Când tristeţea greu apasă, viaţa nu-i deloc frumoasă

INCEST// Povestea care îţi strânge inima

Lina a venit la redacţie însoţită de o rudă. Subţire ca o trestie, cu faţa palidă şi ochii trişti. Era îmbrăcată modest. În clipa când a început să-şi depene firul poveştii, faţa i s-a întunecat, ochii i s-au tulburat. Vorbea încet şi rar, izbucnind din vreme în vreme în suspine grele ce se amestecau cu şuvoiul neîntrerupt de lacrimi. E tristă povestea Linei. Ascultând-o, ţi se face părul măciucă şi ţi se strânge inima de durere.

Şi ură, şi cruzime, şi duşmănie…

În cei 28 de ani câţi îi are, zilele Linei s-au împletit mai mult cu necazuri decât cu bucurii. Atât ea, cât şi fratele mai mare, Costică, n-au avut parte de fericire în căsuţa cumpărată de părinţi pe bani împrumutaţi în anul când s-a născut fata. Copilăria le-a stat sub semnul fricii. Tatăl lor o bătea crunt pe mama şi pe copii atunci când se întorcea de pe drumurile numai de el ştiute şi mai zăbovea un an–doi în familie. Satul vorbeşte ca despre un mare tiran despre acest Nichifor în inima căruia clocotea numai ură, cruzime, duşmănie. Reproduc vorbele Linei: „Am trăit cu mama şi cu fratele numai cu frică. De fiecare dată, tata venea asupra mamei cu mânie. Umbla mai mult pe drumuri, ba în Rusia, ba în Ucraina. Hoinărea cât hoinărea, iar când se întorcea acasă, ne era de-a scăpării. Ne snopea pe toţi în bătăi, în mama dădea cel mai tare”.

„Sărmana de ea era mereu cu braţele amorţite de durere şi corpul negru de vânătăi. De câte ori, în nopţi geroase de iarnă, am dormit prin hlujani sau cu găinile în poiată! Nu fugeam nici la părinţii lui, care erau  aproape, nici la sora mamei, căci venea după noi şi ne bătea. De fapt, buneii pe linia tatălui nu ne-au iubit şi nu ne iubesc. Nu pot uita nici până azi cum bunica mergea cu strachina cu turte şi le împărţea la toţi nepoţii câte una-două, iar nouă nu ne dădea măcar o bucăţică…”

Mama se îmbolnăveşte

Aşa treceau zilele în această familie dintr-un sat din preajma Sorocii. Biata femeie, care era pâinea lui Dumnezeu, muncea de se spetea. Alături de ea munceau şi copiii ca să poată achita cât mai curând datoriile şi aduna bani pentru construcţia unei case mai mari şi mai arătoase. Voia Ileana lui Nichifor să fie în rând cu lumea. Între timp, crudul bărbat şi-a găsit naşul în Ucraina. Implicat într-un furt, a fost prins şi închis într-o puşcărie din Viniţa. Mai în linişte, mama şi copiii au pornit construcţia casei. Dar munca la casă cere eforturi mari şi Ileana   o ţinea tot într-un suflet şi la deal, şi la vale, până când, într-o zi, cuprinsă de ameţeli şi sudori, a ajuns la spital. Medicii i-au depistat cancer.

Lina avea 13 ani atunci. Maturizată înainte de vreme, mergea cu mama  pe la doctori cândla Chişinău, cândla Soroca, implorându-i să-i salveze viaţa suferindei. Lina îşi aminteşte: „Era în toamna anului 1997. Mama, ca vai de ea, a venit de la spital, iar tata – din închisoare. Credeam că durerea mamei îl va îmbuna, dar el devenise şi mai nebun. O bătea foarte des, nu se uita că e bolnavă. A fost un an de mare chin pentru mama. Înainte de moarte, a lovit-o rău de tot cu picioarele. Peste noapte, în dureri îngrozitoare, mama a murit, Dumnezeu să o ierte. Cu limbă de moarte, mi-a spus: „Lina, să vă duceţi peste mări şi ţări. Aici să nu trăiţi, pentru că n-o să aveţi viaţă bună…”

Tata a violat-o de ziua ei

Dar ce era să facă sărmana copilă? Unde să se ducă la 14 ani? Fratele, după înmormântare, a plecat la câştig în Ucraina, iar ea a rămas cu tata. De câteva ori acesta a încercat să o violeze. Atunci Lina s-a dus la naşii de cununie şi le-a spus cum stau lucrurile. Aceştia au luat-o la ei. Însă,  după două zile, Nichifor a venit cu o falcă în cer şi alta în pământ şi i-a ameninţat: „O să vă dau foc la casă, dacă nu o alungaţi pe Lina acasă!”. Şi fata s-a întors în mica lor căsuţă. Nesuferitul tată se mai ogoise.

Peste un an, Lina a plecat să înveţe de croitoresă la şcoala polivalentă din Soroca. Făcea naveta. Pe 3 septembrie, de ziua ei, se pregătea să meargă la şcoală. Tata, în loc să o felicite, s-a legat de ea. Fata s-a luptat cum a putut, s-a zbătut, a ţipat, dar nimeni n-a auzit-o. Nu s-a putut rupe din mâinile criminalului care devenise mai rău decât o fiară în acele clipe. După ce şi-a făcut mendrele, sărmana copilă a vrut să fugă, dar uşa era încuiată. Şi-a cerut voie la WC. Zgâriată, cu corpul plin de vânătăi, a alergat la o mătuşă care a luat-o sub tutelă. Până la urmă, ce a făcut, ce a dres, groaznicul Nichifor a ieşit basma curată. Dar nu s-a ogoit.

Când fratele a venit cu mireasă din Ucraina, viitorul socru a încercat să o violeze şi pe aceasta. Tânăra s-a speriat şi a fugit. Nu a mai vrut să audă nici de Moldova, nici de Costică, nici de tatăl acestuia.

Măritiş cu probleme

În trista ei viaţă pe care o ducea, Lina a legat prietenie cu un băiat din sat. La început, păreau încântaţi unul de altul. Când a împlinit 18 ani, au hotărât să se căsătorească. Credea că măritişul o să-i aducă alinare. Era sigură că ceea ce face e corect. Şi-au înregistrat căsătoria şi au plecat la Surgut, Rusia, la muncă, ca să facă bani pentru nuntă. Peste o jumătate de an, s-au întors. Cu banii câştigaţi, mirele şi-a cumpărat maşină care a devenit prilej de neînţelegeri. Destul de repede şi de uşor, tânărul soţ s-a îndrăgostit de o fată ce locuia peste o casă şi, când Lina se afla în a şaptea lună de sarcină, a părăsit-o. Iar când micuţa venită pe lume a împlinit jumătate de an, tatăl acesteia şi soţul legitim al Linei, cu care nu divorţase, a făcut nuntă cu cealaltă.

Nu i-a fost uşor să treacă peste acest moment, dar şi-a amintit de vorbele mamei: „Decât să duci o viaţă de coşmar ca mine, mai bine rupe poala de la început”, şi-a luat destinul în mâini şi a mers mai departe. Îşi vedea de ale sale în casa părinţilor. Într-o seară, taică-său a venit de pe drumurile lui şi a stricat ferestrele. Acasă era şi fratele, care a anunţat poliţia. L-au închis pe războinic. Peste câteva zile, acesta a fugit de la poliţie. Iar peste jumătate de an a venit, spunând că a statla Glodenila cineva. Cine ştie câte rele mai făcuse, cert e că poliţia deja îl căuta pentru bătaie şi furt de proporţii. A fugit şi de astă dată şi de atunci nu s-a mai arătat, e dat în urmărire.

Bunelul o alungă din casă

Cu gând să-şi refacă viaţa, Lina şi-a mai asumat un risc – şi-a legat destinul de un alt băiat din sat fără să-l cunoască prea bine. Nu şi-au înregistrat oficial căsătoria, convieţuiesc de câţiva ani. A născut un băieţel de la el. Însă nu e fericită nici cu acesta. Crede că aşa îi este dat, să repete soarta mamei. Mai zice că o fi la mijloc un păcat ascuns, făcut de cineva din înaintaşii de rudenie, pe care trebuie să-l ispăşească.

Şi aceasta încă nu e tot. La multele necazuri pe care le are, i s-a mai adăugat unul – bunelul şi bunica, adică părinţii tatălui, o alungă din casă. Au făcut nişte acte false că această casă a fost cumpărată de ei şi că le-au dat-o atunci, în 1983, părinţilor să trăiască temporar. Satul şi primarul, care ştiu care este adevărul, se crucesc cum de ultima judecată, din cele câteva care au fost, i-a făcut dreptate bunelului, şi nu Linei şi lui Costică, de partea cărora este de fapt dreptatea?!

Nici preotul nu poate înţelege cum de un bătrân care merge duminică de  duminică la biserică îşi urăşte atât de mult nepoţii neajutoraţi! În loc să le poarte de grijă ca un bunel, le ia până şi bucăţica de la gură. E mare şi greu păcatul şi nici cel mai dur canon nu i-ar ajuta să se spele de el pe aceşti bătrâni. Nu ne rămâne decât să zicem ca Iisus pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac”. Iar Linei să-i spunem: „Încearcă să redescoperi în fiecare zi ce copii minunaţi ai, bucură-te de lucrurile simple şi o să vezi că viaţa totuşi e frumoasă! Doamne, ajută!”

Nina NECULCE

The following two tabs change content below.