Când calci pe bec să ştii cum să-ţi ceri iertare

cheating

Nici nu se putea mai revoltător! Să o înşele soţul cu o slută care închega apele de urâtă ce era? N-a crezut, nici n-a gândit! Nu i-ar fi fost ciudă dacă ar fi fost cel puţin o femeie frumoasă, cultă… Însă nu era de ajuns că era urâtă, dar şi proastă. E vorba de o colegă de serviciu de-a soţului ei, care avea 35 de ani şi nu era căsătorită.

Emilia nu l-a înşelat niciodată pe Adrian şi credea că nici el nu o înşală, pentru că nu avea dovada unei trădări. În ziua ceea, din neavând ce face, a tras cu ochiul prin telefonul lui mobil. În clipa în care se uita cine l-a mai apelat, a sosit următorul mesaj: „Vreau să îţi mărturisesc pentru faptul că tot ce am simţit ieri alături de tine este dragoste. Aşa cum nimeni nu poate fără căldura soarelui, nici eu nu-mi pot închipui viaţa fără îmbrăţişările tale, fără căldura corpului tău, fără sărutările tale fierbinţi, fără… Te iubesc. Abia aştept să vină ziua de mâine să te servesc cu o nouă porţie de dragoste. A.”.

Emilia a devenit detectiv

Emilia a încremenit preţ de câteva minute cu telefonul în mână. Soţul ei făcea baie. După ce şi-a revenit un pic, a închis telefonul şi a încercat să ghicească cine o fi amanta. Când a ieşit Adrian din baie, ea s-a străduit să fie calmă şi drăguţă de parcă nici nu ar fi citit acel SMS. Iar noaptea i-a oferit dragostea aşa cum ştia ea mai bine să o facă. A doua zi s-a pus pe urmărit. Ştiind că soţul său e seară de seară în familie, a intuit că se dă în dragoste cu amanta la ora prânzului, aşa cum o făcea chiar sora ei cu şeful. Dar unde se întâlnesc?, aceasta era întrebarea.

La ora prânzului, Emilia stătea deja într-un ascunziş din preajma firmei în care lucrau soţul ei şi amanta lui. Au ieşit pe uşă mai multe doamne. Apoi a ieşit şi Adrian. A traversat strada şi s-a îndreptat spre o casă acoperită cu tablă roşie. A intrat în curte. În timp ce deschidea portiţa, Emilia l-a fotografiat. În următoarea zi, s-a repetat acelaşi scenariu. De data asta, l-a fotografiat când ieşea din casa amantei. Nu ştia cine locuieşte acolo. Peste vreo două zile, a aflat-o şi pe asta. Era casa Agnesei, cea mai urâtă femeie din colectivul soţului. Agnesa nu ieşea din casă pentru că era în concediu. După mai bine de o săptămână de pândit, Emilia avea să-şi pună soţul în faţa faptului împlinit.

Adrian a fost pus în faţa dovezilor

Într-o seară, mulţumit de ziua ce trecuse, mândru şi fercheş ca de obicei, Adrian s-a întors acasă. Nimic nu prevestea scandalul. Fiul de şapte ani i-a sărit bucuros în braţe, la bucătărie îl aştepta soţia cu mâncarea nici rece, nici fierbinte. După ce au luat în linişte cina şi au trimis copilul la culcare, Emilia, cu vocea tremurândă de emoţie, şi-a luat bărbatul „la vatra jocului”. La început, acesta a încercat să nege totul, dar, când a fost pus în faţa dovezilor, nu a avut încotro, a recunoscut că s-a dat în dragoste cu urâta. Emilia nu mai putea de furie. Şi-a încleştat mâinile în umerii lui şi striga: „Animalule! Nesocotitule! Ai uitat că mi-ai jurat credinţă veşnică şi iubire?! Cum ai putut, blegule, să mă pui pe acelaşi cântar cu sfrijita ceea?! N-am crezut să ajung umilită în asemenea hal! Dacă te-ai fi dus la una mai frumoasă şi mai deşteaptă decât mine, mai treacă-meargă, dar aşa!…”.

Vorbele de ocară curgeau şuvoi. El tăcea ca un copil vinovat. Niciun suspin, niciun zvâcnet nervos. În cele din urmă, el a spus: „Recunosc, am greşit. Sunt vinovat. A fost o rătăcire pe care nu mi-o pot explica. Este adevărat, m-a ademenit Agnesa cu dorinţe fierbinţi. E singură şi are şi ea nevoie de bărbat. Dar să ştii că aşa urâtă cum e, are un suflet frumos şi e numai scântei în pat”.

Atâta i-a trebuit Emiliei. S-a înfuriat şi mai tare: „Te-ai găsit tu, milostivule, să oblojeşti durerea unui suflet însingurat! Ce mărinimos te-a mai făcut maică-ta, nici nu am ştiut! Dacă e aşa, pleacă la ea! Gata! Până aici a fost. Fă-ţi bagajele chiar de acum şi du-te la molia care e toată numai scântei! Nu mai vreau să-mi duc viaţa alături de tine. Divorţăm!…”

Mai fericiţi decât toţi fericiţii

După o noapte de ameninţări cu divorţul, dimineaţa, Adrian a căzut în genunchi în faţa soţiei. „Ştefan nu trebuie să sufere. El are nevoie de ambii părinţi. Iartă-mă, te rog!”, i-a cerut rugător şi s-a jurat că nu o să mai calce strâmb niciodată.

Dar Emilia părea de neclintit. L-a tot ţinut aşa într-o stare de încordare câteva luni. Viaţa lor era mai mult tăcere. Adrian se ruga Cerului să fie iertat. În cele din urmă, Emilia a cedat, l-a iertat. În numele copilului, s-au împăcat cu condiţia că, dacă mai calcă o dată pe bec, să nu mai aibă nas să ceară îndurare şi iertare. Şi i-a mai spus că nu îl mai poate iubi aşa cum l-a iubit, i s-a răcit inima pentru el.

Erau doar vorbe, în realitate, îl iubea. Trebuie să vă spun că, după această întâmplare, Adrian s-a făcut mult mai drăguţ şi mai atent cu soţia şi copilul. Nu le refuza nimic. Lucrurile evoluau de la sine în casa lor. Tot mai des o acoperea cu momente de intimitate. A început să pună preţ pe micile detalii ale vieţii: o floare, un sărut, o ridicare în braţe. La 32 de ani, Emilia a rămas însărcinată pentru a doua oară. Nu îl văzuse niciodată pe Adrian mai fericit ca atunci când i-a spus că vor avea o fetiţă.

„Nici nu ştii cât de fericit m-ai făcut. Am să-ţi fiu veşnic recunoscător pentru acest dar. Visul meu să avem şi o fetiţă se împlineşte! O să fie frumoasă şi deşteaptă ca tine”, i-a spus cu bucurie şi a ridicat-o în braţe în plină stradă, acoperind-o cu sărutări în văzul trecătorilor.

Astfel, zilele în casa lor deveneau şi mai frumoase. Dimineţile începeau cu zâmbete calde, învăluitoare, dăruite reciproc. Serile veneau cu dor şi foame unul de celălalt. Adrian îi repeta mereu: „Îţi mulţumesc că m-ai iertat. Tu eşti tot ce-mi doresc şi n-am să mai rătăcesc niciodată”.

Aşa au ajuns la ziua de 27 noiembrie, când s-a născut Ilincuţa. Deşi era sfârşit de toamnă, era o zi însorită. Adrian cu Ştefănel grăbeau spre maternitate. Au trecut pe la florărie. Ajunşi la spital, împărţeau la toată lumea câte o floare. Bucuria trebuia înmulţită. O trăire deosebită a încercat când şi-a luat fetiţa în braţe. După ce i-a sărutat mâinile soţiei şi a îmbrăţişat-o cu afecţiune, Adrian a rostit: „Am senzaţia că trăiesc un vis. Şi această senzaţie mă copleşeşte. E de fapt un vis împlinit. Nu-mi vine să cred că am ajuns să fiu tătic de fetiţă…”. Emilia nu l-a lăsat să-şi termine gândul, s-a ridicat de lângă micuţă, i-a cuprins gâtul cu mâinile şi, după ce i-a oferit un sărut, i-a şoptit: „Meriţi Adrian, meriţi. Eşti iubirea mea. Domnul să ne aibă în pază!”.

P.S. Emilia şi Adrian locuiesc în oraşul Bălţi. Au 34 şi 36 de ani. Îşi trăiesc în continuare viaţa în pace şi înţelegere. Adrian se ţine de cuvânt, nu mai sare gardurile.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)