă de colhozul ,,Bolşevic”. Secretarul a înregistrat în micul său catastif numele celor care au plătit impozitele, volumul impozitelor şi data perceperii acestora. Amintim atrocitatea de care au dat dovadă autorităţile locale sovietice în colectarea impozitelor, ceea ce a şi determinat amploarea victimelor foametei din 1946–1947.

La 7 noiembrie 1947, când se împlineau 30 de ani de la „Marea revoluţie din octombrie”, în condiţiile unei foamete cumplite, secretarul Kalinkov consemna în carneţelul său: „S-a colectat pentru 7 noiembrie 1947 de la colhoznicii colhozului „Bolşevik” 1835 de ruble”.

Statutul social şi politic pe care îl avea Kalinkov nu l-a asigurat nicidecum de persecuţiile puterii sovietice, în pofida zelului de care a dat dovadă până atunci în faţa proaspetelor autorităţi.

Din mărturisirile apropiaţilor şi după cum se vede însemnările sale, Kalinkov a acoperit câteva persoane la achitarea impozitelor. Acest fapt a constituit drept cap de acuzare pentru secretarul sovietului sătesc.

Daniil Kalinkov ajunge în lista „culacilor”

Astfel, în urma unui denunţ, a ajuns în lista „culacilor”. Urmează câteva foi goale, după care, apare titlul ,,Note. Ne-au arestat pe 6 iulie 1949” şi lista persoanelor deportate, 35 de familii (146 de persoane), îmbarcate în două eşaloane. După două zile de la arestare, pe 8 iulie, au pornit spre Siberia. Calvarul continuă cu „Marşrutul din Basarabia spre Siberia”, cele 218 staţii de cale ferată (vezi harta) pe care Kalinkov le-a notat în drum spre sudul Siberiei.

Trenurile mergeau pe undă verde şi, doar în trei săptămâni (8 iulie –31 iulie), au ajuns la Ulan-Ude, capitala Republicii Buriato-Mongolă, în Extremul Orient, lângă hotarul cu Mongolia. Au staţionat la Onohoi, a 218-a staţie.

Degeraţi de frig, înfometaţi, înstrăinaţi de cei dragi, îndureraţi de pierderea averii, harnicii ţărani, care până atunci crescuseră oi brumării, araseră şi semănaseră grâu, au fost puşi la tăiat taiga seculară. Astfel erau nevoiţi să lucreze pentru a întreţine sufletele nevinovate ale copiilor săi.

„A murit tata, Kalinkov Daniil”

Obişnuit să noteze tot, Kalinkov, începând din 2 august, consemnează zilele şi nopţile de lucru, lucrările, volumul de lucru, numărul de oameni care participă la aceste lucrări şi chiar remunerarea acestora. De exemplu: „23 X 1949, încărcarea a şapte vagoane, 1582 de traverse, nouă oameni (!)”. Cronica deportării sale se încheie la 11 noiembrie 1949, când un accident tragic i-a curmat viaţa. Kalinkov a fost răpus de o centură de oţel, aruncată de un consătean peste bârnele ce urmau să fie legate. Decesul lui Kalinkov a fost trecut în carnet de fiica sa, Maria: „A murit tata, Kalinkov Daniil Ivanovici, 11 noiembrie 1949, l-am înmormântat la 13 noiembrie 1949”. Lista celor decedaţi continuă cu decesul altei rude, Maznova Stepanida Ivanovna, 14 decembrie 1949.
Bunica Olga a rămas bolnavă cu mătuşa Maria. Îndurerate, l-au înmormântat pe bunic creştineşte, ca în Basarabia, îmbrăcându-l în costum de sărbătoare, cu cruce înaltă. A doua zi, au plecat din nou la cimitir, pentru pomenire. Când au ajuns acolo, au fost consternate de cele văzute: mortul era scos din groapă, fără haine şi încălţăminte. Nu auziseră de o sălbăticie mai mare. Susţinută de rude, bunica a supravieţuit tuturor vitregiilor.

În 1956 a reuşit să se întoarcă în Basarabia. A revenit cu durere în suflet, cu grija mormântului lăsat în Siberia. A adus cu ea însă acest carnet fără de preţ, care s-a păstrat peste ani, spre a comunica posterităţii calvarul basarabenilor în Siberia.

Tatiana Gheorghiev
Ilie Gulica

Operaţiunea „Sud” – deportarea „chiaburilor, foştilor moşieri şi a marilor comercianţi” din RSS Moldovenească – a fost organizată încă din toamna anului 1948. Tot atunci a fost stabilit motivul deportării – „acutizarea luptei de clasă şi necesitatea transformărilor socialiste şi colectivizarea agriculturii” – şi cifra celor care urmau să fie deportaţi – 15.000 de familii.
Deportarea a fost executată în zilele de 7–9 iulie 1949, în 30 de eşaloane – 1573 de vagoane cu deportaţi: la 7 iulie – 7 eşaloane, la 8 iulie – 21 eşaloane şi la 9 iulie – 2 eşaloane. La executarea operaţiunii au participat 4496 de persoane din grupurile operative (din care 484 din RSSM şi 4012 trimişi din alte republici unionale), 13774 de soldaţi şi ofiţeri MGB, 24705 activişti sovietici şi de partid. Au fost folosite 4069 de camioane, din care 1506 ale administraţiei locale şi 2563 aduse de la Odesa.
Organizatorii principali ai deportărilor au fost: Iosif Mordoveţ, ministrul Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti, F.I. Tutuşkin, ministrul de Interne al RSS Moldoveneşti, N. Koval, prim- secretar al PC al Moldovei.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)