Capcanele Rezoluţiei

Recenta decizie a ONU despre retragerea „trupelor străine” de pe teritoriul Republicii Moldova nu spune nimic despre contingentul de „pacificatori” ruși

Chișinăul a solicitat începând cu Summitul OSCE de la Istanbul (1999) retragerea tuturor trupelor rusești de pe teritoriul său, inclusiv a contingentului de „pacificatori”. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat două legi, la 10 iunie 2005 și 22 iulie 2005, prin care a cerut retragerea contingentului de pacificatori ruși, precum și anularea Acordului „Snegur-Elțin”, calificându-l drept depășit. Cu toate acestea, textul rezoluției ONU adoptat recent de către Adunarea ONU nu spune nimic despre „pacificatorii ruși”.

După Războiul de pe Nistru (2 martie – 21iulie 1992), pe teritoriul Republicii Moldova staționează Grupul operativ de trupe ruse (fosta Armata 14 sovietică) și contingentul militar de pacificatori subordonat Comisiei Unificate de Control. Această structură a fost formată după semnarea, la 21 iulie 1992, a Acordului privind principiile de reglementare paşnică a conflictului militar în regiunea transnistreană a R. Moldova.

Acordul prevede cadrul juridic de funcționare a contingentelor de pacificatori – moldovenesc, transnistrean și rusesc – și arată că statutul, ordinea și termenele retragerii etapizate a Armatei 14 (Grupul operativ de trupe ruse) vor fi stabilite în decursul negocierilor între Republica Moldova și Federația Rusă.

Din punct de vedere cantitativ, nu se ştie cu exactitate ce efectiv are contingentul de „pacificatori” ruși. Unele surse indică peste 400 de oameni, în timp ce altele – 383. Grupul operativ al trupelor ruse are circa 1000 de oameni. Unitățile acestei armate pretind că asigură paza depozitelor de muniţii de la Cobasna.

Se observă astfel o cotitură în ce privește poziția Chișinăului față de prezența trupelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă Chișinăul a solicitat ani buni retragerea tuturor trupelor rusești din Transnistria, inclusiv a contingentului de pacificatori, acum aceștia sunt lăsați în pace.

Atât Grupul operativ, cât şi contingentul de „pacificatori” ruşi este completat din cetăţeni ai autoproclamatei republici moldovenești nistrene cu cetăţenie rusească, precum şi militari din Rusia. Autoritățile separatiste au declarat recent că circa 200.000 de locuitori ai acestei formaţiuni nerecunoscute deţin cetăţenia Federaţiei Ruse.

Rezoluția Summit-ului OSCE din 1999

Cea mai mare realizare a Republicii Moldova în bătălia pentru retragerea trupelor rusești de pe teritoriul său a fost obținută în 1999, în cadrul summit-ului OSCE de la Istanbul. Atunci, în urma deciziilor summit-urilor de la Budapesta și Lisabona, precum și după întâlnirea la nivel ministerial de la Oslo, a fost luată decizia ca Federația Rusă să își retragă trupele, armamentul și munițiile până la sfârșitul anului 2002, fără a face distincție între trupele Armatei 14 și contingentul pacificator: „Reiterăm așteptările noastre privind retragerea cât mai curând, transparentă și completă, a trupelor ruse din Moldova”. După acest angajament, Federația Rusă a evacuat 40 de garnituri de tren, aproximativ 20.000 de tone, după care procesul a fost stopat.

Apelul Parlamentului R. Moldova din 10 iunie 2005

La 10 iunie 2005, în urma unei inițiative a Ucrainei, Parlamentul R. Moldova a adoptat un Apel cu privire la principiile şi condiţiile demilitarizării zonei transnistrene. Autoritățile moldovenești au cerut, fără niciun fel de îndoială, ca Federaţia Rusă să încheie, până la sfârşitul lui 2005, retragerea şi lichidarea arsenalului militar rus, precum şi retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul R. Moldova.

Mai mult, apelul califică Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 drept unul depășit, solicitând ca Federaţia Rusă să își retragă unităţile militare dislocate în zona de securitate a Republicii Moldova, până la 31 decembrie 2006.

Legea privind statutul juridic special al localităţilor din stânga Nistrului

După publicarea acestui apel, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 22 iulie 2005 Legea privind prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului, care solicită de asemenea „evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova”, fără a face precizarea că e vorba de contingentul de pacificatori sau de Grupul operativ al trupelor ruse.

Cu toate acestea, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat la 22 iunie 2018 Rezoluția „Retragerea completă și necondiționată a trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova”, care solicită doar retragerea „necondiționată și fără întârziere”, a Grupului operativ de trupe ruse, fără a face referire, în text, la contingentul de pacificatori.

Se atestă astfel o cotitură în ce privește poziția Chișinăului față de prezența trupelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă Chișinăul a solicitat ani buni retragerea tuturor trupelor rusești din Transnistria, inclusiv a contingentului de „pacificatori”, acum aceștia sunt lăsați în pace. Această mutație a fost semnalată de comentatorul Dan Dungaciu în cadrul unui interviu acordat pentru cotidian.md.

Leahu: „Problemele Moldovei se trag de la greșelile din 1992”

Expertul a menționat de asemenea că Rezoluția ONU este un document „extrem de problematic”, întrucât vizează doar retragerea Grupului operativ de trupe ruse și a munițiilor de pe teritoriul Republicii Moldova. „Deci nu este vorba despre așa-zișii pacificatori, a doua „categorie” de trupe ruse prezente pe teritoriul R. Moldova, la care rezoluția nu se referă și nici nu îi cere Moscovei să îi retragă”, a semnalat el.

Solicitat să facă o apreciere Rezoluției ONU, fostul membru al Comisiei Unificate de Control, Ion Leahu, a calificat-o, pe de o parte, drept un succes de necontestat, recunoscând, pe de altă parte, că Chișinăul nu are întotdeauna pregătirea necesară pentru elaborarea unor asemenea documente. „R. Moldova se confruntă cu probleme determinate de greșelile admise la semnarea documentelor în 1992. Au fost mai multe lacune care sunt folosite acum de către separatiști”, a precizat el.

La rândul său, colonelul în rezervă Andrei Covrig, fost locţiitor al şefului Marelui Stat-Major al Armatei Naţionale, nu crede că formularea din textul Rezoluției ar fi o cedare a Chișinăului față de Moscova, deoarece statutul forţelor de menţinere a păcii ale ruşilor este reglementat de Acordul din 21 iulie 1992.