Când ştii să transmiţi ceea ce simţi

ÎNDEMN // „Exprimaţi-vă deschis gândurile, dorinţele, plăcerile!”

Valeria era foarte bine dispusă în ziua aceea. De obicei, petrecerile n-o ademeneau, dar în acea ultimă zi de august 2009 a acceptat să meargă cu părinţii la nunta unchiului Sergiu. Îi spunea inima că în acea seară trebuia să se întâmple un lucru însemnat în viaţa ei. Avea 16 ani şi în duioşii ochi albaştri se aprindea o scânteie de dor.

Până a ieşi din casă, fata s-a mai uitat de câteva ori în oglindă, vrând să se convingă că îi stă bine în rochia albastră cu volănaşe, că părul blond buclat de la naştere e aranjat frumos şi floarea albastră din păr e la locul ei.

„N-ar fi frumos din partea mea să mă las sărutată din prima”

Era frumoasă, bat-o norocul! Şi cum să nu-i tresalte inima lui Dumitru, fratele miresei, la vederea unei asemenea podoabe?! Fără a sta mult pe gânduri, a invitat-o la dans. „M-ai fermecat, domnişoară! Cum te cheamă?”, a întrebat-o în timp ce o rotea în joc. Fata a lăsat privirile în jos şi, emoţionată, i-a şoptit: „Valeria îmi zice”. Aşa au făcut cunoştinţă şi au tot dansat până dimineaţă.

În mulţimea ceea de nuntaşi gălăgioşi, în larma muzicanţilor, vocea Valeriei avea o îndulcire caldă ce îl ungea pe suflet pe flăcău. Când  muzicanţii au anunţat ultimul dans, Dumitru, copleşit de farmecul  ochilor albaştri şi frumuseţea gândurilor revărsate în cuvintele Valeriei, s-a prins din nou în joc cu fata, şoptindu-i la ureche: „E ultimul dans, Cosânzeano! Dă-mi voie să te sărut”.

Copila bine crescută şi încă nesărutată de vreun băiat i-a surâs: „E prea devreme, Dumitru. Ne cunoaştem de câteva ore şi n-ar fi frumos din partea mea să mă las sărutată din prima”. Aşa o învăţase mama. Flăcăul nu a insistat. S-au despărţit fără să facă schimb de telefoane sau adrese, mulţumindu-şi reciproc că au avut parte de clipe plăcute.

Între sufletele lor se făcuse o tainică înţelegere

Timpul trecea. Valeria îşi vedea de şcoală, Dumitru, de munca lui peste hotare. Şi numai tainica înţelegere ce se făcuse între sufletele lor le ţesea  gândurile cu amintirea acelor clipe din seara când s-au cunoscut. Şi unul şi celălalt retrăiau sentimentele încercate atunci, dar niciunul nu făcea următorul pas. Exact peste un an, Valeria a plecat împreună cu părinţii la rudele din orăşelul Drochia. Acolo a întâlnit-o pe Cristina, verişoara lui Dumitru. Au vorbit de-ale fetelor, şi-au amintit şi de nunta de neuitat.

În timp ce Cristina o lăuda că a dansat foarte frumos cu verişorul ei, Valeria, cuprinsă de un viu neastâmpăr, i s-a destăinuit: „Ceva s-a aprins în sufletul meu atunci. Nu trece zi ca să nu-mi amintesc de privirile, de vorbele lui. Era ceva în ochii săi scânteietori… Ce era?…” „Păi, uite îţi dau numărul lui de telefon, ia legătura cu el şi vei afla ce era”, i-a spus  Cristina.

Nu i-a telefonat în seara ceea, era prea emoţionată, a făcut-o a doua zi dimineaţa: „Am vrut să-ţi aud vocea şi să-ţi spun bună dimineaţa! Spune-mi, ce mai faci?”. Din ziua ceea, Valeria şi Dumitru au continuat la telefon şi pe internet vorba începută cu un an în urmă. Ore în şir îşi povesteau tot felul de întâmplări, vorbeau cu poftă de viaţă despre sentimente înălţătoare.

Într-o zi, Valeria a primit următorul SMS: „Acum câteva clipe, am avut un vis. Se făcea că ne plimbam printr-un parc frumos. Eu păşeam lângă tine şi ascultam cum îmi bate inima în piept. Când am ridicat ochii să te privesc, un val fierbinte creştea în mine, care mă mistuia. Am vrut să-ţi spun ce simt şi m-am trezit. Aici, în camera mea, departe de ţară şi de tine, parcă îţi auzeam şoaptele… E oră târzie. Probabil, dormi. Noapte bună, puişor!”.

Valeria, care mi-a înşirat povestea pe 12 pagini, scrie: „La ora ceea, nu dormeam, mă gândeam la el. După ce am citit mesajul, am simţit un fior care mi-a trecut prin tot corpul. I-am răspuns imediat: „Şi pe mine mă arde un foc la inimioară. Noapte bună, ursuleţule!”. „Peste câteva zile, navigând pe internet, am citit pe Odnoklassniki un alt mesaj foarte frumos de la Dumitru. Ne despărţeau mii de  kilometri, sufleteşte însă ne simţeam foarte aproape”.

Dumitru primeşte floarea inocenţei

În prima zi de iarnă a anului trecut, Valeria sta visătoare la fereastră, aşteptându-l pe Dumitru. Era o zi însorită, dar rece de decembrie. Fata ar fi vrut ca primii fulgi de nea să fie martorii întâlnirii lor, era tristă că nu ningea afară. Peste câteva clipe i-a telefonat omul drag şi i-a alungat tristeţea. S-au întâlnit la cetate. Frumos, ca în filme. Nerăbdător şi dornic de a o strânge la piept, iubitul a ridicat-o în braţe şi a acoperit-o cu sărutări. Ea, fremătând de emoţie, simţea cum inima e gata să-i spargă pieptul. „Ne-am simţit cei mai fericiţi din lume în acele clipe. Am hoinărit prin oraş toată ziua cu gândurile la o dezordine veselă. Iar în amurg a început să ningă frumos. Ningea peste iubirea noastră cu tremur de gene şi şoapte fierbinţi.”

„Cu sufletele ca în palmă, către miezul nopţii, ne-am despărţit ca să ne revedem a doua zi. Iar în ziua următoare, am plecat la Dumitru acasă. Era pentru prima dată când mergeam la un băiat acasă, aveam emoţii mari. Nu ştiam cum o să mă primească mama lui. Dar mama lui s-a dovedit a fi o doamnă modernă, m-a primit cu căldură şi ospitalitate. În acea seară, am rămas la Dumitru acasă, iar noaptea următoare am împărţit-o cu el. A fost nemaipomenit! S-a întâmplat nefăcuta, i-am dăruit floarea inocenţei dragului meu Dumitru. Am trăit din plin parfumul vrăjit al unei voluptăţi nemaisimţite până atunci. Fiorii dragostei treceau prin tot corpul, iar noi pluteam într-o destindere îmbătătoare.

În acele clipe sublime, inima-mi zvâcnea cu putere, iar gura cerea însetată sărutări fierbinţi. Subconştientul eliberat de frâul raţiunii făcea minuni… De ce vă descriu toate astea? Pentru că am înţeles că adevărata dragoste se trăişte într-o asemenea relaţie. Ştiu că multe fete vor să audă despre prima experienţă sexuală a cuiva. Am trecut misterul într-o beţie de sentimente, a fost foarte frumos. Din clipa ceea am înţeles că lucrul cel mai important în dragoste e să transmiţi ceea ce simţi şi ce vrei fără bariere. Astfel te desprinzi de la pământ, pluteşti în cosmos şi îl vezi pe Dumnezeu în ochii celui care te iubeşte. Poate că sună banal. Dar acesta e adevărul. Sunt fericită că nu am trecut prin tot felul de ispite, dezamăgiri, că mamele noastre ne-au înţeles şi ne-au încurajat relaţia…”

Doresc să fie împreună până la adânci bătrâneţi

Zilele acestea, Valeria şi Dumitru au marcat zece luni de dragoste frumoasă împreună. Se pregătesc să-şi mărturisească sentimentele în faţa  Altarului.  Din marea lor iubire împărtăşită au conceput un copilaş pe care şi-l doresc foarte mult. Îşi mai doresc, de fapt, o duzină de copii, care să le împodobească casa cu crinii luminii până la adânci bătrâneţi. O iubire sinceră şi frumoasă doresc şi tuturor cititorilor, îndemnându-i  să nu le fie teamă să-şi exprime deschis gândurile, dorinţele, plăcerile, slăbiciunile, să nu le fie teamă să rostească formula magică „Te iubesc!” atunci când simt acest lucru cu inima şi să nu uite că drumul spre dragoste e pavat cu multe sentimente nobile.

Nina NECULCE

The following two tabs change content below.