Când un profesor subapreciază alt profesor

Am sunat la administrația Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” din Chișinău pentru a afla numărul de telefon al profesoarei de limba română Elena Sârbu. La celălalt capăt al firului mi-a răspuns chiar doamna directoare a instituției de învățământ, Elena Cernei, care, desigur, a vrut să știe motivul pentru care o caut pe colega ei.

Imediat ce a aflat cauza, managera a sărit cu vorba, zicându-mi că această profesoară „nu este adecvată” să îmi ofere răspunsuri la întrebările mele. Ea și-a argumentat sugestia că Elenă Sârbu este nou-venită la liceu și „nu are grade didactice și competențele necesare” ca să își expună opinia despre introducerea poemului „Oglindă veche” de Nicolae Prelipceanu în testul de simulare la examenul de bacalaureat.

Surprinsă de aprecierea directoarei, am întrebat-o de ce crede că nu ar putea să răspundă Sârbu la câteva întrebări odată ce predă româna la treapta de liceu și este angajata instituției. Drept răspuns, managera a bâiguit ceva, spunând: „Am avut o profesoară bună la limba română și a plecat peste hotare, iar eu am fost viceministru al Educației și știu ce spun. Nu știți?…”, m-a întrebat directoarea.

I-am spus că nu cunosc toți funcționarii care s-au perindat pe la Ministerul Educației. La insistența mea, managera mi-a dat numărul de telefon al colegei sale. Profesoara „neadecvată” de mi-a oferit un răspuns „adecvat”, fără a se eschiva. Predă de 15 ani limba română. Nu are grad didactic, dar are studii de licență și masterat în domeniu.

În opinia mea, oamenii „civilizaţi” nu se răzbună. Cea mai răspândită metodă de răzbunare este defăimarea şi vorbirea de rău. Când ne răzbunăm astfel pe alţii, nu scăpăm nici noi neafectaţi.