„Când e vorba de culoare, sunt mereu prezentă”

 

 

 

Simona Tabuncic

 

Interviu cu Simona Tabuncic, o tânără temerară care ştie a face lucrurile cu dăruire și dragoste

Simona Tabuncic (18 ani) este un exemplu demn de urmat pentru adolescenții de la noi. Din anii de școală, tânăra a frecventat diferite activități extrașcolare și s-a implicat în acţiuni de voluntariat, iar azi culege roadele, cum spune și ea. Recent, a pictat o stație de așteptare în satul bunicii tale – Răciula, Călărași, la inițiativa unui grup de absolvenți din localitate. Ultimul an de liceu (2018-2019) Simona l-a făcut în SUA, beneficiind de o bursă oferită de guvernul american. Deși a absolvit liceul cu brio, tânăra a ales să studieze la una din universitățile de la noi. De ce? Aflați din acest interviu.

  • Dragă Simona, în timpul anilor de liceu ai fost implicată în multe activități de voluntariat. Ce te-a făcut să te implici în acțiuni de voluntariat?

Eu am descoperit frumoasa lume a voluntariatului la sfârșitul clasei a IX-a, participând la programul național de voluntariat Wave Week Moldova (WWM), organizat de Asociația pentru Dezvoltare Creativă (ADC). Am rămas fascinată de echipa de organizare, de implicarea activă a tinerilor în rezolvarea problemelor comunitare, de atitudinea și deschiderea colegilor. De atunci, mi-am promis că în viața mea, pe lângă studii, va fi întotdeauna loc și pentru voluntariat. Și nu am dat greș. Aici am parte de unele dintre cele mai memorabile experiențe, fiind înconjurată și de o echipă extraordinară, care în fiecare zi mă face să mă simt utilă.

  • 11 ani ai învățat la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu” din Chișinău, iar ultimul an de liceu – la o școală din SUA. Cum ai ajuns peste ocean?

Am plecat în America prin programul intercultural de schimb FLEX (Future Leaders Exchange Program), finanțat de guvernul SUA. În fiecare an, de această experiență beneficiază 50 de liceeni din Republica Moldova, iar în anul de studii 2018-2019 eu am fost unul dintre aceștia. Bursa obținută mi-a permis să gust din viața unei familii americane învățând totodată și într-un liceu american. Am avut minunata șansă de a trăi într-o familie gazdă extraordinară, care m-a încurajat și determinat să fac nenumărate lucruri pentru prima dată, fapt care mi-a colorat experiența americană în cele mai vesele nuanțe. Este foarte interesant să știi că mai ai niște oameni dragi într-un alt capăt de lume.

  • În SUA procesul de predare-învățare este diferit faţă de al nostru?

Chiar de la început am fost impresionată de nivelul de organizare și responsabilitate la școală. Pauzele scurte de trei minute nu erau o scuză plauzibilă pentru a întârzia la ore. Mi-a plăcut faptul că elevii au posibilitatea să-și aleagă unele obiecte de studiu, inclusiv nivelul acestora. La capitolul predare, profesorii se remarcă prin căldură și deschidere în raport cu discipolii. Ideea ca profesorii să aibă sălile lor de clasă mi se pare una extraordinară, având în acest mod la îndemână toate materialele necesare pentru lecții. La ore nu eram mai mult de 15 elevi în clasă, profesorii reușind să ne acorde atenție fiecăruia. Erau organizate și lecții suplimentare pentru cei care nu reușeau să asimileze materia în timpul orelor. Am profitat cu plăcere de timpul petrecut la școală, admirând dedicația și profesionalismul tuturor angajaților școlii – de la femeia de serviciu până la directoare.

  • Perioada examenelor de bacalaureat este stresantă pentru majoritatea liceenilor de la noi. Care este starea de spirit printre absolvenții de liceu în SUA? Cum te-ai simțit tu? Ce punctaj ai acumulat la examenele de absolvire?

Spre marea mea surprindere, am uitat total de emoții când am intrat în sala de examen. Nu simțeam nici fluturași în burtă, nici piele de găină și nici mâini transpirate nu aveam. Abia după ce am terminat de scris probele, mi-am amintit în treacăt că uitasem să am emoții. De fapt, nici nu prea aveam de ce să-mi fac griji, eram suficient de pregătită pentru examene, iar încurajarea profesorilor a avut un efect vizibil. Recunosc, rezultatele au fost mai bune decât mă așteptam, acumulând peste 96% la fiecare din cele trei examene: engleză, istoria Americii și algebră. În America nu se discută atât de mult despre examene așa cum o facem în Moldova. Nimeni nu neagă importanța pregătirii foarte bune pentru examene, doar că acest lucru este perceput ca ceva absolut normal. Profesorii au primit cu deschidere propunerea mea de a mă ajuta în pregătirea pentru examene. Fiind oarecum influențată de gândul că examenele sunt o perioadă emoționantă, le mai ziceam uneori familiei gazdă și profesorilor că am emoții. Iar unul din sfaturile pe care le-am primit a fost: „Simona, don’t worry. You will be fine!”. Îmi place pozitivismul americanilor.

  • Timp de un an ai „gustat”, văzut traiul americanilor. Te-ai mai întoarce în SUA? Ce apreciezi la americani?

Visez să-mi vizitez familia gazdă. Nu știu exact când se va întâmpla acest lucru, dar nu ne mulțumim cu un apel video o dată pe săptămână. Pentru vizite, la sigur m-aș întoarce. Mi-i dor de prieteni, de familia gazdă, de orășelul Scio, de profesori.

Apreciez spontaneitatea americanilor. „Haidem la Cascada Niagara!” Peste câteva ore admirăm deja apele „energice” ale acesteia. De asemenea, am rămas impresionată de simțul umorului pe care îl au. Situații pe care noi le-am fi perceput ca pe o adevărată „tragedie” americanii le tratează cu mult umor și autoironie. Trebuie să recunosc că după un an petrecut în America, în sânul unei familii cu un simț pronunțat al umorului, mi-am dezvoltat și eu această calitate, care mă ajută de multe ori să văd partea bună a lucrurilor.

M-a inspirat deschiderea oamenilor și interesul pe care îl manifestă față de culturile diferite de ale lor. Mi-a plăcut să descopăr diferențele dintre noi. În concluzie, una este când cineva îți relatează despre americani și cu totul altceva este să-ți faci propriile impresii.

  • Ai fost o elevă exemplară. Care e cheia succesului tău odată ce ai reușit să frecventezi și activități extrașcolare, cum ar fi orele de pictură?

Când eram la școală, rareori mă întrebam: „De ce?”. Învățam cam tot ce îmi era oferit la școală sau în familie. Astfel, la liceu am ajuns să învăț într-o clasă cu profil muzical, am cântat în corul școlii, „Trison”, și am făcut lecții de pian. În paralel, am frecventat Școala de Arte Plastice „Alexei Șciusev” din Chișinău și am urmat ore suplimentare de engleză. Acum, recunosc, culeg roadele acestor eforturi.

  • Recent, ai avut de îndeplinit o misiune importantă, de a desena în satul bunicii tale – Răciula, Călărași, stația de așteptare, renovată la inițiativa unui grup de absolvenți din localitate. Povestește-ne despre această experiență.

Când este vorba de culoare, eu sunt mereu prezentă. Ideea de a renova stația din sat i-a venit nanei mele, Margareta Mocreac, proiectul fiind finanțat de Primăria comunei Răciula și un grup de absolvenți ai promoției 1992/94 din această localitate. Ideea desenului a apărut spontan, dar am încercat să fac în așa fel încât oamenii să se regăsească în peisaj. Casa de la o margine de deal, moara de printre copaci, fântâna cu cumpănă, toate ne duc cu gândul la un loc unde timpul își mai scade din viteză. Mă bucur că timp de câteva zile, împreună cu prietena mea, Daniela Leu, am reușit să oferim mai multă culoare în viața satului, demonstrându-ne o dată în plus că implicarea face diferența.

  • Simona, ai ales să fii studentă la ASEM, Facultatea Business și Administrare, specialitatea Marketing și Logistică. De ce?

La cât de importantă este definirea unui scop în viață, recunosc faptul că nu am planuri exacte în raport cu viitorul. Am ales o universitate de acasă, fiind sigură că și la noi se face carte, important să existe dorință. Fiind studentă, am posibilitate să călătoresc, să particip la diverse programe de schimb cultural și academic și să continui să fiu o persoană activă.

  • Dragă Simona, continuă gândul: „M-am născut într-o familie unde se pune accentul pe…”

Toate gândurile și aspirațiile frumoase prind contur dacă există dorință, motivație și atitudine. De mică am fost educată să urmez acest principiu. Părinții ne-au învățat pe toți trei, mai am o soră – Ruxanda și un frate – Alexandru-Simion, să facem lucrurile cu dăruire și dragoste. Atunci când depui suflet în tot ceea ce faci, ai mereu un sentiment de împlinire.

Fotografii cu Simona

The following two tabs change content below.