Canaliile // VIAŢA DIN DOSARE

 


 

În câteva numere precedente ale JURNALULUI am adus mai multe exemple de comportament „eliberator” al puterii sovietice în zilele și nopțile din preajma lui 6 iulie 1949. Astăzi ne vom referi la un caz ce s-a produs în satul Lopatnic, Edineț. Dăm citire unei note informative a Procuraturii RSSM din acea vreme, document secretizat în tot răstimpul acesta. E dintre cele ce oglindesc ororile săvârşite de nomenclaturiștii comuniști, tocmai de aceea puterea sovietică a avut grijă să-l dosească cât mai adânc. În paranteză fie spus, e regretabil că și în condițiile statului nostru independent documentele secretizate de sovietici continuă să se păstreze tot în arhive speciale, accesul la ele efectuându-se doar cu permise speciale.

 

Deportarea basarabenilor, mană „cerească” pentru nomenclatura comunistă

 

Nota este întocmită de către procurorul Secției de anchetă a Procuraturii RSSM, Dunaeva, la 21 noiembrie 1949, în doar două exemplare, fără drept de multiplicare, și oglindeşte teroarea sovietică semănată în unul din satele basarabene. (Arhiva Națională a R.M., F.3085, Inv..1, dos.268.)

Documentul spune că pentru desfășurarea operației „Yug” în satul Lopatnic, raionul Edineț, comitetul raional al partidului comunist a delegat în acestă localitate un grup de șase comuniști și anume: G.L. Popandopulo, șeful Secției raionale de finanțe, Lubeanov, împuternicit raional al Ministerului Colectărilor din URSS, S.K. Boiko, adjunct în problemele politice al directorului Stației de mașini și tractoare, G.P. Şikanov, șeful Secției raionale de cultură fizică și sport, Norkin, și  I.S. Lisiţin, inspectori ai Secției raionale de finanțe. Aceștia au avut misiunea să ia în supraveghere și să înregistreze averile celor deportați, inclusiv să asigure paza obiectivelor.

Ei însă s-au întâlnit cu preşedintele sovietului sătesc din localitate, Grinko, și agentul financiar, V.I. Ursu, şi împreună au pus mâna pe un butoi de vin de o sută cincizeci de litri din gospodăria deportatului Agapie Crețu-Anușca. A urmat o beţie neîntreruptă câteva zile la rând, în casa săteanului Ion Zara. La mâncărică trimişii raionali au folosit păsări din gospodăriile deportaţilor, ce nu fuseseră înscrise în actele de evaluare.

După ce și-au umplut capul cu alcool, Şikanov și Lisiţin au forţat-o pe gospodina casei, Maria Zara, să întrețină cu ei relații sexuale în văzul bărbatului. Ceilalţi au trântit-o la podea pe Irina Zara, mama stăpânului casei, în vârstă de şaizeci de ani, unul i-a fixat picioarele, altul umerii şi i-au cerut bătrânei să se înscrie în colhoz că de altfel o vor trimite imediat în Siberia. „Bravii” comunişti de la raion şi-au tot bătut joc de gazde, iar Boiko și Norkin și-au satisfăcut necesitățile fiziologice în casă, în văzul tuturor, inclusiv al celor doi copii minori ai gazdelor. Numai la cererea insistentă a stăpânului casei, Ion Zara, agentul financiar Ursu, singurul care se mai ţinea pe picioare, a reuşit să scoată din casă persoanele respective şi le-a dus cu căruţa.

 

Nopți de groază la Lopatnic

 

Ne-am fi oprit la reproducerea acestui document care denunță îndeajuns condiția de haimanale a nomenclaturiştilor comunişti în statul sovietic. Însă, după cele descrise mai sus, Procuratura a cercetat lucrurile la faţa locului şi considerăm că cititorul e în drept să cunoască mai în amănunte cazul de la Lopatnic.

A doua notă informativă, la fel de secretă, este întocmită de anchetatorul Kordonski fiindu-i adresată procurorului RSSM, Osipov, pe data de 15 decembrie 1949, având numărul de înregistrare 4505c.

În ea se precizează că „trimişii Comitetului raional de partid comunist au lunecat pe pista delapidărilor şi dezmăţului. Mai întâi, au ascuns zece raţe şi mai multe găini rămase în gospodăriile deportaţilor Cecan și Bunica, pe care le-au tăiat şi le-au mâncat câteva zile la rând, în cadrul ospăţurilor de grup. Cina pentru trimișii Comitetului raional de partid, în casa lui Ion Zara, a avut loc în noaptea de 6-7 iulie 1949. Împuternicitul Boiko și preşedintele Grinko, împreună cu șeful morii din sat, Glazkov, au luat din beciul deportatului Agapie Anușca zece litri de vin din cel confiscat. Însă nu s-au întors la gospodăria lui Zara, ci au intrat în casa lui Leancă, unde se stabilise Lubeanov. Au băut bine cu acesta, apoi i-au dat vreo doi litri de vin lui Glazkov și l-au trimis acasă. O altă găleată de vin au prezentat-o la locul petrecerii principale, adică în casa lui Ion Zara.

După ce s-au îmbătat, trimișii comuniști au prins a cânta „Katiuşa” și a urla, de răsuna în tot satul. Pe la miezul nopții, Popandopulo i-a părăsit pe beţivanii nominalizați și a mers să doarmă în casa vecină. Însă Boiko, Norkin, Lisiţin, Şikanov și Ursu s-au sfătuit şi au hotărât să aducă tot butoiul cu vin. În scurt timp, ei au scos butoiul din beci, l-au dat de-a dura până în casa lui Zara şi s-au pus pe băut cine şi cât putea. Norkin s-a îmbătat atât de tare că şi-a făcut nevoile fiziologice în casă. Cu foarte mare greutate, în noaptea aceasta, stăpânul casei, Ion Zara, a reuşit să scape de „oaspeţii” săi.

Însă a doua zi, trimişii comunişti de la raion au obligat-o pe gospodina Maria Zara să le mai facă o ciorbă de pasăre. La masă s-au strâns iar Boiko, Norkin, Şikanov, Lisiţin și doi invitați de-ai lor, Savcenko și Gumeniuk care împreună au mai făcut o beție. În timpul chefului, Lisițin a agresat-o pe gazda Maria Zara şi a silit-o să-i satisfacă poftele sexuale. Savcenko a terorizat-o pe mama gazdei, Irina Zara, în vârstă de 60 de ani,  ameninţând-o cu trimiterea în Siberia, iar Norkin s-a culcat în pat unde şi-a făcut iarăşi nevoile fiziologice. Gazda Ion Zara a prins a-i ruga cu lacrimi în ochi să înceteze orgia şi să-i elibereze casa, dar în zadar, împuterniciţii au tot băut şi au chefuit.”

 

Teroare comunistă până la capăt

 

Spre seară, nomenclaturiștii au plecat, însă bietul Ion Zara n-a scăpat. Deoarece butoiul cu vin a rămas pe prispa lui, el a înţeles că activiştii comunişti se vor întoarce. Și-a strâns repede nişte lucruri, și-a luat soţia batjocorită și cei doi copii, ascunzându-se prin grădinile din vecinătate. Mama bătrână a rămas acasă, gospodarul a încuiat ușa cu un lacăt mare, crezând că astfel băieţii de la raion vor face cale întoarsă. S-a înşelat amarnic! Documentul spune că „Împuterniciţii comunişti au revenit la locul petrecerii, au smuls lacătul de la uşă, găsind-o în casă pe bătrâna Irina Zara, care dormea. I-au smuncit plapoma, au bătut-o şi au ameninţat-o, apoi s-au pus pe chef ca şi în noaptea precedentă. Abia spre dimineaţă au luat câţiva litri de vin şi au plecat la vecinul Camerzan, unde au mai consumat împreună cu Lubeanov şi Popandopulo, cu ocazia întoarcerii acestora la Edineț”.

În nota nominalizată se mai menţionează că sus-numiţii nomenclaturişti, la 10 decembrie 1949, au fost audiați la Biroul Comitetului raional al partidului comunist. Pedeapsa le-a fost aplicată în stilul „eliberatorilor”: excluderea din partid pentru Boiko, Lisiţin, Şikanov și Norkin și „mustrare aspră pentru Popandopulo, iar Lubeanov a scăpat nepedepsit, deoarece n-a fost prezent”. Procurorii mai informează că soarta lui Norkin s-a rezolvat de la sine, deoarece, „la sfârşitul lui noiembrie, el a comis un furt din buzunare şi acum este tras la răspundere penală”.

Anchetatorii au mai stabilit că și procurorul raionului Edineț, Piletski, și-a băgat coada în toată treaba aceasta, falsificând personal semnătura reclamantei Irina Zara şi a translatorului Kalughina.

În arhivele speciale ale SIS, MAI, Procuraturii Generale, Curții Supreme de Justiție etc. se conţin mii și mii de pagini ce denotă atrocități inimaginabile comise de organele opresive sovietice și nomenclatura comunistă imediat după iunie 1940. Anume ei, „civilizatorii” violenţi, beţivi şi desfrânaţi au căutat să ne facă ţară, punându-ne în ţarcul lor sovietic. S-au declarat „eliberatori” și ne-au tot repetat că „jandarmul român era rău, iar noi v-am adus libertatea”. Iar urmaşii acestora încearcă astăzi să justifice genocidul deportărilor, luptând cu monumentele martirilor noştri şi cerând „Istoria Moldovei” în loc de „Istoria românilor”.

Trebuie deschise toate arhivele sovietice care mai stau ascunse în instituţii inaccesibile. Numai atunci se va afla tot adevărul și vom putea să punem punct discuţiilor privind identitatea și viitorul poporului dintre Prut și Nistru.

Autor: George MĂRZENCU

Foto 1: Foaia de titlu a dosarului din arhiva cu titlul „sector special, secret” ce conține cazul din iulie 1949 de la Lopatnic

Foto 2:Una din paginile notei informative secrete a Procuraturii RSSM pe marginea atrocităţilor din satul Lopatnic, comise de către nomenclatura comunistă din raionul Edineț, în anul 1949