„Când ilustrez o carte, vreau ca atunci când o deschide un copil să zâmbească”

Foto: Nadejda Roşcovanu

Ilustratoarea de cărţi, graficiana Stela Damaschin Popa a obţinut recent Diploma de Onoare IBBY, cea mai înaltă distincție internațională din domeniu

A ilustrat peste 40 de cărţi pentru copii, iar în toamna acestui an a obţinut cea mai înaltă distincţie internaţională, premiul Hans Christian Andersen, numit şi „Micul Premiu Nobel” –   distincţie oferită de Consiliul Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret (International Board on Book For Young People), organizaţie afiliată UNESCO. E vorba de graficiana Stela Damaschin Popa, una dintre cele mai solicitate ilustratoare de cărţi pentru copii din R. Moldova.

Premiul se acordă o dată la doi ani unui scriitor şi unui ilustrator, care au adus prin opera lor o contribuţie importantă în literatura pentru copii. Laureaţii sunt desemnaţi de un juriu internaţional, alcătuit din specialişti notorii în domeniul literaturii pentru copii. La concurs au participat peste 200 de ilustratori de carte.

Primele poveşti ilustrate

Stela a ilustrat zeci de cărţi pentru copii editate la diverse edituri din R. Moldova, cum ar fi „Prut”, „Cartier”, „Lumina”, „Litera” şi altele. „Pictez de când mă ţin minte. Când eram mică, aveam vreo cinci ani, am început să desenez, unde găseam un spaţiu gol, pe foaia de titlu ori alături de caseta tehnică, în cărţile de specialitate ale părinţilor. În clasele primare, colegele de clasă îmi aduceau caiete şi mă rugau să le desenez câte o poveste. Le transpuneam în imagini poveşti, cum ar fi „Frumoasa adormită”, pe fiecare pagină. Erau ilustraţii, dar pe atunci nu realizam acest lucru. După clasa a cincea, am mers la Liceul de Arte „Igor Vieru”, ne spune graficiana.

Mai târziu, fiind studentă în anul III la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, a început să lucreze în calitate de ilustrator de carte la Editura „Prut Internaţional”. Activează în domeniu deja de 15 ani. Colaborează şi cu edituri din Rusia, cum ar fi „Robins”, „Azbooks” şi „Ripol Classic”. „Am ilustrat cel puţin 20 de cărţi pentru editurile rusesti. Am învăţat cum se organizează lucrul acolo. Munca de ilustrator este pe cât de frumoasă, pe atât de migăloasă şi solicitantă. Uneori lucrez la două–trei cărţi concomitent. Inspiraţia constituie doar un procent, restul e multă muncă, atenţie la detalii şi responsabilitate”, ne dezvăluie Stela.

Foto: Nadejda Roşcovanu

„Când ilustrez, zâmbesc”

Înainte de a lua creionul în mână, citeşte de mai multe ori manuscrisul, schiţează şi face însemnări. Abia după ce îşi imaginează întreg proiectul viitoarei cărţi, se apucă de lucru. „Textul este scheletul cărţii. După ce îl citesc, calculez cât spaţiu am în pagină pentru ilustraţii. Spre exemplu, citind versurile, îmi dau seama că în aceeaşi pagină pot apărea lebăda, melcul, pisicul, iepurii şi crocodilul. Trebuie să concep cum să fac să arate armonios aceste personaje foarte diferite într-o singură deschidere. De regulă, gândesc din start toată cartea şi apoi fiecare pagină în parte. Dacă apar momente în care nu ştiu cum să redau un personaj, mă ajută discuţiile cu autorul”. Primul contact al micilor cititori cu cartea are loc prin imagini. Reuşita coperţii asigură 30 la sută din vânzări, ne mai spune ilustratoarea.

Prima carte ilustrată cap-coadă a fost volumul de versuri al lui Arcadie Suceveanu „ŞTIUca la şcoală”, un joc frumos de cuvinte. În 2002, a fost cartea surpriză a Salonului de carte pentru copii de la Chişinău.Când ilustrez o carte, vreau ca atunci când o deschide un copil ori un matur să-i apară un zâmbet pe faţă. Când ilustrez, zâmbesc şi eu”, mărturiseşte Stela. În funcţie de format şi conţinut, ilustrarea unei cărţi poate dura între două luni şi un an. Ilustraţiile nu trebuie neapărat să coincidă cu modelul din realitate, important e să redea expresiile, atmosfera prin culoare, să caracterizeze un personaj.

Ilustraţia trebuie să deschidă viziuni

Ea ajută micul cititor să înţeleagă ceea ce îi este citit. „Ţin minte mai multe cărţi din copilăria mea, dar îmi amintesc foarte bine cărţile ilustrate de Lică Sainciuc, cartea „Ornicele miraculoase”, despre care mai târziu am aflat că este ilustrată de Elena Revuţcaia, şi altele. Într-o carte este foarte important modul în care apare o poveste în imagini şi cum o completează acestea. Copilului îi place să chiţibuşească, să descopere noi detalii, noi personaje şi să le caracterizeze. Chiar dacă azi sunt mai multe surse de informare, cartea are un rol aparte, iar cartea pentru copii se bucură în continuare de cerere”. Personajele Stelei Damaschin Popa nu sunt inspirate din realitate. Totuşi, uneori se mai întâmplă ca cineva să-i spună că fetiţele acelea din cărţi seamănă cu fetele ei, cu Anca ori cu Maria. Se întâmplă că un motan, când îl desenează, până la urmă să semene izbitor de mult cu motanul roşcat al familiei sale, Archi.

Acum Stela ilustrează cartea pentru copii a scriitorului Vasile Romanciuc „Un bostan lăudăros”. Deşi nu e prea vorbăreaţă când o întrebăm de proiectele de viitor, ne mai dezvăluie că lucrează la o carte pentru copii în curs de apariţie a poetei Aurelia Borzin şi că visează să organizeze în timpul apropiat o expoziţie personală.

Stela Damaschin Popa a colaborat cu autorii Arcadie Suceveanu, Vasile Romanciuc, Grigore Vieru, Aurelian Silvestru, Stela Popa, Aurel Scobioală şi alţii. Este nominalizată, alături de alţi doi ilustratori români, la premiul Astrid Lindgren Memorial Award 2017 (ALMA), un prestigios premiu internațional instituit în memoria faimoasei scriitoare suedeze pentru copii Astrid Lindgren.

The following two tabs change content below.