Când dă strechea în om (2)

Îi spusese vrăjitoarea că va avea șapte copii din două căsnicii și că a doua parte a vieții sale va fi mult mai reușită decât prima

Elena îl cunoscu pe Constantin. Un militar în rezervă care lucra ca agent de pază la firma lor. Avea 58 de ani, văduv și trei copii însurați. La anii aceștia nu e chiar atât de ușor să se lege o relație între două persoane, pentru că romantismul din ei murise demult, fiecare din ei trecuse printr-o dramă personală și dacă își ziceau în fiecare dimineață bună ziua sau luau prânzul la cantina întreprinderii, nu însemna că el o curta sau ea îi făcea ochi dulci. Erau doi oameni în etate, care gândeau la fel și aveau multe lucruri în comun. În special despre ce puteau să-și vorbească doi bătrâni? Fireşte că despre copii, nepoţi, despre boli și despre colegii de serviciu.

Se mărită şi Elena

La jumătate de an, au hotărât să se mute împreună, nu din mare dragoste, ci ca să nu se întoarcă în singurătatea din apartamentele lor. Asta era partea cea mai grea din existenţa lor: să te întorci acasă și să n-ai cu cine schimba o vorbă. Valentin a aflat despre căsătoria Elenei de la copii și a rămas surprins că s-a măritat și încă cu un bărbat mai tânăr. Deși n-a vrut să recunoască, chestia asta l-a supărat: „Ce-i trebuia mâne-ta să se mărite? – îi spuse el fiicei. – Îi bătrână, are nepoți o grămada, de ei să aibă grijă!”. De parcă el nu făcuse acelaşi lucru.

Şi aici vreau să vă povestesc cum i-a mers lui Valentin în căsătoria nouă. Colega aceea de clasă copii nu avea. Nici măritată n-a fost. A trăit în concubinaj cu un bărbat care a stat pe spatele ei tot timpul cât s-au aflat împreună. L-a îmbrăcat, l-a încălțat și bani de buzunar i-a dat ori de câte ori avea nevoie, dar, într-o bună zi, acesta a găsit una mai tânără și mai bogată și a lepădat-o. Așa că Viorica prinsese ciudă pe bărbați și într-un fel se răzbuna și pe Valentin pentru păcatele altora care au fost în viața ei. Era cam arțăgoasă din fire și putea în orice moment să provoace o ceartă din senin fără vreun motiv serios.

Valentin se satură de a doua însurătoare

Se cam lehămetise Valentin de aşa viaţă, de așa nevastă și îl bătea gândul uneori s-o lase, dar unde să se ducă acum, dacă îi lăsase Elenei și apartamentul din oraş, şi casa de la ţară? Umbla pe la copii, când la unul, când la altul, să vadă în care familie ar putea să se aciueze dacă o părăseşte pe Viorica. Şi simţea că în familiile copiilor loc nu are. Locuia în spaţii mici şi ori nu-i plăcea ginerele, ori nora nu-i convenea, dar simțea că locul lui e în altă parte. Pe cât de ușor a divorțat de Elena, cu și mai multă repeziciune a terminat-o cu Viorica.

Știind că Elena locuiește la actualul ei soț, a rugat-o să-i permită, până își rezolvă el problema, să locuiască el în apartamentul lor din oraș. În scurt timp, se simțea acolo de parcă nici n-ar fi plecat, de parcă nici n-ar fi fost cei trei ani lipsă de acasă. Atât că nu era Elena acasă și nici copiii nu-l vizitau atât de des ca atunci când locuiau părinții împreună. Elena s-a adaptat foarte ușor în familia lui Constantin, copiii lui au primit-o cu simpatie, pentru că înțelegeau că unui bărbat singur îi este greu să ducă o gospodărie. Fetele lui au răsuflat ușurate că s-a găsit o femeie să-i spele și să-i facă o mâncare caldă, și mai ales că apartamentul lui devenise mai primitor.

Nevasta cu doi soţi

Așa treceau anii și, când se însura vreun nepot de-al Elenei, în capul mesei ea se trezea cu doi soți alături, pentru că nu lipseau niciodată de la aceste evenimente Valentin și Constantin, actualul și fostul soț al Elenei. Cu timpul, rudele s-au obișnuit atât de mult să-i vadă împreună încât îi luau peste picior, pentru că aceștia se așezau totdeauna alături pe la petreceri, aveau ce-si aminti, ce-și povesti și aveau cunoștințe comune, pe care le legau pe toți într-un clan mare şi prietenos.

Atunci când s-a îmbolnăvit Valentin, să fi avut poate vreo 74 de ani, cine credeți că îngrijea de el? Elena, firește, care la început se ducea cu mâncare și cu toate cele trebuincioase în apartamentul lor de odinioară, ea îi cumpăra medicamente, îl însoțea la medic, îi făcea pansamentele. Avea Valentin o rană la picior, care nu se prindea și spuneau medicii că ar putea, de la o zi la alta, să se transforme în cangrenă rana ceea. De fapt așa a și fost. Și când i-au tăiat piciorul de la genunchi, Elena și Constantin l-au luat în apartamentul lor ca să-l caute mai ușor acolo, să le fie lor mai la îndemână ori de câte ori avea el nevoie.

Cu atâția copii și nepoți, moare fără lumânare

Era o relație stranie între acești trei bătrâni, pe care o comentau copiii, nepoții, rudele, dar ei erau la vârsta când nu le mai păsa de ce spune gura lumii. Ziceam că Elena a intrat foarte ușor în familia lui Constantin, că fetele lui au primit-o cu sufletul deschis și îi săreau în ajutor ori de câte ori le-ar fi cerut-o ea. Și pentru că una din aceste fete era medic, i-a sugerat Elenei să-l ducă pe Valentin la un azil de bătrâni unde să aibă îngrijiri mai bune. Nu se dădea Elena de frică și de rușine de gura lumii, dar, pentru că niciunul din copiii lui Valentin nu s-a oferit să-l ia în familia lui, ideea asta începu să-i placă Elenei. Era de acum în etate și nu avea puteri să îngrijească de un bolnav atât de grav.

Probabil, faptul că a ajuns într-un azil l-a distrus definitiv pe Valentin. Acolo îl vizitau și mai rar copiii și Elena nu se ducea decât o dată pe săptămână la el. Așa a și murit, singur, cu atâția copii și atâția nepoți, fără să-i țină cineva lumânarea. L-au înmormântat cei de la azil. E adevărat că frumoasă și bogată ceremonie a fost. Alături, copiii, nepoții și strănepoții au venit să-l petreacă pe ultimul drum. Păcat că el nu putea să vadă clanul acesta adunat în jurul lui.

Lidia Bobână

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână