Captivi în cea mai frumoasă poveste de dragoste

La 38 de ani, Andrei este decepționat de tot ce se întâmplă în Republica Moldova: îl detestăm pe unul, îl iubim pe altul, nu-l înțelegem pe al treilea. Nu e amator de petreceri, de bancuri, de distracții ca și semenii săi. Nu-i vorbă, îi place să se întâlnească cu bărbații de vârsta lui, dar nu la pahare de vin sau rachiu, ci la o discuție despre viață și sensul acesteia, despre lucruri frumoase. Preferă să stea la sfat cu orice om interesant, care să-l stimuleze și de la care să aibă ce învăța.

Andrei s-a născut și a copilărit într-un sat din lunca Nistrului. Părinții s-au despărțit când el avea doi ani, iar sora mai mare – patru. Mama nu s-a mai recăsătorit, a muncit din greu la o fabrică din oraș ca să-și vadă copiii fericiți. De mici i-a deprins cu munca și pe ei. Băiatul a început să-și câștige existența de pe la 12-13 ani. Vara, păștea oile satului, iar de cum începea anul școlar mergea după lecții la strânsul roadei pe la gospodarii satului. Iarna, îngrijea de animalele unor gospodari mai înstăriți pentru o hrincă de brânză sau un borcan de lapte. În clasele mari, se angajase paznic de noapte la fabrica unde muncea mama sa. Banii câștigați îi punea deoparte ca să-i aibă de cheltuială la facultate. Când Andrei a dat admiterea la Universitate, maică-sa a plecat la muncă în Italia ca să-l poată ajuta să-și facă studiile.

Aparențele l-au înșelat

Pe Ludmila, o fată cu cinci ani mai mare ca el, a cunoscut-o la vârsta de 23 de ani, când deja absolvise facultatea. Era frumoasă, deșteaptă, aveai ce discuta cu ea. Lucra la un centru de creație a copiilor, fiind respectată și apreciată de colegi. S-a îndrăgostit destul de repede de ea și încerca să-i demonstreze că anume el este bărbatul visurilor ei. Cu banii primiți de la mama din Italia (el avea un salariu de începător), o scotea la restaurant, la concerte, teatru, îi făcea cadouri.

Însă, după câteva luni de relație, poftele domnișoarei au început să crească. Dorea s-o plimbe într-o mașină de lux, să o ducă în vacanțe de câteva ori pe an. Apoi a început să-i facă scene de gelozie, reproșuri. Astfel Ludmila în loc să-l facă fericit, mai tare îl împovăra. În cele din urmă Andrei a înțeles că aparențele l-au înșelat. Ludmila făcea parte din categoria de oameni care se închină banului, punându-l mai presus de orice. Nu era idealul lui de fată și s-au despărțit.

Realizările materiale nu-i aduceau fericirea

Peste câteva luni, Andrei a plecat la muncă în Portugalia. Pleca să-și caute fericirea în altă parte. Absolvent al Universității Agrare, nu-i păsa unde și ce o să muncească. Gândul lui era să se simtă liber, să cunoască oameni noi, să descopere alte tradiții și obiceiuri, să învețe o limbă nouă. S-a dus la cules de zmeură. Angajatorul, văzându-l prietenos, descurcăreț, l-a numit șef de echipă. După ce s-a încheiat munca sezonieră, Andrei a plecat la Lisabona să-și urmeze școala vieții. Mai întâi a hotărât să descopere orașul cu locurile cele mai populare de vizitat, să încerce să guste din cele mai bune feluri de bucate tradiționale și după aceea să caute un loc de muncă.

A mers pe jos pe străzile marelui oraș, surprins de tot ce vedea și s-a îndrăgostit incurabil de această capitală europeană de la prima întâlnire. Loc de muncă și-a găsit repede pe un șantier de construcții. Câștiga destul de bine. Într-un an și câteva luni a adunat banii necesari pentru un apartament cu trei camere în Chișinău. S-a bucurat de acest moment de împlinire. Gândul de a-și întemeia propria lui familie era departe. Își propusese ca încă vreo 4-5 ani să profite din plin de libertate. Să adune bani pentru mașină, să călătorească prin Europa.

În următorii doi ani, cu banii economisiți, și-a permis o călătorie nu prin Europa, ci în jurul lumii pe un vas de croazieră. A mai bifat un vis împlinit. O altă dorință a fost mașina. A împlinit-o și pe aceasta, descoperindu-și abilitățile și câștigând nu din construcții, ci din vânzări în domeniul agroindustrial. Se simțea bine cu sine însuși, adăpostind doar sentimente luminoase în sufletul său. Iar după ce a revenit acasă și și-a mobilat apartamentul de la Chișinău, l-a privit de jur împrejur și, în loc să se bucure de o nouă realizare, s-a întristat, zicându-și: „Aici ar trebui deja să alerge și niște copii…”.

Discuții fascinante în jurul focului

Cu gândul la viitor, Andrei s-a întors în Portugalia. Era miez de vară. Un bun prieten l-a invitat la ziua lui de naștere. A fost o zi de naștere specială, care a început în lumina apusului de soare pe malul Oceanului Atlantic și a continuat la lumina unui foc pe plajă. Misterele cerului înstelat, brăzdat de Calea Lactee, și ale pământului cu stâncile înalte cu forme ciudate și cuiburi de pescăruși, se amestecau cu limbile de foc, cu strălucirea apei, legănată de valuri liniștite și cu veselia grupului de oameni adunați în jurul focului. Focul le oferea celor adunați prilej de discuții fascinante. Vorbeau despre renașteri astrale, despre reîncarnare, despre starea interioară a omului de comunicare cu Divinul.

Domnișoara din fața lui Andrei încerca să explice cum înțelege ea conștiința cosmică. Fata vorbea blând, schițând un surâs sublim pe fața luminată de flăcările focului. Chipul ei exprima frumusețe, iubire, armonie. Andrei o asculta și avea sentimentul că se scaldă într-o lumină mirifică, o lumină proaspătă și curată ca cea a soarelui în răsărit. Trăia o fericire pură în acele clipe, iar o forță invizibilă îi dicta regula Iubirii asupra căreia nu avea control. În acel peisaj atât de frumos și de intens, el, pur și simplu, o respira pe Ana (așa o chema pe domnișoară). Discuțiile s-au purtat până în răsăritul soarelui. Cu toții s-au minunat de priveliștea nopții pe malul oceanului, de ploaia de meteoriți care lega cerul cu pământul, iar dimineața, de soarele care răsărea din ocean.

„N-am mai văzut asemenea splendoare de când mă știu. Și când stai și te gândești că atâția tineri își omoară timpul în fața calculatoarelor, prin baruri sau alte locuri de distracție, iar cele mai frumoase ore ale dimineții le dorm…”, zise Ana privind nemărginirea. Andrei o privea pe fată și nu putea spune nimic. Sentimentul pe care îl încerca era atât de mare, încât îi era teamă să nu-l rănească cu cuvintele. Fără să spună o vorbă, s-a aplecat, a luat mâna dreaptă a domnișoarei între palmele sale și a sărutat-o. S-au privit îndelung cu ochii plini de dragoste și fericire, ochi care aveau să se revadă tocmai peste un an.

Iubeau și simțeau iubirea cu intensitate de la distanță

Ana pleca în America la studii, iar el rămânea să muncească în Portugalia. Nu au comunicat prea des timp de un an. Își trimiteau din vreme în vreme mesaje scurte, pe care Andrei le încheia cu cuvintele: „…Cu gândul sunt mereu alături de tine. Dumnezeu să te aibă în paza Sa! Te iubesc!”. Iar Ana îi răspundea: „…Mesajele tale mă înduioșează până la lacrimi, îmi cuprind inima într-o stare de bine. Și eu te iubesc!”.

Iubirea o simțeau de la distanță cu aceeași intensitate amândoi. După un an de relație prin mesaje, Andrei a plecat în America, unde a rămas să muncească. Încă după un an și câteva luni și-au unit destinele. De trei ani duc o viață comună într-o familie unită, bazată pe încredere, respect și iubire reciprocă. Cresc și educă două gemene. Au grijă unul de altul și de copii în fiecare clipă. Își amintesc mereu de noaptea plină de sens de pe malul Oceanului, care i-a făcut captivi în frumoasa lor poveste de dragoste.

P.S. Apartamentul de la Chișinău Andrei l-a dat cu chirie la niște cunoscuți. Nu știe dacă se vor întoarce vreodată în țară. Zice că poate doar atunci când se vor schimba lucrurile în bine și la noi.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)